Să nu vă mirați dacă Generația Z va vota pentru impozitarea progresivă a salariilor mari

Conform unui studiu global Deloitte, citat de Ziarul Financiar, jumătate din generația Z (cei născuți între 1995 și 2004) trăiește de la un salariu la altul. Cum ar spune părinții noștri, de la o chenzină la alta.

În ultimii ani, costul vieții a crescut destul de mult, iar acest lucru începe să afecteze tot mai multă lume.

În încercarea de a avea mai mulți bani, Generația Z își ia și un al doilea job ca o formă de creștere a veniturilor, iar pentru reducerea cheltuielilor se amână decizia de a cumpăra o casă, se amână decizia de a-și întemeia o familie și de a avea copii, mulți trec la îmbrăcămite second-hand (dacă vă întrebați de ce câteodată există un trend de a se purta haine vechi, motivul principal nu este de a fi cool, ci de a se acoperi o necesitate, dar fără să spui că nu ai bani) sau chiar renunță la o mașină.

Ca să-și majoreze veniturile, Generația Z trece mai repede de la un job la altul, asta dacă firmele se întreabă de ce există o fluctuație așa mare de personal în rândul tinerilor. Firmele sunt extrem de frustrate când un tânăr în care s-a investit timp și bani pleacă după șase luni la o altă firmă, pentru o creștere salarială de numai 5-10%.

Gen Z are alte nevoi, care pot fi acoperite numai printr-un salariu mai mare: un white flat la o terasă mai cool costă 15-25 de lei, un pahar de prosecco costă 15-20 de lei, schimbarea hainelor o dată la trei luni costă mai mult, arătatul mai bine, atât la fete, cât și la băieți, costă mai mult, un city-break o dată pe lună costă, la prânz nu mai vii cu mâncare de acasă, ci te duci jos, la cafenea, la parterul clădirii de birouri, într-un apartament nu mai stai cu trei-patru colegi, ci vrei să stai singur/singură, iar asta costă 400-500 de euro pe lună. Din acest motiv Generația Z, când se duce la un interviu, cere din start 1.000 de euro fără să știe nimic, pentru că și-a făcut calculul cât costă să trăiești într-un oraș mare.

Iar când nu primesc acești bani devin foarte nervoși, foarte depresivi, se ridică împotriva multinaționalelor, băncile devin cămătari, patronii sunt văzuți ca exploatatori, iar multinaționalele ajung cei mai mari dușmani. Mulți din Generația Z preferă mai degrabă să lucreze la stat, unde știu că salariile sunt mai mari și nu fac nimic, în timp ce într-o companie privată muncești nonstop, fără să știi dacă la finalul lunii îți iei banii sau nu.

Conform sondajelor, șomajul în rândul tinerilor este extrem de ridicat peste tot în lume, ajungând chiar la 25%, în timp ce media într-o economie occidentală este sub 10%.

Generația noastră – adică Generația X, născută între 1961 și 1980 – și chiar generația milenială (născută între 1983  și 1994) au beneficiat de o șansă extraordinară după căderea comunismului, când s-a deschis o nouă lume economică. Noi am intrat în economie în anii ’90 cu un salariu de intrare foarte mic – 100 de dolari, dar pe măsură ce au venit investițiile străine, pe măsură ce a crescut exponențial economia (dacă în anul 2000 PIB-ul era de 40 de miliarde de euro, acum este de 300 de miliarde de euro), noi am avut șansa obținerii unor poziții și a unor salarii la care nu ne-am gândit niciodată că ar fi posibil de atins.

Având în vedere acest lucru, având în vedere sărăcia de la care am pornit, ceea ce se întâmplă acum este peste așteptările noastre. În schimb, pentru Generația Z, care pornește de la un nivel economic mai ridicat, creșterile exponențiale nu mai sunt posibile.

Pentru că noi​ am ocupat pozițiile din organigramă și ieșim la pensie în 15-20 de ani, posibilitatea Generației Z de a arde etapele într-o organigramă este extrem de redusă.

Generația Z intră în economie pornind de la un salariu mai ridicat, dar de aici posibilitățile de creștere sunt mult mai reduse, posibilitățile de promovare care implică și salarii mai mari sunt mult mai reduse pentru că nimeni din Generația X nu se va da deoparte ca să fie scos la pensie mai repede pentru a face loc Generației Z.

Așa că urmează o luptă de surdină în care Generația Z va deveni extrem de socialistă, va dori o împărțire mai socială a câștigurilor, va avea acces la venituri mai mari.

Să nu vă mirați dacă Generația Z va vota pentru impozitarea salariilor mai mari.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)