Românul care și-a cumpărat satul în care a copilărit și a plătit mai puțini bani decât dau alții pe o mașină

Maximilian Gânju

S-a trezit proprietar peste un sat întreg din munții moților și n-a cheltuit o avere, după cum s-ar putea crede. A dat chiar mai puțin decât plătesc cei înstăriți pe o mașină de lux. Vrea să-l facă o oază în care oaspeții să se rupă de tumultuoasa lume modernă și să se întoarcă la origini. Emil Părău (foto), omul de afaceri din Valea Jiului care a cumpărat satul copilăriei sale, nu vrea profit și are mulțumirea sufletească dacă-l va convinge pe turistul care-i trece pragul să fie mai bun.

A mai rămas doar un om în sat

Satul Roșia se află la granița dintre județele Hunedoara și Alba, în Munții Metaliferi, iar pentru a ajunge la el, trebuie să străbați un drum lung și extrem de greu prin sălbăticie. Aproape tot satul a fost părăsit în anii 80, când la Orăștie apăreau fabricile, iar viața la oraș era mai ușoară, cu lumină ori apă în casă. În ciuda tuturor vitregiilor, un singur locuitor a rămas până astăzi în cătun, un bătrân de 77 de ani, care n-ar vrea să-și părăsească glia strămoșească pentru nimic în lume. Restul s-au dus la consăteanul lor care a ajuns mare afacerist, pentru a-l îmbia să le cumpere pământurile din satul uitat de lume, scrie mesagerulhunedorean.ro.

Case pustii, dărăpănate, drumuri împădurite

Așa începe povestea lui Emil Părău, afaceristul din Valea Jiului, care în decurs de 10 ani de zile s-a trezit cu 300 de hectare de teren și case, toate cumpărate mai mult de rușine decât de nevoie. „Am mers într-o zi la Deva și de acolo am zis hai să văd ce mai este în sat. Când am ajuns acolo, totul era plin de vegetație, drumul se împădurise, casa părintească se lăsase, era totul praf. Am zis că dacă ar veni tata, ar muri când ar vedea ce s-a ales de munca lui. Și m-am dus cu echipă de zidari, muncitori, eram 30 de persoane și ne-am apucat de muncă. Două săptămâni a durat renovarea casei și curățarea câtorva terenuri. Am aranjat mormintele bunicilor, am venit acasă și i-am zis lui tata să mergem să vedem ce mai e pe acolo. Când a văzut-o tata, se citea pe chipul lui bucuria”, povestește Emil Părău.

Visează acum să transforme toată așezarea într-un fel de stațiune, un fel de Valea Zălanului, cum este cea a prințului Charles, unde oamenii să trăiască în comuniune cu natura și departe de tot ce înseamnă tumultuoasa lume modernă. Să participe la acțiuni comune care să-i apropie, la clacă și șezători, unde gospodarii se uneau și povesteau.

De anul trecut, s-a apucat de renovarea caselor, iar trei vor fi gata în iunie anul acesta. „Pentru început, o să fac 10 case în satul turistic. De fapt, vreau să fie o întoarcere în timp, pentru că obiceiurile de acum 100 de ani care s-au păstrat sunt aproape identice cu cele ale dacilor. Fiecare casă are o poveste, iar turiștii o pot afla. Ca un exemplu, în sat, trăia unul foarte avut, Bogatul se numea. Fiind foarte bogat, a fost omorât de fiica sa, nevasta și ginerele lui, pentru avere. Vezi, dacă ai prea mult și dacă nu-l ai și pe Dumnezeu cu tine, vezi unde ajungi”, spune Părău.

Turiștii, practic, în sejurul lor devin stăpânii caselor. Se vor gospodări singuri și cel mai important, vor avea posibilitatea de a se apropia unii de alții. Vreau ca turistul când intră în cămară să găsească tot ce aveau în sat pe vremuri. Să aibă acea carne la garniță, castraveții la murat, butoiul cu țuică, toate produsele tradiționale. Acum nu o să-l ia și să-l pună în portbagaj, mergem pe bun simț. Să mănânce roșia, dimineața, din grădina casei. La sfârșit să cumpere dacă dorește, să-și ducă și acasă, pentru că știe că sunt naturale. Ideea este să-l prind în program, să-l duc la secerat, nu să doarmă.