România bate la ușile agențiilor de rating încercând să le convingă că merită calificative mai bune

AU TRECUT APROAPE ȘASE ANI DE CÂND AU APĂRUT PRIMII NORI NEGRI AI CRIZEI MONDIALE, CRIZĂ CARE A ADUS ODATĂ CU DECLINUL PIEȚELOR FINANCIARE ȘI AL ECONOMIILOR ȘI VESTEA NEPLĂCUTĂ A RETROGRADĂRII RATINGULUI ROMÂNIEI ÎN LIGA „JUNK„.

Și tot atât timp a trecut de când România bate necontenit la ușile marilor agenții de rating încercând să le convingă că este pe drumul cel bun și că merită calificative mai bune.

O îmbunătățire a ratingului României ar avea consecințe pozitive pentru piața de capital, dar și pentru relația cu alte categorii de investitori. Un calificativ mai bun poate să se reflecte într-o îmbunătățire a percepției investitorilor, în prime de risc de țară mai scăzute, adică în costuri de finanțare de pe piață mai mici.

În timp ce Moody’s a rămas conservatoare în toată această perioadă de criză, menținând calificativul României în categoria recomandată investitorilor, Standard & Poor’s (S&P) și Fitch s-au grăbit să ne coboare în toamna anului 2008 la un etaj inferior, în categoria „junk„.

Astfel, țara a fost scoasă din categoria țărilor cu risc scăzut în care intrase în 2005. Cu excepția notei de la Moody’s, România a ajuns să aibă ratinguri mai proaste decât la momentul intrării în Uniunea Europeană. Startul retrogradării a fost dat de către S&P – și România devenea în 2008 singura țară membră a Uniunii Europene cu rating sub pragul recomandat pentru investiții. Apoi, a urmat agenția de rating Fitch.

Și, dacă la jumătatea anului 2011 Fitch s-a înduplecat să ne dea biletul de trecere pentru reîn-toarcerea în categoria cu risc acceptabil pentru investiții, majorând calificativul acordat României cu o treaptă, S&P și-a păstrat o optică mai severă, sancționând mai dur România. În ciuda îmbunătățirii indicatorilor fundamentali ai economiei, a scăderii deficitelor și a trei acorduri succesive cu FMI, S&P nu a vrut să crediteze România cu calificative mai bune și a menținut ratingul în „junk„.

Iar plasamentele în titluri emise de România pe piețele internaționale de capital au rămas în categoria celor cu un grad speculativ ridicat.

Calificativul S&P a ajuns să fie în contradicție cu situația concretă de pe piață, unde percepția de risc în ceea ce privește România s-a îmbunătățit considerabil.

Calificativele agențiilor de rating au fost monitorizate cu mare atenție de piețele financiare în anii care au precedat criza. Dar blazonul agențiilor de rating a ieșit ușor șifonat de scandaluri în ultimii ani. Iar investitorii de pe piețele externe de capital, și nu numai, au început să nu mai pună atât de mult accentul pe nivelul ratingurilor. Și titlurile românești au ajuns să fie tranzacționate ca și când notele ar fi substanțial mai bune.