România 2040. Un exercițiu de imaginație

Cum ar putea arăta România peste 15 ani dacă toate lecțiile ultimelor două decenii și-ar găsi aplicarea? Liderii din businessul românesc răspund, fiecare prin propria viziune, la întrebarea: „Cum arată România în 2040?”.

Sever Savanciuc

CEO, Lowe Group

România din ultimele trei decenii a trecut prin multe momente dificile. În 2025, avem o țară dinamică și adaptabilă, cu oameni capabili și potențial uriaș. Ce lipsește? O direcție clară, un plan care să lege eforturile individuale sub scop comun. Optimist din fire, aleg să văd cum ar putea arăta România din 2040 dacă facem lucrurile bine. Andrei termină facultatea la Cluj în 2040. Nu se gândește să plece, de ce ar face-o? Educația l-a pregătit pentru joburi care abia acum apar. La câteva săptămâni după absolvire, ideea lui tech primește finanțare de la un fond din București. Capitalul circulă firesc după criterii simple: idei bune, oameni competenți. Maria din Timișoara accesează capital și know-how la fel ca un coleg din Berlin. Ideea ei ajunge pe piața globală fără bariere absurde. Asta e România din 2040, una în care sistemul funcționează. Școlile pregătesc oameni pentru lumea reală, nu pentru examene, și colaborează direct cu piața și antreprenorii. Fondurile de investiții sunt active în toată țara, nu doar în București, iar un tânăr din Bacău are acces real la capital. Statul co-investește inteligent, fără să sufoce businessul. Infrastructura digitală merge fluid, birocrația nu mai ucide ideile bune, iar companiile românești exportă produse complexe, tech, farma, gaming, cu clienți în toată lumea. Învățarea nu se oprește la diplomă, iar piețele globale sunt la un click distanță. România atrage talente din toată regiunea pentru că sistemul funcționează și inspiră încredere. Diaspora s-a întors, nu toată, dar suficientă să facă diferența. Au venit cu experiență, capital, conexiuni, dar mai ales cu sentimentul că aici se poate construi pe termen lung. Ce face diferența? Respect reciproc. Statul pune reguli clare și le respectă. Businessul e parte din soluție. Educația e conectată organic cu economia. Progresul nu e joc cu sumă zero, când Cluj merge bine, trage după el și Timișoara.

Publicitatea m-a învățat ceva simplu: o campanie bună vinde un viitor. România din 2040 vinde încredere, în sistem, în oameni, în posibilități. Pentru că a livrat rezultate, nu promisiuni. România din 2040 nu e perfectă, dar e una în care oamenii au încredere. Nu pentru că li se cere, ci pentru că sistemul a demonstrat că merită. Un tânăr nu mai vede țara ca rampă de lansare spre Occident, ci ca loc unde construiești ceva serios. Pentru că sistemul răsplătește competența. Pentru că ideile bune găsesc resurse. Avem deja ingredientele: tineri conectați, antreprenori care inovează, diasporă care se uită spre casă. Trebuie doar să legăm piesele într-o poveste coerentă. Nu una pompieristic-patriotardă, ci una despre competență și rezultate concrete. România care funcționează. Țara care a devenit lider regional nu prin dimensiune, ci prin exemplu. Asta nu e science fiction. E doar România care și-a făcut temele.

Raluca Burghelea

country managing director, Accenture Romania

Tehnologia va avea cu certitudine un rol esențial în modul în care va arăta viitorul nostru, iar România nu va face excepție.

România din 2040 trebuie să fie un loc în care tehnologia aduce oamenilor acces la o educație echitabilă și de înaltă performanță, sănătate preventivă, muncă cu sens, precum și servicii mai eficiente, produse mai personalizate. Însă aici intervine rolul nostru ca lideri. Trebuie să punem tehnologia în centrul nevoilor oamenilor, să construim produse și servicii care chiar îmbunătățesc viața. Acesta este sensul inovației.

