ROMÂNIA UITATĂ. Imaginea dramatică a unei realități nevăzute la TV

În Sicilia, românii au ajuns mai târziu decât în alte regiuni din Italia, fiind o zonă puțin industrializată și cu salarii mai mici. Însă, împinși de nevoi, au început să caute locuri de muncă și în sudul Italiei. Au plecat mai întâi femeile, cele mai multe dintre ele pentru a avea grija de familii de bătrâni. Odată ajunse în sudul peninsulei, situația s-a complicat. În spitalele italiene a fost înregistrat un număr alarmant de românce bătute sau agresate sexual. Astfel, autoritățile s-au autosesizat. La fel și preoții catolici din zona, care au vrut să dea o mână de ajutor.

”Au chemat și sindicatele italiene, să fie ajutate aceste femei. Unele au fost protejate devenind martori în aceste procese. Le este teamă, sigur că le este teamă pentru că sunt singure până la urmă, fiecare avea un loc de muncă acolo, condiții mizerabile de cazare, dar până nu își primea salariul, ea nu avea bani să iasă afară. Nu aveau mijloc de transport, deci nu putea să fugă pe câmpuri, pentru că sunt kilometri întregi de sere”, a declarat, pentru MEDIAFAX, jurnalista Gazetei Românești, Crina Suceveanu.

Și astfel, cele mai multe au rămas acolo. Fără să vorbească, fără să se apere, fără să facă denunțuri. Jurnalista atrage atenția asupra faptului că multe dintre aceste persoane nu știu, de fapt, care le sunt drepturile și că aleg tăcerea pe motiv că nu își permit financiar să își plătească apărarea în fața instanței.

”Dacă procesele acestea de sechestru de persoană, de omoruri, sunt cetățeni români împușcați în cap în Sicilia, agricultori, păstori, români, la care nu s-a descoperit niciodată vinovatul. Autoritățile sunt implicate, dar un procuror care urmărește cazul, nu dă cont la nimeni, pentru că avocatul familiei este un avocat din oficiu, care nu este contactat de nimeni din România, pentru că nu vorbește limba italiană. Mortul rămâne la frigider. Nu mai pot să-l repatrieze pentru că nu dispun de sumele necesare. Totuși, statul român trebuie să urmărească aceste cazuri, adică din când în când să întrebe la procuratura zonei respective”, a mai adăugat Crina Suceveanu.

Și mai există o problemă. Sunt prea puțini cei care sunt interesați să își cunoască drepturile, preferând banii în orice condiții.

”Avem proiecte care sunt plătite de la centru, de servicii cu care noi lucrăm, profesoara este plătită de acolo, materialele cu care noi lucrăm, materialele didactice ni le dau ei. Eu fac voluntariat, ei nu trebuie să plătească niciun leu, dar nu vin”, a declarat, pentru MEDIAFAX, președintele Asociației de voluntari SI.RO.ENNA Dorica Orzan.

De exemplu, într-una dintre regiuni, mai puțin de doi la sută din cetățenii români au fost curioși să-și afle drepturile și să cunoască, gratuit, legislația.

”Aici, în provincia în care sunt eu, suntem cam 1.200 de români. Unu la sută, doi la sută e prea mult. (…) 99% dintre ei sunt fără documente și le este teamă. Și totuși nu le este teamă să facă o mie și una de prostii. Ajung la spital. Aici sunt tratați la urgență, dar mulți nu mai sunt primiți înapoi la locurile de muncă, pentru că sunt buni numai dacă sunt sănătoși”, explică președintele asociației de voluntari din Sicilia.

Cititi mai multe pe www.gandul.info