România a devenit țara cu cea mai scumpă energie din Europa, în ciuda tuturor resurselor pe care le are. Statul nu pune pe masă nicio soluție

♦ Niciun alt stat european nu plătea la finalul săptămânii trecute, adică în zilele de vineri și sâmbătă, mai mult pentru energia consumată decât România ♦ Paradoxul imens este că puține state din Europa se pot lăuda cu resursele interne de care dispune România și care în acest moment nu aduc niciun avantaj pentru consumatorii de aici.

Energia spot pentru vinerea trecută s-a vândută în România la uluitorul preț de 709 euro/MWh, record istoric absolut, dar și cel mai mare preț spot la nivel european. Nivelul de preț de 709 euro pe MWh nu are termen de comparație cu media de 39 de euro pe MWh din 2020 sau cu cea de 111 euro/MWh din 2021, ambele părând acum un vis frumos.

Mai departe, energia pentru ziua de sâmbătă, zilele de final de săptămână fiind caracterizate printr-un consum mai redus, se vindea în România la 654 de euro/MWh, din nou cel mai mare preț la nivel european. În țările în care statele au avut o strategie clară de combatere a creșterii galopante a prețului la energie, consumatorii sunt acum protejați. Un astfel de exemplu este Spania, unde vinerea trecută prețul spot al energiei era de 175 de euro pe MWh, în timp ce sâmbătă spaniolii consumau energie la 160 de euro/MWh.

Ceea ce se vede acum în Spania este efectul presiunii pe care guvernul de la Madrid a făcut-o în sensul decuplării pieței iberice de restul continentului, astfel încât timp de un an prețul energiei să scadă. Acest lucru a fost posibil după negocieri de un an de zile pe care spaniolii și portughezii le-au purtat cu liderii UE insistând pe câțiva diferențiatori. Ambele state au o pondere foarte mare a energiei verzi, sistemele sunt slab interconectate cu restul blocului, iar dependența de gazul rusesc nu este pronunțată, Algeria fiind principala sursă de alimentare cu gaze. Ce au obținut concret spaniolii a fost introducerea unui plafon de 50 de euro/MWh pentru gazul pe care țara îl folosește în producerea de energie electrică. Negocierile au început de la un preț de 30 de euro/MWh.

ractic, dacă înainte de introducerea acestui plafon, energia spaniolă se ducea spre cel mai înalt semnal de preț stabilit de centralele pe gaze (piața urmărește cel mai mare preț), acum acel semnal a scăzut, ducând toată piața în jos. Dar ce este cu adevărat interesant în ceea ce a reușit Spania să facă este că a pus un plafon pe un gaz pe care nici măcar nu îl produce.

România în schimb, care își acoperă singură 80% din necesarul intern de gaze, nu beneficiază în niciun fel de această resursă, prețul fiind aliniat la evoluția internațională, dictată de Rusia. Cum gazul se folosește pentru circa 15%-20% din producția de energie, acesta este semnalul de preț la care se aliniază toți producătorii de energie și principalul factor de scumpire. Œn mod paradoxal, ceea ce ar fi trebuit să fie un avantaj al pieței locale, respectiv producția mare de gaze naturale, devine un factor cert de scumpire a electricității, iar iarna abia acum vine.