Așadar, îmi imaginez o Românie în care inovația este pusă în slujba oamenilor, nu invers, unde tehnologia este ajutor de zi cu zi: transport accesibil, care te duce la timp, servicii medicale care găsesc semne de boală din timp, locuințe care se adaptează când familia are nevoie de mai mult spațiu sau de mai mult confort, educație personalizată pentru nevoile fiecărui copil. Oamenii trecuți de 50 de ani rămân activi, curioși și implicați, iar nevoile lor schimbă felul în care se fac produsele și serviciile. Vor cere soluții care le dau autonomie, spre exemplu dispozitive care îi ajută să trăiască singuri mai mult timp, opțiuni de transport care să le păstreze mobilitatea, sau servicii financiare flexibile care le oferă siguranță. Vor cere sănătate preventivă, nu doar tratament, consultații la distanță când e nevoie, programe simple de monitorizare și pachete de wellbeing care îi ajută să rămână sănătoși. Vor căuta, de asemenea, produse care au sens, durabile, ușor de reparat și făcute cu transparență. Inteligența artificială va lucra în fundal, ca un asistent de încredere. De exemplu, ne va sugera cursuri personalizate care ne ajută să învățăm mai bine, ne va filtra informațiile inutile. Dar avantajul nu va fi al celor care au cele mai multe „funcții”, ci al celor care construiesc tehnologie cu grijă pentru oameni, care păstrează respectul și conexiunea umană. Soluțiile bune vor fi simple de folosit și vor avea grijă de demnitatea celor care le folosesc. Producția se schimbă, fabricile devin mai flexibile și mai inteligente. Vom vedea fabrici în care liniile se pot adapta rapid la comenzi diferite, roboți care ajută la sarcinile grele sau repetitive, și modele virtuale care permit testarea ideilor fără a opri munca. Pentru România asta înseamnă o șansă: să capitalizăm pe industria pe care deja o avem și să producem lucruri mai valoroase, personalizate și ușor de adaptat. Ca să ajungem acolo, trebuie să investim în pregătirea oamenilor, în conectarea mașinilor la date curate și în proiecte inovatoare.În educație, zonă esențială în care România are nevoie de multă investiție, inovația ne poate ajută să trecem către un sistem mult mai performant, în care profesorii folosesc AI pentru a-și face lecțiile mult mai interactive, practice și personalizate nevoilor copiilor, chatboți educaționali pot fi aduși în medii defavorizate unde accesul la educație este dificil.

Impactul inovației ar trebui simțit în viața de zi cu zi, mai puțin timp pierdut în trafic, diagnostice mai rapide, produse care țin mai mult. Inovația importantă nu e zgomotoasă, rezolvă probleme simple care contează. Pentru ca aceste schimbări să fie pentru toți, avem nevoie de o infrastructură digitală sigură și de reguli clare care să încurajeze dezvoltarea responsabilă. Folosirea responsabilă a tehnologiei și în interesul societății este esențială, ea va fonda încrederea oamenilor. Iar fără încredere nimic durabil nu poate fi construit.

Andrei Frunză

CEO, bestjobs

În 2040, România nu mai concurează pe costuri, ci livrează productivitate. Statul funcționează ca un API, iar businessurile și economia rulează pe date, automatizări și asistenți AI. Energia este verde, iar agricultura se face cu senzori și modele predictive, după o tranziție firească de la nori la cloud. AI-ul e noua autostradă: fiecare angajat are o superputere digitală care comprimă drumul de la idee la livrare.

Schimbarea culturală se vede în ziua de lucru: mai puțină improvizație, mai multă responsabilitate și viziune; mai puține ore vândute, mai multă valoare livrată. Educația produce rezultate, nu doar diplome, și livrează IP românesc; orașele devin centre de proprietate intelectuală, nu doar huburi de outsourcing. Sună ambițios? Cu siguranță. Suntem pe direcția bună? Sper că da, cei mai mulți dintre noi lucrăm zilnic la acest tablou. Avem viteza necesară? Nicidecum, dar învățăm și iterăm, fiecare alegere neinspirată din trecut ne apropie de decizii mai bune în viitor. Hai, România!

Radu Berevoescu

general manager East Balkans, PepsiCo East Balkans

O economie stabilă și predictibilă

România anului 2040 este o țară care a învățat valoarea predictibilității. Economia este matură, fundamentată pe politici fiscale stabile și pe un cadru legislativ coerent și previzibil. Inflația este menținută sub control, iar investițiile străine vin firesc acolo unde există transparență și încredere. Mediul de afaceri este competitiv, digitalizat și responsabil. Într-un astfel de ecosistem, o companie știe că, dacă acționează corect, poate construi sustenabil pe termen lung.

