România produce de două ori mai mult pește prin acvacultură decât pescuiește. În ultimii 30 de ani, sectorul a fost în declin, iar producția acoperă 13% din consum

♦ România avea în 1960 circa 24.300 de tone, însă în 2023 producția efectivă a ajuns la doar 6.613 tone ♦ România importă peste 100.000 de tone de pește și produse din pește, de zece ori mai mult decât exportă.

Cererea în creștere pentru produse din pește și fructe de mare a pus o presiune tot mai mare asupra populațiilor de pești sălbatici, iar acvacultura, adică creșterea peștilor în medii controlate, a redus această presiune și în prezent, producția din acvacultură a depășit capturile de pește din mediul natural, arată o analiză realizată de Our World in Data.

Populația lumii s-a dublat în ultimii 50 de ani, consumul mediu pe cap de locuitor s-a dublat, iar producția mondială de pește și fructe de mare a crescut de patru ori față de acum o jumătate de secol.

În anii 1960, acvacultura era o activitate de nișă, cu o producție de doar câteva milioane de tone pe an, dar la sfârșitul anilor 1980 producția anuală a crescut rapid și în 1990 s-a ajuns la 17 milioane de tone.

Acum se produc peste 100 de milioane de tone, conform analizei Our World in Data, bazată pe statistici ale Organizației pentru Alimen­tație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) și Băncii Mondiale.

În 2023, ultimul an pentru care există date disponibile, producția mondială de pește din mări sau oceane a atins 88 de milioane de tone, cea mai mare parte provenind din Asia de Est și regiunea Pacificului, de 36 de milioane de tone.  În schimb, peștele provenit din acvacultură a înregistrat o creștere spectaculoasă: în 2023, producția a ajuns la 127 de milioane de tone, comparativ cu doar 2 milioane de tone în anii 1960. Captura de pește sălbatic nu a mai crescut de la începutul anilor 1990.

Situația acvaculturii și a pescuitului în România arată un trend opus celui mondial. În anii 1960, producția de pește din acvacultură era de 13.700 de tone, iar în 2023 a scăzut la 11.200 de tone.

În ceea ce privește pescuitul, România avea în 1960 circa 24.300 de tone, însă în 2023 producția efectivă a ajuns la doar 6.613 tone.

În comunism și chiar la începutul anilor 1990, România era într-o situație foarte bună, adică depășea 50.000 de tone de pește de acvacultură, însă în ultimele trei decenii s-a produs un declin constant, producția scăzând până la 8.000 de tone în 2014. Ulterior, a urmat o revenire între 2015 și 2016, când producția a urcat la aproximativ 13.000 de tone, pentru ca apoi să scadă din nou la 11.200 de tone.

Situația pescuitului, în principal din Marea Neagră, a fost similară. La finalul anilor 1990, România captura peste 200.000 de tone de pește, dar multe nave au fost vândute sau distruse de timp, au apărut noi reguli de pescuit, legislația s-a schimbat, iar pescuitul nu a mai fost o activitate atractivă, ceea ce a dus la scăderea producției.

Astfel, România importă peste 100.000 de tone de pește și produse din pește, de zece ori mai mult decât exportă. Producția acoperă doar 13% din consumul intern.

Consumul total de pește al românilor s-a menținut cons­tant în ultimii ani, la aproxi­mativ 6,4-6,5 kilograme pe cap de locuitor pe an, ceea ce înseamnă circa 122.000 de tone anual, potrivit datelor Insti­tutului Național de Statistică.

Dacă ne uităm la produsele agroalimentare de bază care pot fi produse local, după orez, unde România are un grad de autoaprovizionare de 8%, la pește și produse din pește avem al doilea cel mai mic grad de acoperire. Importurile de pește și preparate din pește merg spre 500 de milioane de euro.

Acum, se încearcă resusci­tarea sectorului, iar Florin Barbu, ministrul agriculturii, are planuri mărețe cu acvacultura românească: vrea să devină exportator în îndepărtata Chină, acolo unde a semnat un memorandum de înțelegere pentru a exporta mai multe produse agroalimentare.