Sabia Israelului și scutul SUA

O acțiune militară e ultima variantă, atunci când toate celelalte eșuează, a afirmat Leon Panetta, secretarul american al apărării, explicând că SUA vor folosi forța ca să împiedice Iranul să obțină arma nucleară, dacă eforturile diplomatice nu dau rezultate. Declarația venea la câteva săptămâni după ce același Panetta comentase cu scepticism șansele unor bombardamente inițiate de Israel sau chiar de SUA de a anihila programul nuclear iranian. “În cel mai bun caz ar amâna cu un an, poate doi, programul lor de dezvoltare nucleară, și asta în funcție de capacitatea de a lovi cu adevărat țintele vizate în Iran, dintre care unele sunt realmente foarte dificil de atins”.

Acum însă, secretarul apărării vorbea în fața unei reuniuni a Comitetului Americano-Israelian pentru Afaceri Publice (AIPAC), puternica organizație de lobby evreiesc care în aceeași zi primise deja declarații de sprijin de la trei candidați la președinția SUA – Mitt Romney, Rick Santorum și Newt Gingrich. Toți trei au susținut că Israelul trebuie sprijinit de SUA prin toate mijloacele în conflictul cu Iranul și au criticat abordarea împăciuitoare a lui Barack Obama și a puterilor europene în raport cu amenințarea Teheranului. În ce-l privește, Obama a adresat și el un mesaj către AIPAC, afirmând că s-a făcut prea mult zgomot pe tema unui război și că aceasta n-a făcut decât să avantajeze Teheranul, pentru că așa a crescut prețul petrolului; în schimb, izolarea economică a regimului condus de Mahmud Ahmadinejad a creat “o oportunitate pentru ca diplomația, susținută de presiuni, să învingă”.

Obama a adăugat că politica lui e de a-i împiedica pe iranieni să obțină arma atomică și că “nu va ezita să folosească forța, atunci când ar fi cazul, pentru a apăra interesele SUA”. Dar în niciun caz nu s-a arătat belicos ca potențialii săi adversari republicani, ba chiar i-a criticat ulterior cu asprime, acuzându-i că vorbesc cu prea mare ușurință de război, fără să țină cont de costurile umane ale acestuia, cum n-a ținut cont Bush în războiul din Irak. “Uneori suportăm astfel de costuri, dar el trebuie cumpănite bine. Nu ne jucăm de-a politica pe tema asta. Când am făcut-o în trecut fără să cumpănim, am greșit. Și nu cei care ies în față plătesc pe urmă prețul”, a spus Obama. Cât despre intenția Israelului de a lansa un atac preventiv contra Iranului, posibilitate explorată la întâlnirea de la Washington cu premierul evreu Benjamin Netanyahu (care a precizat însă că Tel Avivul nu a luat o decizie în acest sens), Obama a explicat că atunci când a spus “SUA țin spatele Israelului” nu s-a referit la susținerea pentru un astfel de atac preventiv, ci a exprimat doar sprijinul american de principiu față de aliații săi, așa cum sunt și Marea Britanie sau Japonia.

La aceeași reuniune a AIPAC, Netanyahu a părut oarecum mulțumit de întâl-ni-rea cu Obama, însă a respins argumentația acestuia că o lovitură unilaterală a Israelului contra Iranului ar avea consecințe periculoase nu numai pentru Israel, ci și pentru America, aliata nr. 1 al statului evreu și detestată ca atare atât în Iran, cât și în lumea arabă. “E momentul de-acum să vorbim despre cât ne-ar costa să nu oprim Iranul”, a fost replica lui Netanyahu, care, ca să fie mai convingător, a venit și cu copii ale unor scrisori din 1944 în care Departamentul de Război al SUA respingea un apel al Congresului Mondial Evreiesc de a bombarda Auschwitzul, pe motiv că aceasta ar împinge Germania nazistă la și mai multe “acțiuni de răzbunare”. Iar, special pentru Obama, Netanyahu a adus un cadou înfricoșător: Cartea Esterei, povestea biblică a frumoasei evreice care l-a fermecat pe regele persan Ahasverus, reușind să dejoace planul persanilor (strămoșii iranienilor de azi) de a-i nimici poporul. “Iar evreii și-au lovit dușmanii cu lovitură de sabie și i-au măcelărit și i-au nimicit pe cei ce-i urau”, sună unul dintre versete. Ce comparație mai limpede, așadar, cu situația din zilele noastre, când liderii iranieni, după cum a reamintit Netanyahu, numesc America “Marea Satană”, Israelul “Mica Satană” și vor să le distrugă pe ambele?

Există însă o mică problemă: comunitatea serviciilor secrete a prezentat luna trecută un raport pe această temă din seria National Intelligence Estimates, după care nu ar exista dovezi că Iranul ar fi luat decizia strategică de a produce o armă nucleară, întrucât, deși “există în stadiu incipient” cercetări pentru anumite aspecte ale procesului de fabricare a acesteia, ele au “un caracter mult prea lent și disipat”. Raportul i-a încurajat pe comentatorii optimiști să conchidă că acesta e rezultatul sancțiunilor economice impuse de SUA și UE, în timp ce alții au căzut pradă teoriei conspirației, convinși că serviciile nu pot spune pe șleau că Iranul se înarmează, întrucât Obama nu vrea să pornească niciun război, cu atât mai puțin într-un an electoral.

De aici și interpretările, destul de numeroase în presa americană, că vizita lui Netanyahu în SUA ar fi de fapt o încercare a Israelului de a influența rezultatul alegerilor prezidențiale din noiembrie în favoarea republicanilor care au vorbit cu atâta ardoare la AIPAC: avertismentele lui că Iranul amenință SUA ar fi menite, prin urmare, să inducă teama în niște alegători nemulțumiți că lui Obama i-ar fi frică să ia decizia de a apăra America. Republicanii au prins ideea: cel mai bine plasat candidat la nominalizare, Mitt Romney, a mers până acolo încât să proclame că “dacă Barack Obama va câștiga alegerile din noiembrie, Iranul va scoate arma nucleară, iar lumea așa cum o știm se va schimba”. Numai că, pentru marea parte a electoratului care s-a fript cu minciunile despre armele de distrugere în masă ale Irakului, astfel de frici nu prea mai funcționează. Bilanțul războaielor din Irak și Afganistan nu mai dă speranțe vreunui candidat să cucerească electorat mizând pe cartea aventurilor în Orient. Iar Netanyahu, presând SUA să-i asigure spatele, nu face decât să dea apă la moară celor indignați că Israelul trage după el America într-un război care nu seamănă deloc cu povestea glorioasă din Cartea Esterei.