România a ajuns să aibă în februarie cea mai mare inflație din Uniunea Europeană. Cine este responsabil?

♦ România a avut de departe cea mai mare inflație din Uniunea Europeană în februarie, cu două procente mai mare față de inflația din Croația, următoarea clasată ♦ Creșterea veniturilor, majorarea deficitului bugetar, creșterile de taxe și transmisă întârziată sunt principalele motive.

Cererea internă din România crește, pe măsură ce veniturile – salariile, pensiile, businessul – cresc, încep explicațiile analiștii financiari consultați de ZF despre inflația din România, care este de departe cea mai mare din Uniunea Europeană.

„Cererea de consum crește foarte repede, vânzările cu amănuntul cresc foarte repede, avem o cerere care crește, o dinamică a salariilor destul de înaltă, în termeni reali, ceea ce menține o creștere“, spune Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank și fost președinte al Consiliului Fiscal.

Adrian Codirlașu, vicepreședintele CFA România, asociația analiștilor financiari, pune pe primul loc creșterile de taxe, care s-au transferat în prețuri la început de an și au adus cel puțin un punct procentual la creșterea inflației de la începutul anului.

„De departe avem cea mai mare inflație din UE, cu aproape două puncte peste următorul clasat. Cred că vine din creșterea de taxe și doar creșterea de taxe a adăugat cel puțin un punct procentual“, spune el, pentru ZF.

Despre creșterile de taxe ca factor al creșterii inflației vorbește și Ionuț Dumitru, care adaugă că cel mai mare șoc a fost în ianuarie, după care efectul creșterilor de taxe s-a mai disipat în februarie. Cu toate acestea, timp de 12 luni se vor mai resimți efecte ale creșterilor de taxe care au intrat în vigoare la început de 2024.

„Am avut și acest factor de la 1 ianuarie de creșteri de taxe, de aceea am avut acea reinflamare a inflației, dar este tranzitorie. Este clar că își menține impactul cel puțin 12 luni“, spune Ionuț Dumitru.

El a mai adăugat însă un factor: inflația industrială care s-a transferat cu întârziere în prețurile de consum. Economiștii spun că majorarea indicelui prețurilor producției industriale se transferă, de obicei, în prețurile de consum într-un termen de 6-12 luni. Practic, companiilor industriale le cresc costurile de producție – energie, materie primă, resursă umană etc. – și, într-un final, acestea le transferă pe lanț până la consumatorul final. Cu toate acestea, teoria economică nu s-a văzut în practică în ultimii doi ani, pentru că inflația din industrie a ajuns în vara lui 2022 și la peste 50%, în vreme ce inflația prețurilor de consum a fost de maxim 17%, în toamna aceluiași an.

Acum, explică Ionuț Dumitru, producătorii au continuat să transmită creșterile de costuri din anii trecuți și la început de 2024.

„Dacă vă aduceți aminte, inflația la producător a ajuns la peste 50%. Am avut în același timp inflația la consumator semnificativ mai mică. Consumatorul a fost protejat, dar consumatorul industrial nu prea avea o alternativă, decât să plătească prețurile foarte mari. Producătorii probabil au continuat să transmită către consumatorul final creșteri de prețuri, de aceea probabil avem încă aceste creșteri mari.“

Un alt factor, completează Adrian Codirlașu, este reprezentat de anumite politici protecționiste, cum au fost plafonările de prețuri sau interzicerea unor importuri. Plafonarea unor prețuri nu a făcut nimic altceva decât creșterea altor prețuri, este de părere economistul, în vreme ce interzicerea unor importuri ucrainene în România, în condițiile în care alte țări europene nu au interzis importuri.

„Avem toate aceste politici protecționiste, care pun presiune suplimentară pe consumator, pentru că acesta plătește. Este vorba și de plafonări și, de asemenea, că interzicem anumite importuri din Ucraina, în vreme ce alte țări nu au interzis importuri“