Infrastructură modernă și conectivitate regională

În 2040, distanțele nu mai reprezintă obstacole în România. Autostrăzile și căile ferate moderne conectează eficient toate regiunile țării, reducând semnificativ costurile logistice și crescând viteza de distribuție. O călătorie de la Iași la Timișoara nu mai este o aventură, ci o rutină firească. Transportul mărfurilor este rapid, iar economia locală se dezvoltă în jurul unei infrastructuri funcționale. România devine un veritabil hub regional în Europa Centrală și de Est, conectând producția locală cu piețele vecine și facilitând accesul rapid la lanțurile valorice europene și globale.

Tranziție verde și responsabilitate socială

Sustenabilitatea este o normalitate, ambalajele sunt complet reciclabile, lanțurile de aprovizionare au o amprentă redusă de carbon, iar energia regenerabilă este utilizată pe scară largă. Companiile din industria bunurilor de larg consum contribuie activ la schimbări pozitive pentru oameni și pentru mediu. Acestea nu mai sunt doar actori economici, sunt parte din soluție. La PepsiCo, de exemplu, am învățat că poți avea performanță doar dacă o construiești responsabil, cu respect pentru oameni, pentru resurse și pentru comunitățile din care faci parte.

Consumator modern, informat și responsabil

Consumatorul din 2040 este un partener activ în definirea pieței. Educat și bine informat, el este atent la calitatea produselor, la impactul acestora asupra mediului și preocupat de originea locală a ingredientelor. Alegerea nu se mai bazează doar pe preț, ci și pe valorile în care crede și pe care le așteaptă de la un brand: sustenabilitate, etică și responsabilitate socială.

În acest context, companiile din industria FMCG câștigă prin transparență, inovație și prin construirea de parteneriate autentice cu clienții și comunitățile. Relația dintre branduri și consumatori devine una bazată pe încredere și colaborare, generând valoare pe termen lung pentru întreaga societate.

Colaborare între sectorul public și privat

România funcționează eficient pentru că statul și mediul privat au învățat să lucreze împreună. Sunt parteneri care construiesc un drum comun: investiții în educație, digitalizare, infrastructură și inovare.

Parteneriatele public-private sunt motorul principal al progresului economic și social. România este un generator de valoare prin produse inovatoare, tehnologii proprii și exporturi competitive care îi consolidează poziția pe piețele internaționale.

PepsiCo, partener al transformării României 2040

Pe acest drum spre o economie matură, sustenabilă și competitivă, PepsiCo este un actor care conduce schimbarea. Ne ghidăm după principii solide de responsabilitate și inovație, punând consumatorul în centrul tuturor acțiunilor noastre. Investim în sisteme digitale performante, dezvoltăm parteneriate puternice și construim un mediu în care angajații sunt fericiți, motivați și parte activă a succesului companiei.

Prin fiecare inițiativă, contribuim la o Românie care își modelează viitorul sustenabil, responsabil și cu încredere în propriul potențial.

Marius Pandel

președinte, AnimaWings

România din 2040 este o țară modernă, eficient conectată și competitivă la nivel european. O economie care funcționează pe infrastructură solidă și cu un mediu de afaceri care valorifică inovația și competențele locale. Cred că mobilitatea va fi una dintre cheile dezvoltării noastre, iar AnimaWings își propune să contribuie direct la această transformare, printr-o rețea aeriană internă și externă care conectează centrele economice și regiunile cu potențial turistic. Vrem să fim parte din infrastructura care susține creșterea României și îi consolidează vizibilitatea în Europa.

Ne dorim ca AnimaWings să devină compania națională de suflet a României, cu un model de business diferit de cel low cost care a dominat piața locală. Avantajul nostru este că înțelegem foarte bine specificul pieței românești și putem construi un produs adaptat specificului acesteia: conexiuni interne, integrare cu marile hub-uri internaționale, servicii personalizate și o flotă modernă, eficientă. România din 2040 o văd curajoasă, ambițioasă și sigură pe sine. Exact cum ne dorim să fie și compania noastră.

