România, după un an ca CEO - cea mai grea școală

Aprilie 2011: “Mi-a plăcut provocarea dublă: de a trece în barca GSK și de a veni în România. Piața din Europa de Vest e liniștită, nu vreau să folosesc cuvântul plictisitoare”. La un an de la venirea în România, Prigent recunoaște că au existat momente în care și-ar fi dorit mai mult calm, mai multă liniște și poate o piață mai plictisitoare. Povestește că președintele GSK Europa i-a spus că pentru un manager la început de drum un punct ideal de pornire era, în trecut, o țară mică din vestul Europei, însă astăzi admite că piețe ca România sunt locuri unde își poate demonstra cu adevărat talentul.

“Chiar dacă e de multe ori obositor, e mai bine să fii aici decât într-un loc liniștit”, spune Prigent, care știa de la predecesorul său, Patrick Desbiens, că aici se întâmplă mereu lucruri noi. La 12 luni de la preluarea mandatului, șeful GSK mărturisește că nu și-a dat seama cât de impredictibil și volatil poate fi mediul de afaceri autohton. Comparativ cu vestul Europei, loc unde regulile sunt deja stabilite, la noi nimic nu e sigur, iar planurile de afaceri sunt foarte greu de făcut – “a fost mai mult decât mă așteptam”.

Ca manager într-o companie străină, Prigent explică faptul că, dincolo de interesele companiei, a ajuns să reprezinte și țara în care lucrează în fața șefilor de la sediul central, iar dacă un executiv vrea ca țara unde lucrează să fie prioritară pentru investiții, trebuie să o sprijine cu fiecare ocazie. Pascal Prigent face referire la știrea anului în farma, taxa clawback, cea prin care producătorii de medicamente plătesc statului diferența dintre bugetul alocat medicamentelor și consumul real. Nimeni nu știe însă care va fi consumul, iar bugetul din 2012 alocat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate e chiar mai mic decât cel din 2011, potrivit datelor preliminare ale GSK. De aceea, un manager din farma își face planuri de business pe termen de doar câteva luni.

“Trebuie să vinzi România pe termen lung pentru că, dacă te uiți la toți indicatorii pe termen scurt, e foarte rău.” Cele mai lungi termene de plată din Europa, de până la un an, și o suprataxă despre care nu se știe la ce nivel va ajunge sunt principalele probleme pe care industria le reclamă. În plus, e mai dificil să vinzi România pentru că producătorii se tem de lipsa de creștere a pieței, de minusul de predictibilitate și de falimente ale distribuitorilor din cauza termenelor de plată extinse. Diferența din 2012 e că toate acestea se întâmplau și până acum, dar pe o piață care creștea, uneori chiar și cu două cifre. Acum, creșterea riscă să fie eliminată de taxa clawback – care va lovi în profitabilitate în funcție de consumul din piață, între 15% și 50%, după cum anticipează Prigent.

În strategia pe termen lung, de cinci până la zece ani, francezul mizează totuși pe potențialul creșterii consumului de medicamente – “ceea ce nu se mai întâmplă în Vest” -, dat fiind că mulți pacienți nu beneficiază în prezent de tratamentul necesar. Neactualizată de jumătate de deceniu, lista medicamentelor compensate și gratuite ar urma să fie actualizată tocmai în anul 2012, potrivit managerului, astfel că cele mai noi doctorii vor putea fi disponibile bolnavilor. El spune că uneori e dificil să lucrezi cu autoritățile de la București, însă admite că ambele părți au greșit de-a lungul timpului: “Industria farmaceutică nu a fost totdeauna un bun partener și trebuie să ne uităm și spre propria curte, spre situațiile din trecut când s-a forțat creșterea consumului”.

Una peste alta, mandatul lui Prigent se dovește a fi mai dificil decât își imagina acum un an, iar piața vine să-i dea dreptatate. Peste zece companii, printre care și GSK, și-au schimbat conducerea numai în 2011. “Este probabil cel mai dificil mediu în care am lucrat până acum, dar cred că am fi putut face mai mult dacă am fi avut puțină predictibilitate”, spunea săptămâna trecută, la plecarea din țară, Steve Warner, șeful MSD România, americanul care a renunțat la farma și la România pentru a promova vinurile din Washington. Pascal Prigent se vede în continuare manager pe piața locală, chiar cu riscul unui lobby și mai puternic pentru România în fața superiorilor săi de la Londra.