România între generații: „Copiii voștri sunt liberi” – generația Z iese în stradă ca să întărească promisiunea libertății facută la revoluția din ’89

Scriu aceste rânduri având în față cele două fotografii atașate acestei opinii. Una de la revoluția din 1989, o promisiune (îndeplinită) pe care au făcut-o cei care ieșeau în străzi pentru că se săturaseră de sistemul comunist – „Copiii noștri vor fi liberi”. Cealaltă de săptămâna aceasta, cu tineri din generația Z (sau generația TikTok, cum le place unora să o numească, adesea fără intenția de a le aduce o laudă) ținând o pancartă cu același mesaj, tot o promisiune – „Copiii voștri sunt liberi”. E o promisiune pentru că sunt și vor să rămână liberi. Libertatea pentru generația asta e aici, acum, pe străzi, în online și în cabina de votare. Libertatea era acolo când s-au născut și nu au de gând să îi vadă sfârșitul la aceste alegeri.

Două fotografii. 35 de ani diferență între ele. Generații diferite, dar aceeași dorință. O luptă pentru libertate care a pornit tot în stradă. Pe atunci internetul era un basm, acum pe internet se duc campanii electorale. Liberi.

Tinerii nu ies în stradă împotriva votului democratic, ci împotriva fascismului, legionarismului, putinismului și pentru că vor ca România să fie în continuare stat membru UE și NATO.

Zilele astea, tinerii ies în stradă și promit din nou – lor înșiși, părinților, bunicilor, celor care au luptat în ’89 – că libertatea e a lor, a României și că va rămâne acolo în continuare. Cât sunt ei în stradă, există libertate. Cât sunt ei în România, luptă să rămână așa. Pentru că tinerii nu pleacă din țară și nu se ascund în spatele ecranelor. Nu se plâng pe Insta sau TikTok, ci trec la fapte. Generația Z își ia prietenii, își fac pancarte și ies în stradă. Nu își uită nici telefonul mobil – trebuie să le arate și altora că se poate. Luni seara au fost 200 de oameni în București, marți au fost cam o mie de persoane, miercuri aproape două mii. Numărul oamenilor care se adună pentru proteste crește și o dată cu el și solidaritatea.

Și nu doar tinerii protestează, lor li s-au alăturat și alte generații, cei care au trăit revoluția din ’89 și cei care erau de vârsta lor pe atunci. Și nu doar în București se strâng – Cluj, Iași, Timișoara, Brașov, Constanța, Sibiu au strigat și ele pentru libertate. Vor protesta până duminică și apoi vor vota. Pentru libertate și democrație. Pentru că e țara lor și își doresc să rămână aici. Pentru că în ’89 s-a făcut o promisiune și pentru că în 2024 trebuie să fie făcută pentru a doua oară.

„Nu vreau să fug din România”, „Mâna jos de pe democrație”, „Alertă antifascistă”, „Legionarii nu-s chill”,  „Aici în fiecare seară ca să nu plec afară”, „Protestul este glasul celor neauziți” sunt doar câteva din mesajele scandate de tineri zilele acestea. Fascismul, îngrădirea libertăților, ieșirea din UE și NATO, războiul și Rusia sunt fricile nu doar ale unei generații, ci ale tuturor. Sunt fricile care i-au scos și pe ei în stradă, 35 de ani mai târziu.

Generația Z s-a născut în libertate. Într-o libertate pentru care s-a luptat și s-a murit, pentru care s-au făcut sacrificii. Într-o libertate despre care au învățat la orele de istorie și despre care li s-a povestit de părinții și bunicii lor. Și tocmai de aceea, este o libertate pe care nu o consideră ca fiind garantată și o demonstrează săptămâna aceasta. S-au născut (aproape) cu România ca parte din UE, pot să studieze în afară prin proiecte ca ERASMUS, se pot bucura de un city-break oricând prin țările europene. Pentru generația Z nu există România fără toate acestea. În ciuda a tot ce se spune despre ei, chiar își doresc să rămână în țară, „într-o țară ca afară”, ca în Vest, și arată asta ieșind în stradă.

“Copiii voștri sunt liberi.” Generația Z iese în stradă, așa cum a fost învățată de românii din ’89, pentru a se asigura că România rămâne așa. Liberă.