România se va axa pe zece sectoare economice pentru a crește competitivitatea până în 2020

Strategia națională de competivitate propune zece sectoare prioritare: turismul și ecoturismul, textilele și pielăria, lemnul și mobila, industriile creative, auto și componente auto, tehnologia informațiilor și comunicațiilor, procesarea alimentelor și a băuturilor, sănătatea și produsele farmaceutice, energia și managementul de mediu și bioeconomia (agricultura, silvicultura, pescuitul și acvacultura), biofarmaceutica și biotehnologiile.

Prin această strategie Guvernul și-a propus ca România să ajungă, la orizontul anului 2020, între primele zece economii la nivel european, iar prin dezvoltarea sectoarelor de activitate menționate, România să aibă o “contribuție semnificativă la nivel mondial”.

Modul prin care Executivul își propune să includă România în grupul țărilor avansate este reprezentat de restructurarea sectoarelor economice în “direcția unor poziții competitive superioare”, formarea masei critice de IMM-uri competitive prin crearea unui mediu atractiv, transparent și inovativ, și integrarea companiilor mari într-un proiect coerent de dezvoltare a economiei.

“Următorii șapte ani vor fi critici pentru dezvoltarea economică a României, iar prioritățile strategice ale țării, stabilite în prezentul document, sunt menite să creeze condițiile propice ca România să poată concura eficace cu restul țărilor din Europa”, se arată în proiectul de strategie.

Strategia de competivitate propune ca orice lege va trebui să țină cont de impactul asupra IMM-urilor, precum și introducerea unei perioade de șase luni între emiterea unei noi legi care afectează mediul de afaceri și intrarea în vigoare a acesteia.

De asemenea, Executivul vrea reducerea numărului de plăți ale taxelor de la 39 în acest an la 13 în 2020, îmbunătățirea poziției României în cadrul Indexului de Percepție a Corupției de la 69 la 40, reducerea economiei subterane de la 30% din PIB în acest an la cel mult 15% din PIB (media UE) până în 2020.

Alte măsuri propuse sunt creșterea ponderii în PIB a industriilor creative de la 7% la 10%, construirea a 500 kilometri de autostrăzi (dintre care 250 kilometri din fonduri europene și 250 kilometri din fonduri naționale) și a 600 kilometri de de infrastructură regională, reducerea consumului de energie primară cu 19% în 2020 față de 16,6% în 2012.

Guvernul urmărește, de asemenea, ca numărul de IMM-uri la 1.000 de locuitori să crească de la 23 anul trecut la 35 în 2020, dublarea cotei de piață mondială de exporturi, de la nivelul de circa 0,4% în 2013, precum și creșterea ponderii produselor de înaltă tehnologie în exporturi la 10% în 2020.

Alte obiective sunt realizarea unei rate de ocupare pentru grupa de vârstă 20-64 ani la nivel regional de 70% până în anul 2020, stoparea pierderii nete de forță de muncă, diminuarea ponderii populației aflate la risc de sărăcie sau excluziune socială la un nivel cuprins între 25% și 35% la orizontul 2020.

În sectorul agriculturii, Guvernul vizează reducerea suprafeței cultivate în regim de subzistență, creșterea investițiilor în activități neagricole în mediul rural, și dublarea productivității muncii în agricultură în 2020, de la nivelul actual de 4.328 euro (VAB/UAM – indicator privind productivitatea muncii n agricultură).

În ceea ce privește fondurile europene, rata de absorbție a fondurilor europene a fost de 11,5% la sfârșitul anului 2012. Pentru perioada 2014-2020, România a primit o suplimentare de fonduri europene (suma disponibilă este de 39,3 miliarde euro, din care 21,8 miliarde euro aferentă fondurilor structurale și de coeziune).

Comparativ, fondurile alocate României în exercițiul bugetar 2007-2013 au fost de 34,6 miliarde euro, respectiv 19,7 miliarde euro.

Strategia prezintă o serie de date comparative privind mai mulți indicatori economici ai României pentru anul 2013 raportat la 2008, precum ponderea Produsului Intern Brut (PIB) al României în PIB-ul UE, care anul trecut a fost la fel ca în anul 2008, respectiv 1,1%.

Ponderea în PIB-ul mondial a scăzut de la 0,33% în anul 2008 la 0,28% în anul 2009, până la 0,25% în anii 2012 și 2013, de unde rezultă că restul țărilor lumii s-au dezvoltat mult mai rapid decât România.

Ponderea exporturilor României în exporturile globale a crescut de la 0,31% în 2008 la 0,33% în anul 2009, a scăzut la 0,32% în 2012 și apoi a crescut din nou, atingând 0,35% anul trecut. La nivelul Uniunii Europene, exporturile României reprezintă 1% din totalul exporturilor europene în 2013, față de 0,8% în 2008.

Totodată, investitorii străini ocupă o poziție vitală în determinarea tendințelor de specializare în economia României și, în consecință, a modului în care se formează avantajele competitive. Potrivit statisticilor, mai mult de 72 % din cifra de afaceri a companiilor mari și foarte mari din industrie este realizată de filialele companiilor multinaționale rezidente în România.

Dintre cei mai mari 100 de exportatori, care asigură peste 52% din totalul exporturilor, 96 sunt companii cu capital străin, iar din totalul celor 34 de subramuri ale industriei, 25 au lideri companii cu
capital străin.