Aura Rădulescu

director general, divizia retail, Farmaciile DONA

În ultimele decenii, România a trecut printr-o metamorfoză totală: dintr-o societate rurală și închisă, a devenit una globalizată, digitalizată, mobilă – dar și divizată. Trăim în „bule” identitare, pierzând sentimentul unui „noi” comun. Avem nevoie de o nouă poveste despre noi înșine, o metanarativă care să ne unească. Cum va arăta România în 2040? Din multele scenarii posibile, dar și probabile, voi alege scenariul optimist. Crizele politice și sociale au avut, paradoxal, un efect constructiv: în 2040 am încetat să mai așteptăm salvatori și am început să acționăm. O nouă generație civică, pragmatică, construiește local și participă activ. Inteligența colectivă a înlocuit criza de leadership, iar economia, tot mai colaborativă, generează branduri românești competitive internațional. Migrația, deși dureroasă la început, a devenit un motor al progresului: a adus disciplină, competență, respect pentru instituții și o Românie extinsă, răspândită în lume. Românii din diaspora au devenit ambasadori ai culturii și muncii noastre, iar investițiile lor s-au întors acasă. România nu mai este „țară de plecare”, ci un nod într-o rețea globală – o meta-națiune românească. Tehnologia ne-a oferit libertate, dar și haos. Cu una dintre cele mai rapide conexiuni la internet, dar o cultură scăzută a încrederii digitale, am fost vulnerabili la manipulare și polarizare. Totuși, am învățat discernământul, gândirea critică și colaborarea. Cu o bază solidă în IT și inginerie, România 2040 este un hub tehnologic european. Integrarea europeană ne-a învățat transparența, meritocrația și responsabilitatea. Cultural, suntem și vom rămâne europeni prin istorie, limbă și spirit. România 2040 devine un pilon al diversității europene, cu o identitate relevantă economic, social și cultural. Granițele dintre rural și urban s-au estompat: orașele mari funcționează în parteneriat cu satele din jur, iar tinerii aleg să lucreze de la distanță, să trăiască sustenabil și să reconstruiască comunități. Rădăcinile au redevenit parte din orizont. România 2040 este o comunitate, o rețea de oameni uniți de o viziune comună și un sens colectiv, capabilă să depășească polarizarea trecutului și să devină un nod simbolic într-o lume interconectată.

Mihaela Gînju

CEO, Erudio

Sunt Mihaela Gînju și la criza din primăvara lui 2009 compania de training pe care o înființasem avea trei ani. Toate lucrurile merseseră bine până atunci, piața primise cu deschidere conceptul nostru  de leadership prin educație umanistă, companiile aveau bugete de training, așa că grupele erau pline. Anul 2009 a fost unul de răscruce. Am pornit cu toate locurile ocupate în grupa din primăvară, dar pe rând companiile au început să-și reducă drastic bugetele de training și să își retragă participanții. Nu am clacat, am găsit soluții și am continuat, dar viitorul companiei mele era pus sub semnul întrebării.  Însă în 2010 am vândut de două ori mai multe locuri și am organizat cursul cu două grupe în paralel în condițiile în care companiile încă nu reveniseră la bugetele de dinainte de criză, deci, cum a fost posibil acest lucru? A fost posibil pentru că în 2010 procentul celor care și-au plătit cursul din venitul propriu a fost de 50%. I-am întrebat pe participanți ce i-a determinat ca în momente de nesiguranță economică personală – puteau fi concediați, criza nu se terminase – să aloce o sumă importantă din venitul lor și a familiilor lor pentru cursul nostru de leadership. Răspunsul unanim a fost: pentru că în vremuri de restriște am nevoie de mine și de puterea mea ca să le depășesc. V-am povestit întâmplarea de mai sus ca să vă spun că în viitor, vor mai fi crize de tot felul: teama că inteligența artificială va prelua din joburile existente; războaiele care vor mai continua o vreme și impactul lor negativ în economia mondială; sau, toate lucrurile noi pe care nici nu le putem imagina la acest moment cu care ne vom întâlni în viitor și care ne vor cere o viteză de adaptare sporită la necunoscut. Viitorul, așa cum se arată acum, nu va fi despre diversificare de portofolii sau despre  piețe strategice, ci un alt fel de a înțelege lumea. Provocarea e mare, pentru că linia dintre natural și artificial devine din ce în ce mai subțire și nu e vorba doar de inteligență. Iar linia dintre bine și rău devine din ce în ce mai cețoasă și nu e vorba doar despre morală. După cum linia dintre adevărat și fals e din ce în ce mai sinuoasă.  Și atunci ce e de făcut?

