România are peste 140.000 de muncitori non-UE, cei mai mulți în producție, construcții și comerț. Costurile companiilor cu muncitorii străini sunt cu 6% - 10% mai mari față de cele cu muncitorii români. De ce se îndreaptă angajatorii români spre ei? „Avem siguranța că vin și mâine la muncă“

♦ „Avantajul este că atunci când pleacă autobuzul, din zece muncitori străini, nouă sunt în autobuz“ ♦ „În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, faptul că ai o constanță, ești sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu“ ♦ Cei mai mulți dintre muncitorii non-UE provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia și India ♦ Domeniile în care activează cu preponderență sunt producția, construcțiile, comerțul, HoReCa și serviciile administrative și de suport.

România a ajuns să aibă peste 140.000 de muncitori din afara Uniunii Europene, atrași în principal în sectoarele cu deficit cronic de personal: producție, construcții și comerț. Companiile nu îi aleg pentru că ar fi mai ieftini – dimpotrivă, costurile totale pot fi și cu 10% mai mari față de cele pentru un muncitor român, din cauza cheltuielilor cu recrutarea, cazarea sau transportul.

Pe o piață unde tot mai mulți români aleg să lucreze în străinătate sau să evite locurile de muncă cu activitate fizică, angajatorii rămân fără alternative, iar soluția vine tot mai des din Nepal, Sri Lanka, Turcia sau India.

„Avem peste 100 de muncitori aduși din străinătate și, în același timp, avem o experiență de peste șapte – opt ani în zona asta de a aduce, de a recruta și de a întreține relații cu muncitori străini de profil. Avem peste 60 de muncitori străini doar în Alusystem. În România am trăit vremuri în care am avut forță de muncă și nu am avut de lucru, dar de cele mai multe ori aveam de lucru și nu aveam cu cine. Când am epuizat toate resursele de recrutare, am încercat orice, atunci am zis să încercăm cu forță de muncă din afară pentru a completa, ci nu a înlocui personalul din România“, a spus Răzvan Popa,  CEO, al Alusystem, parte din Bog’Art Group, și co-owner al lanțului de cafenele de specialitate Boiler, în cadrul unui eveniment organizat de Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă (PIFM).

Răzvan Popa susține că nu s-a îndreptat cu recrutarea spre țări precum Vietman din dorința de a economisi și de a avea un cost personal mai mic. „În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, faptul că ai o constanță, ești sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu. Pe noi ne costă poate cu 10% mai mult uneori un cetățean străin în primele luni până să fie productiv. Avem un șantier foarte mare acum, sunt cinci turnuri de clădire, un turn de clădire este doar cu cetățeni străini, celelalte sunt cu subcontractori români. Suntem cu 6% mai scump cu cetățenii străini. În schimb, nivelul calității este comparabil, nu este nicio diferență din punctul de vedere al calității, au o seriozitate cu care tratează munca, nu lipsesc de la muncă și practic am acoperit un deficit de forță de muncă“, a explicat el.

Diferența de cost între muncitorii non-UE și cei români vine nu din salarii – acestea fiind similare –, ci din cheltuielile asociate mutării: bilete de avion, taxe de viză și de permis de ședere, comisioane pentru agențiile de recrutare și costuri cu cazarea.

Romulus Badea, președinte al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă: Conform statisticii europene, diaspora românească este cea mai mare în cadrul Uniunii Europene, deci românii reprezintă cel mai mare număr de cetățeni europeni care trăiesc în celelalte state membre, în afara granițelor.

„Sunt același salarii pentru muncitorii străini ca pentru cei români, același număr de ore. Costurile una peste alta, în termeni efectivi, sunt mai mari. În general, costurile sunt mai mari cu muncitorii străini pentru că intervin biletele de avion, taxele la bugetul de stat, taxa de viză, taxa de permis de ședere, onorariul nostru, toate adunate sunt mai mari. Avantajul este că atunci când pleacă autobuzul, din zece muncitori străini, nouă sunt în autobuz“, a explicat și Bogdan Gheorghiu, vicepreședinte al PIFM, în cadrul aceluiași eveniment.

Conform datelor oficiale furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări, la finalul anului 2024 erau înregistrați peste 140.640 de angajați proveniți din afara Uniunii Europene care lucrează legal în România.

Cei mai mulți dintre aceștia provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia și India, iar domeniile în care activează cu preponderență sunt producția (29.141 de angajați), construcțiile (28.538), comerțul (20.008), HoReCa (18.844) și serviciile administrative și de suport (12.189).

Unul dintre argumentele pentru care reprezentanții importatorilor de forță de muncă cred că a crescut nevoia de muncitori non-UE pe piața din România este acela că românii continuă să plece la muncă în afară, iar companiile nu au cu cine lucra în țară.

„Conform statisticii europene, diaspora românească este cea mai mare în cadrul Uniunii Europene, deci românii reprezintă cel mai mare număr de cetățeni europeni care trăiesc în celelalte state membre, în afara granițelor. Sunt aproape 3,1 milioane de oameni, dar aș vrea să atrag atenția că aceștia sunt cei care sunt înregistrați în statisticile oficiale.  Un fost conducător al Departamen­tului Românilor de Pretutindeni dădea exemplul Franței, unde sunt înregistrați 150.000 de români cu aproximație, însă așteptările sau estimările arătau că, de fapt, sunt vreo 500.000. Numărul acesta este doar în UE, dacă adăugăm alte țări preferate de români, Marea Britanie sau Statele Unite, este clar că numărul este mult mai mare. Estimările duc spre 5,6 milioane de români plecați din interiorul granițelor. Iar populația activă rămasă nu este foarte mare“, a spus Romulus Badea, președinte al Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă.

Conform datelor de la PIFM, pentru al doilea an consecutiv, plafonul anual pentru anul 2025 a fost menținut la 100.000 de avize. Mai mult de 60% dintre aceste avize vizează meserii din zone precum agricultura, construcțiile, curățenia sau manipularea mărfii, domenii în care angajatorii români întâmpină dificultăți majore în recrutarea locală.