La nivelul economiei locale, potrivit ierarhiei valorilor Indicelui de Potențial Competitiv (IPC), pe primul loc se situează județul Argeș, cu o valoare a indicelui de 0,78, față de o medie pe țară de 0,31, care reflectă un volum mare al exporturilor totale (al doilea pe țară), cel mai mare raport dintre exporturi și populația ocupată (10.925 euro/angajat) și cea mai mare pondere a exporturilor de tehnologie medie-înaltă (20,3% din totalul pe țară și 24% din totalul pe județ).

Pe locul al doilea, cu o valoare a indicelui de 0,68, se situează municipiul București, având cele mai mari valori ale exportului, dar și cea mai numeroasă populație ocupată. Județul Timiș ocupă poziția a treia, cu cele mai mari exporturi de înaltă tehnologie.

Bacăul, pe locul al patrulea din punct de vedere al exporturilor de înaltă tehnologie, este pe locul al 34-lea din 42, din cauza ponderii mari a exporturilor de joasă tehnologie în totalul județului (aproape 70%) și a valorii scăzute a exporturilor/populație ocupată, de numai 1.099 euro.

Doar două județe din regiunea Sud-Est, respectiv Constanța și Galați, depășesc media pe țară în ceea ce privește valoarea IPC, având ca principale ramuri construcția de nave și siderurgia. Situația este similară și pentru majoritatea celorlalte regiuni, fiecare având în general două sau cel mult trei județe cu valori peste media pe țară.

“Efectele limitate de antrenare în teritoriu, atât de la județ la județ, cât și de la industrie la industrie, pot fi înțelese, pe de o parte, prin dezvoltarea insuficientă a legăturilor între diferite activități economice”, potrivit documentului citat.

Excedentul comercial al României depinde în proporții foarte mari de dezvoltarea industriei auto în Argeș, iar Regiunea București-Ilfov contribuie mai mult prin cererea de importuri decât prin excedentul de vânzări la extern.

Avantajele competitive, măsurate prin participarea la exporturi, sunt concentrate în șapte județe, localizate în principal în vestul și centrul țării, respectiv Argeș (10%), Timiș (9%), Arad (5%), Constanța (5%), Bihor (4%), Brașov (4%), Sibiu (4%), care împreună cu București (17%) realizează 60% din exporturile României.

Județele Călărași, Ialomița, Mehedinți, Neamț, Olt, Tulcea și Vrancea nu au exporturi de tehnologie înaltă, iar 29 de județe din totalul de 42 nu depășesc pragul de 1% din totalul pe țară.

Pe de altă parte, absența participării în rețelele internaționale de producție și comerț are efect imediat asupra “sănătății” economiei locale, se spune în strategie.

“Județe precum Bistrița Năsăud, Brăila, Buzău, Caraș Severin, Călărași, Dâmbovița, Hunedoara, Olt, Sălaj, Tulcea, Vâlcea, confruntă un risc potențial la nivel social care rezultă din prezența unor companii cu un număr mare de salariați, dar cu performanțe economice relativ slabe. (…) Aglomerările care joacă rolul cel mai important la nivel național, în ce privește performanța exporturilor și ocuparea forței de muncă, sunt cele în sectorul siderurgic în județul Galați, nave în Tulcea, auto în Argeș și încălțăminte în Bihor”, se arată în strategie.

Anumite regiuni, precum Sud-Vest, Sud-Est și Vest, sunt specializate pe un număr foarte restrâns de sectoare, iar alte zone, ca Sud, Nord-Vest și Centru, sunt diversificate din acest punct de vedere. Această structă economică sugerează nevoi diferite în plan local de educație, calificare și cercetare, restructurare industrială și tehnologie.

Potrivit proiectului de strategie, printre punctele forte ale României se numără existența unor sectoare cu potențial competitiv (echipamente electrice și electronice, auto, confecții, industria alimentară, mobilă) și de specializare inteligentă (bioeconomia, tehnologiile informaționale și de comunicații, energia și mediul, eco-tehnologiile).

De asemenea, România și-a îmbunătățit constant poziția față de celelalte state membre ale UE prin creșterea cotei de piață mondială pentru exportul produselor din sectoarele industriale și agricole.

Printre punctele slabe ale economiei se numără nivelul redus de alfabetizare informatică a populației și “un ritm al transformărilor mai lent” decât este necesar pentru ca România să depășească statutul de țară mai puțin dezvoltată.

Alte vulnerabilități sunt rata redusă de absorbție a fondurilor europene de către administrațiile centrale și locale, cota de piață redusă a sectorului serviciilor, sectorul economic cel mai important, cu 67% din PIB, precum și dezechilibrul reprezentat de faptul că doar șapte județe realizează 60% din exporturile naționale.

De asemenea, “persistența unor structuri de organizare a afacerilor și strategiilor competiționale dezvoltate în peste 40 de ani de economie comunistă, structuri care au întârziat procesele de transformare”, reprezintă condiții nefavorabile.

Alți factori de risc la nivel macroeconomic sunt nivelul redus de colectare a taxelor și evaziunea fiscală ridicată, sustenabilitatea sistemului de pensii, vulnerabilități ale sistemului de sănătate, arieratele companiilor de stat.

Documentul arată că, în ciuda creșterii economice, România este o țară cu “probleme sociale deosebite”, îndeosebi privind ponderea mare a populației aflate în sărăcie și risc de excluziune socială.

Alte probleme identificate sunt rata abandonului școlar mult mai ridicată față de nivelul european, ponderea redusă a populației cu studii superioare, îmbătrânirea populației/forței de muncă din cauza migrației tinerilor și a scăderii natalității și nivelul redus de educație al populației, care poate conduce la șomaj și afecta bunăstarea pe termen lung.