În opinia mea, soluția este să ne întoarcem la noi, să ne căutăm și să ne cultivăm puterea din noi prin educație:

• Să ne educăm în probleme de etică și filosofie de viață pentru a ne cunoaște sensul și busola morală.

• Să ne antrenăm constant curajul și încrederea în sine. Ele merg împreună și ambele sunt virtuți care se dobândesc prin antrenament constant.

• Să ne propunem să petrecem cât mai mult timp între oameni, să învățam să dezvoltăm cu ei relații de încredere. Nimeni nu reușește singur în viață, cu toții avem nevoie de bunăvoința și sprijinul celorlalți.

Poate că unii se vor gândi că experiența de viață și flerul le vor fi de ajuns să facă față provocărilor viitorului. Se poate să fie și așa. Dar vă mai dau o perspectivă pentru educație. Tatăl meu obișnuia să-mi spună: „Fata mea, citește și învață. În viață nu te poți baza decât pe mintea și pe sufletul tău. Cu cât sunt mai bogate, cu atât vei atrage alături de tine oameni frumoși de la care să ai ce învăța și alături de care să merite să-ți trăiești viața”.

Mihaela Feodorof

executive coach și business consultant, Performanceway

Bagajul pentru viitor

Pentru a ține drumul, te uiți înainte și înapoi. Reperele căii drepte sunt de-a lungul călătoriei, tot așa cum și noi privim spre viitor prin prisma experiențelor anterioare, îmbogățite de entuziasmul noilor idei care așteaptă să prindă viață. În spatele tuturor acestor planuri – realizate sau elaborate la nivel de concept – stau oamenii. 95% din timpul fiecăruia dintre noi este ocupat de gânduri, așa reiese din cercetări, ceea ce m-a făcut să reflectez din nou la capacitatea noastră de a construi viitorul. Sunt deja peste treizeci de ani de când îi însoțesc pe cei care construiesc, cu mintea și la propriu, fiecare prin priceperea sa, ceea ce trăim. Cum ne imaginăm următoarele alte 1.000 de numere ale revistei Business Magazin, revista care dă glas liderilor, este un proiect în sine. Suma trăirilor noastre și conștientizarea acordului fin, dar necesar, între ceea ce ne dorim și felul în care acționăm pentru a da viață viselor noastre, reprezintă un proces continuu care necesită grijă. Între progresele uimitoare ale tehnologiei, generate tot de om, și statutul relațiilor interumane se resimte un decalaj care solicită un tip de efort nu tocmai satisfăcător. Pentru ca demersurile succesive să nu fie asimilate cu emoțiile negative, e nevoie ca satisfacția obținerii rezultatelor să fie compensată cu vârf și îndesat. În mediul de business, însă, tratarea emoțiilor cu aceeași grijă cu care privim rezultatele financiare nu este încă o bună practică. Gândirea rațională este la mare preț, detașarea de emoții este privită ca un punct forte, iar în dreptul echipei se pune semnul de egalitate cu grupul de performeri individuali. Ceva din această imagine zgârie privirea – este generată de AI, nu de mâna unui artist. Din afară, această descriere ilustrează o imagine de succes. Dar pentru cât timp este el garantat? Planurile de acțiuni deservesc strategia; pe termen scurt, ne putem baza și pe acest tip de exercițiu „punct ochit, punct lovit”. Pentru un mediu de business care s-a antrenat în primii 35 de ani, abia de acum încolo putem privi cu experiență spre viitor. În procesele de executive coaching aplic un exercițiu numit „bagajul potrivit călătoriei”. Ce am învățat, ce mai este valabil, cum aleg să parcurg etapa următoare în acord cu obiectivele mele? Vorba mea este că nu-mi pun schiurile și clăparii în bagaj dacă plec la mare, chiar dacă este iarnă; nu de alta, dar nu am văzut pe nimeni să practice pe litoral nici măcar schi fond. Lecțiile practice, care depășesc eficiența celor teoretice, greșelile din care am învățat mai mult decât din orice curs, provocările complexe care au însumat „aha-uri” cât pentru un MBA de top, sunt cele care ne alimentează gândurile – acelea care ne ocupă 95% din timpul nostru activ. Așa că îmi permit să introduc în manualul de folosință al celor care vor vorbi despre businessurile lor și peste încă 30 de ani câteva dintre învățămintele care își merită locul în bagajul pentru viitor. Clasifică și trece prin filtrul actualității tot ceea ce știi și mai este de actualitate. Pentru asta, alocă-ți timp – acela pe care, de regulă, nu-l ai, fiind ocupat să operezi de urgență lucrurile care nu vor conta prea mult peste ani. Privește cu răbdare detaliile care au făcut diferența între a merge înainte și progresul real. Cât de mult au crescut oamenii alături de care ai obținut creșterea rezultatelor, câți dintre ei îți mai sunt alături și, dacă da, cum ai format echipa de astăzi care înglobează expertiza celor vechi și entuziasmul colegilor mai tineri?

