Rusia nu se dă înapoi de la nimic în Ucraina și vrea să le blocheze accesul oamenilor la una dintre cele mai de bază necesități

Unul dintre primele obiective majore atinse de armata rusă în războiul contra Ucrainei este ocuparea zonei prin care trece canalul de alimentare cu apă din Nipru a Crimeii, un teritoriu arid și lovit de o secetă cruntă după anexarea acestuia de către Rusia în 2014. Ucrainenii blocaseră canalul. La rândul lor, rușii se pare că vor să-i înseteze pe ucrainenii nesupuși. Setea este o senzație mult mai puternică decât foamea.

Apa este cea mai de bază necesitate a omului și există dovezi că armata rusă a încercat să lovească una din principalele surse de aprovizionare cu apă ale orașului ucrainean Chernihiv, din nordul țării, aproape de granița cu Belarus. O stație de pompare de la periferie a fost lovită pe 14 martie, scrie BBC. Atacul, efectuat cel mai probabil cu mortiere și tunuri grele dinspre pozițiile ruse, după cum spun specialiști occidentali care au analizat imaginile din satelit, a avariat serios un rezervor de apa și a distrus o cameră de control, potrivit companiei de apă a orașului.

Pe lângă muncitorii uzinei de apă, în perimetru s-ar fi adăpostit civili fugiți din calea bombardamentelor. Au fost victime. Atacul ar fi durat trei zile și ar fi distrus și alte facilități ale infrastructurii de alimentare cu apă a Chernihivului. Dar se pare că rușii văd apa ca pe o armă mult mai devastatoare. În primele ore ale zilei de 26 februarie 2022, apărarea antiaeriana ucraineană a doborât o rachetă rusească care s-ar fi îndreptat spre un baraj de pe fluviul Nipru din apropiere de Kiev, capitala țării.

Lacul de acumulare din spatele barajului hidroenergetic, pe care forțele ruse au încercat fără succes să-l captureze în prima zi de invazie în Ucraina, se întinde pe 110 km, acoperind o suprafață echivalentă cu două treimi din cea a Londrei. Dacă barajul ar fi fost distrus, 1,2 kilometri cubi de apă s-ar fi dezlănțuit ca un torent de distrugere diluviană, ca un potop apocaliptic, inundând întregul mal stâng al orașului Kiev și posibil distrugând alte baraje în aval, poduri și chiar amenințând centrala nucleară Zaporijjea, scrie Euractiv.

Nenumărate persoane s-ar fi înecat sau ar fi fost strămutate din casele distruse, iar porțiuni mari din teritoriul Ucrainei ar fi rămas fără electricitate, apă și transport. Câteva zile mai târziu, un baraj auxiliar de pe lacul de acumulare Kiev a fost aruncat în aer. Imaginile din satelit arată că breșa a provocat inundații extinse în valea joasă a râului Irpin.

Până la jumătatea lunii martie, apa ajunsese la casele din satul Demidiv, unde se dădeau lupte aprige când forțele armate ale lui Putin încercau să captureze Kievul. Ambele părți din conflict au dat vina una pe cealaltă pentru distrugerea barajului. Pe 15 aprilie, potrivit presei Kremlinului, apărarea antiaeriană rusă a respins un atac cu rachete prin care ucrainenii au încercat să lovească hidrocentrala Kakhovka. Tass descrie efectele eventualei reușite a atacului ca apocaliptice.Dramatismul este accentuat de faptul că rămășițele rachetelor ucrainene doborâte de armata rusă au căzut pe o grădiniță. Soldații ruși au salvat victimele. Totul se întâmplă, însă, pe teritoriul Ucrainei.

Barajul vizat reglează fluxul de apă spre Crimeea, dar, cel mai important, permite accesul armatei ruse spre Herson, primul oraș ucrainean important cucerit de ruși. Una dintre primele acțiuni pe care le-au întreprins forțele ruse în primele zile ale invaziei a fost aruncarea în aer a unui baraj pe Canalul Crimeei de Nord, în aceeași regiune Herson.  Barajul a fost construit de Ucraina în 2014 pentru a lăsa Crimeea fără apă după anexarea cu forța a regiunii de către Rusia. Moscova a acuzat, de asemenea, Ucraina că dat drumul la apă din lacul de acumulare Oskil pentru a încetini orice avans al Rusiei către Donbas. Kievul este acuzat și că „se pregătește să arunce în aer” baraje și diguri de-a lungul Niprului de jos, deși astfel de acuzații pot reflecta mai degrabă intențiile Rusiei decât realitățile de pe teren, comentează Euractiv.

Acuzațiile reciproce arată folosirea apei ca armă atât de către Ucraina, care se apără, cât și de Rusia, o țară agresoare mult mai mare și mai puternică. Observatorii sunt din ce în ce mai îngrijorați de faptul că utilizarea apei ca armă va escalada pe măsură ce războiul continuă, cu consecințe devastatoare. În Mariupol, ca și în alte orașe asediate, Rusia a tăiat aprovizionarea cu apă ca parte a ceea ce New York Times descrie drept o „tactică deliberată de a încerca înfometarea orașului, căruia în urmă cu nici două luni îi dădeau viață 430.000 de locuitori, și de a-l forța astfel să se predea”. Mai recent, Mikolaiv, un oraș al apelor din sud, foarte aproape de Herson,  este aprovizionat de voluntari cu apă tocmai din Odesa pentru că sursele sale de apă potabilă au fost distruse de bombardamentele rusești. Mikolaiv nu a fost cucerit, cu toate că a fost asaltat de tancuri rusești de mai multe ori și este bombardat încă de la începerea invaziei.

În întreaga lume există o mulțime de exemple în care tensiunile cauzate de controlul apei sunt mari – conflictul de la Marea Aral în care sunt implicate Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan și Kârgâzstan; conflictul de pe fluviul Iordan între statele levantine; disputa pentru fluviului Mekong dintre China și vecinii săi din Asia de Sud-Est. Niciunul din aceste puncte fierbinți nu a devenit încă război.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL