România și Islanda: două economii europene la extreme, dar cu lecții valoroase una pentru cealaltă

Pe 17 iunie, Islanda își serbează Ziua Națională, marcând proclamarea independenței față de Danemarca în 1944. O ocazie bună să privim dincolo de imaginea de călătorie idilică și să comparăm această economie nordică – mică, dar performantă – cu România, una dintre cele mai mari piețe emergente din estul Europei.

Când ne uităm pe hartă, România și Islanda par a face parte din lumi paralele. Una e o țară de aproape 20 de milioane de oameni, cu provocări structurale și o economie în tranziție accelerată. Cealaltă – o insulă vulcanică, cu mai puțin de 400.000 de locuitori, dar cu una dintre cele mai ridicate calități ale vieții din lume. Și totuși, ambele fac parte din Spațiul Economic European, au acces la aceeași piață unică și împărtășesc nevoia de a-și modela viitorul economic într-un context global instabil. Cum arată însă cifrele din spatele contrastului? În 2024, PIB-ul nominal al României a fost de aproximativ 376,7 miliarde dolari, potrivit celor mai recente date publicate de Banca Mondială, în vreme ce Islanda a generat un PIB de 35,4 miliarde dolari. Raportul rămâne de peste 1 la 10 în termeni absoluți, dar diferența se inversează radical atunci când analizăm PIB-ul per capita: 20.175 dolari în România față de 90.110 dolari în Islanda, conform acelorași surse. Această discrepanță reflectă diferențe structurale profunde între cele două economii. Islanda valorifică eficient resursele naturale – energia geotermală, pescuitul și peisajul sălbatic devenit brand turistic global – și a dezvoltat un sistem economic orientat spre valoare adăugată și sustenabilitate. România, în schimb, își bazează creșterea pe o combinație între industrie, agricultură, sectorul IT și un sector imobiliar în continuă expansiune, dar cu dezechilibre externe semnificative. În 2024, Islanda a înregistrat o creștere economică de 1,7%, în timp ce România a avansat cu doar 0,9%, pe fondul unei încetiniri a investițiilor și al presiunilor bugetare interne. Chiar dacă inflația a fost comparabilă – 5,9% în Islanda și 5,6% în România – diferențele în nivelul de trai rămân evidente. Rata șomajului este mai mică în Islanda, cu 3,6%, comparativ cu 5,3% în România, semn al unei piețe a muncii mai stabile și mai bine calibrate. Un alt indicator care scoate în evidență dezechilibrul este balanța de cont curent: Islanda a raportat în 2024 un ușor excedent, în timp ce România a continuat să înregistreze un deficit de peste 8,6% din PIB – un semnal de alarmă pentru sustenabilitatea pe termen lung a modelului său de creștere economică.

Comerț: puțin, dar cu potențial

Schimburile comerciale directe între România și Islanda sunt reduse, dar posibilele colaborări sunt facilitate de apartenența comună la Spațiul Economic European. Islanda nu este membră a Uniunii Europene, dar are acces complet la piața comună, ceea ce permite circulația liberă a bunurilor, capitalului și persoanelor. În 2024, relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană și Islanda au continuat să fie solide, cu un volum total al schimburilor de bunuri de
8,6 miliarde euro. Conform datelor publicate de Comisia Europeană, exporturile UE către Islanda au însumat 4,49 miliarde euro, în timp ce importurile din Islanda au fost de 4,11 miliarde euro, rezultând un excedent comercial european de 383 milioane euro. Deși România nu este un actor major în aceste schimburi, anumite nișe – precum tehnologiile verzi, software-ul și serviciile de inginerie – pot deveni relevante în viitor. Islanda, cu o economie orientată spre sustenabilitate și inovație, oferă oportunități pentru companiile românești care pot furniza soluții în aceste domenii. În contextul în care Islanda este membră a Spațiului Economic European și aplică reglementările UE privind libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor, accesul pe piața islandeză este facilitat pentru statele membre ale Uniunii. Acest cadru oferă un avantaj competitiv pentru exportatorii români care doresc să își extindă prezența în regiunea nordică.

Multă muncă, dar nu la fel

Islanda și România oferă două perspective aproape opuse asupra pieței muncii din Europa. Astfel, dacă în România preocupările sunt legate de migrația forței de muncă, integrarea tinerilor și dezechilibrele regionale, Islanda impresionează printr-o rată de ocupare extrem de ridicată și o capacitate aproape completă de integrare a populației apte de muncă. Conform datelor Băncii Mondiale și Eurostat, rata de ocupare a forței de muncă în Islanda pentru populația cu vârste între 15 și 64 de ani este de aproximativ 85%, una dintre cele mai ridicate din lume. Mai mult, rata șomajului se menține scăzută – în jur de 3,6% în 2024 –, iar participarea femeilor pe piața muncii este comparabilă cu cea a bărbaților. Un rol cheie în aceste rezultate îl joacă politicile publice active, flexibilitatea programului de lucru și încurajarea echilibrului dintre viața profesională și cea personală. România, în schimb, se confruntă cu provocări persistente. Rata de ocupare este semnificativ mai mică – aproximativ 65%, iar șomajul, deși moderat (în jur de 5,6%), ascunde probleme structurale: inactivitate în rândul tinerilor, lipsa forței de muncă în zonele rurale și un sistem educațional care încă nu livrează competențele cerute pe piață. În plus, migrația continuă să afecteze capacitatea economiei de a reține muncitori calificați, în special în domenii precum sănătate, construcții și IT. Un alt contrast major ține de nivelul veniturilor: salariul mediu brut lunar în Islanda depășește 5.000 euro, în timp ce în România se situează în jurul valorii de 1.500 euro, conform datelor naționale. Acest decalaj contribuie la un exod constant de forță de muncă dinspre est spre nordul și vestul Europei. Totuși, România are și atuuri: o piață a muncii dinamică în marile orașe, un ecosistem IT în dezvoltare și o generație tânără mai deschisă spre reconversie profesională. În schimb, Islanda are de gestionat provocări legate de îmbătrânirea populației și de atragerea muncitorilor străini într-o societate relativ restrânsă numeric și geografic izolată. Așadar, în timp ce Islanda luptă pentru a-și păstra echilibrul într-un model deja performant, România se află în tranziție – cu un potențial uriaș, dar și cu decalaje adânci care cer intervenții strategice susținute.

Din Reykjavik în Europa

Islanda oferă un model de dezvoltare bazat pe resurse naturale, inovație și sustenabilitate. În ciuda dimensiunii reduse a pieței sale interne, țara atrage atenția prin companii locale puternice și printr-un set de industrii care generează performanță constantă. Deși aceste branduri nu au o prezență directă în România, lecțiile și modelele lor de business devin din ce în ce mai relevante într-un context european mai larg. Un exemplu notabil este Iceland Seafood International (ISI), un lider regional în procesarea și distribuția de produse marine. Cu operațiuni în Irlanda, Spania și Scandinavia, compania a înregistrat o creștere solidă în 2024, profitând de stabilizarea pieței de pește alb după volatilitatea postpandemică. Potrivit SeafoodSource, veniturile ISI au fost susținute de cererea în creștere din Europa de Vest pentru produse marine de calitate, Islanda rămânând una dintre cele mai importante surse de exporturi de cod și eglefin, potrivit seafoodsource.com.  O altă companie emblematică este Mannvit Engineering, specializată în inginerie civilă și proiecte de energie regenerabilă. Aceasta a contribuit semnificativ la extinderea infrastructurii geotermale din Islanda și colaborează la nivel internațional cu proiecte similare în Europa Centrală. Deși nu are filiale în România, know-how-ul companiei în exploatarea sustenabilă a resurselor naturale poate deveni relevant în contextul strategiei verzi a Uniunii Europene, potrivit mannvit.com.  Sectorul energetic, de altfel, este una dintre cele mai profitabile industrii ale Islandei. Țara produce aproape 100% din electricitatea sa din surse regenerabile, în principal hidroenergie și energie geotermală. Acest avantaj competitiv a atras investiții externe importante, inclusiv din partea companiilor americane Alcoa și Century Aluminum, care operează topitorii alimentate exclusiv cu energie verde, potrivit state.gov.  Pe lângă energie și pescuit, Islanda investește tot mai mult în industrii creative, biotehnologie și tehnologie digitală. Ecosistemul IT local beneficiază de o infrastructură performantă și sprijin guvernamental pentru startup-uri, iar companiile din sectorul biotech valorifică resursele marine și puritatea mediului pentru dezvoltarea de produse medicale și cosmetice de nișă, potrivit granville.com. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste companii nu este prezentă fizic în România, iar schimburile economice directe sunt limitate. Totuși, oportunitățile de cooperare nu lipsesc. România, cu propriul său potențial în energie verde, sector IT și turism, ar putea beneficia de parteneriate strategice în aceste domenii, importând mai degrabă modele de succes decât produse.   

Fun facts despre Islanda

► Se cresc  banane în Islanda?

Da, dar nu pentru consum comercial. În Hveragerði, o localitate din sudul țării, se află sere geotermale în care se cultivă experimental bananieri – mai mult din curiozitate și pentru cercetare, decât pentru piață.

► Nu există armată.

Islanda este singura țară NATO fără armată permanentă. Are doar o gardă de coastă și se bazează pe alianțe strategice pentru securitate.

► Numele de familie nu există în sens tradițional.

Majoritatea islandezilor poartă nume patronimice – fiul sau fiica lui X (de exemplu: Jónsson, Jónsdóttir).

► Internet rapid, literatură prolifică.

Islanda are unul dintre cele mai ridicate procente de autori per locuitor din lume. Aproape 1 din 10 islandezi a publicat o carte.

Analiza de față a fost realizată pe baza celor mai recente date publicate de Banca Mondială și Eurostat, aferente perioadei 1990–2024. Structurarea și redactarea conținutului au fost asistate de un model avansat de inteligență artificială generativă, utilizat în scopuri de sinteză informativă și suport editorial. Informațiile prezentate reflectă valorile disponibile la momentul redactării și pot fi supuse actualizărilor din partea surselor oficiale.