Să nu ne dorim să ajungem ca General Electric

La începutul anilor 2000, cea mai valoroasă companie din lume era General Electric, o companie de peste 100 de ani, mândria industriei americane, care la un moment dat ajungesese la o valoare bursieră de 200 de miliarde de dolari. General Electric era cea mai admirată companie americană, iar noile generații se băteau să lucreze pentru ea. Jack Welch, CEO-ul General Electric, era numit managerul secolului 22, iar agenda lui era făcută pe doi ani de zile înainte. Putea fi deranjat doar dacă îl căuta de urgență președintele SUA. La finalul lunii octombrie 2022, deci după 20 de ani, am citit în The Wall Street Journal, cel mai cunoscut ziar de business din America, dar și din lume, că General Electric, de fapt Larry Culp, cel care conduce compania de trei ani, a scos la vânzare celebrul centru de training de la Crotenville. Crotenville Management Academy este, de fapt era, cel mai cunoscut centru de pregătire pentru managementul de top din America: cine trecea pe acolo avea șanse destul de mari să conducă apoi o mare companie. Pur și simplu se stătea la coadă pentru a intra la cursurile de management ale acestei academii. Anii au trecut, iar General Electric a avut una dintre cele mai spectaculoase prăbușiri din lumea corporatistă mondială, fiind în acest moment doar o ruină corporatistă. Din ceea ce era General Electric acum două decenii, de fapt de acum un secol, a mai rămas doar divizia GE Aerospace. Restul companiilor din grup au fost vândute la „fire sales” în ultimul deceniu, pentru a se plăti datoriile care fuseseră acumulate în anii ’90 și 2000. Prin vânzarea centrului de la Crotenville, General Electric recunoaște că a pierdut pariul cu viitorul, de fapt un pariu pierdut începând cu anii 2000, când era în plină glorie. Atunci, de undeva, din garaje, din birouri obscure, din internatele studențești, răsăreau Apple, Google, Facebook, Amazon, Uber etc. O lume veche se prăbușea treptat, iar alta ieșea la iveală. Prin prăbușirea General Electric nu s-a prăbușit deloc capitalismul american, el merge înainte fără probleme pentru că tot timpul există ceva, cineva care iese pe piață cu ceva nou. Prea puțini au înțeles modelul digital atunci când acesta a început să câștige teren și prea puțină lume înțelege și acum modelul de business când totul este oferit gratis la început, în schimbul a câteva minute sau ore pe zi din timpul și din viața cuiva. Asta se vinde și se cumpără în acest moment, pentru că timpul fiecăruia este limitat. El nu poate fi mai mult de 24 de ore pe zi, iar pentru ceea ce rămâne disponibil este o luptă crâncenă. Și aici nu vorbim numai de lumea digitală, ci și de lumea curentă. Când te duci la Starbucks, modelul oferit este cel de experiență, iar cafeaua este pe locul doi. Este experiența de a petrece minute și ore într-un loc, fiind de fapt prizonierul acelui concept. Acest lucru se poate multiplica în multe alte situații. Fiți siguri că și acest model va cădea cândva, iar altcineva va ieși cu un nou model de business pe piață, cu alte idei, cu un alt mod de a vedea și a face lucrurile. Cine ar fi crezut că modelul de taxi, un model de mai bine de un secol, va fi aruncat în aer de Uber, care pur și simplu a schimbat regulile jocului. Dar nu a schimbat numai modul de a merge cu un taxi, ci a introdus un nou model de angajare, de fapt a deschis piața către cei care nu erau taximetriști, dar aveau disponibilitatea de a face niște bani într-o oră sau în opt ore. În acest moment, lumea se întreabă unde este criza, pentru că nu mai vedem șomeri, așa cum era modelul de dinainte. Dimpotrivă, companiile nu găsesc angajați, iar acest lucru nu este valabil numai în România, ci în primul rând în Statele Unite. Modelul Uber poate absorbi în orice moment o anumită forță de muncă, care încearcă să facă niște bani fie în timpul liber, fie în timpul programului, chiar când lucrează pentru altă companie. 

Dacă deschizi lumea economică, dacă deschizi lumea businessului, dacă barierele de intrare sunt reduse, în orice moment cineva va ieși cu o idee nouă, care poate să aibă o șansă să revoluționeze lumea. Dacă închizi economiile, dacă ridici bariere de protecție în speranța că așa protejezi ceva, vei ajunge la General Electric, să-ți vinzi activele și centrul de pregătire, adică baza de management. Odată cu venirea acestor crize, din ce în ce mai multă lume se ridică împotriva globalizării, adică împotriva modelului care a adus prosperitate în țările occidentale în ultimele decenii. Toată lumea vorbește despre deglobalizare, despre regionalizarea fluxurilor de business, despre bariere comerciale pentru a-și proteja piețele. Așa a încercat să facă și General Electric, dar a eșuat. Este foarte ușor ca la un moment dat să treci de la un anumit protecționism economic și de business la un protecționism legat de mișcarea liberă a forței de muncă și a oamenilor.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)