Aplică cu consecvență. Exercițiile de tipul one-shot îți pot aduce un rezultat, dar nu îți asigură succesul pe termen lung. Simplul trecerea a timpului peste demersurile tale șlefuiește rezultatul. Ne grăbim să ieșim la rampă cu reușitele – ceea ce ne aduce un tip de satisfacție, necesară și ea în gradul de motivație individual și al echipei –, dar alinierea permanentă care dă strălucirea eleganței vine cu timpul. Anii de rafinare continuă susțin calitatea livrabilelor, atât în servicii, cât și în produsele cu care ieși în piață. Clientul se transformă în partener de cale lungă, iar încrederea este carburantul care alimentează relația cu el.

Nu uita de tine pe drum. Valorile și principiile care te ajută să rămâi vertical, indiferent de furtunile pe care le întâmpini, sunt precum toiagul lui Gandalf din Stăpânul inelelor – ca să nu amintesc doar de înțelepții autohtoni. Grija față de tine se regăsește multiplicată în modul în care îngrijești relația cu ceilalți. Comunitatea oamenilor pe care îi strângi alături de tine, care ți-a rămas aproape în toți acești ani, este pepita de aur pe care o găsești în sita prin care vezi rezultatele. Nimic din brandul unei companii nu este durabil fără oamenii care l-au construit prin felul lor de a fi.

Lucrez asiduu la definirea și armonizarea culturilor organizaționale pentru a asigura bunul mers al acestora. Mirarea celor care intră în procese este cu atât mai mare cu cât își regăsesc în descriere și diagnoză suma comportamentelor lor. Și ajungem din nou la cum gândim, pentru că, dacă vrei să vezi în viitor, ai nevoie să înveți din trecut și să calibrezi permanent prezentul la dorințele tale.

Urmează să dai viață la ceea ce ești tu pregătit să trăiești.

Mihnea Șerbănescu

General Manager, Cushman & Wakefield Echinox

România în 2040 – între prudență și speranță

După mai bine de 30 de ani în mediul de business, am învățat că marile schimbări și transformări nu pot fi niciodată anunțate sau prevăzute cu certitudine. Ultimii ani – marcați de pandemie, conflicte armate din apropierea granițelor, crize energetice, tensiuni sociale și politice – au demonstrat că trăim într-o lume în care previziunile pe termen lung au devenit un exercițiu tot mai fragil. În acest context, să vorbim despre România anului 2040 înseamnă mai degrabă să încercăm să distingem acele tendințe fundamentale și profunde care au șanse să continue, indiferent de conjuncturi. Un prim fapt care nu poate fi contestat este transformarea tehnologică. Ritmul cu care acest domeniu evoluează și profunzimea acestei evoluții sunt extraordinare, iar impactul asupra economiei și a societății va fi mai mare decât ne putem imagina astăzi. Tehnologiile bazate pe inteligență artificială, automatizarea, energia verde și biotehnologia vor redefini industrii întregi, inclusiv piața muncii. Diferența dintre diferitele state ale lumii nu va mai fi dată doar de resurse, ci mai ales de capacitatea de a adopta și integra eficient noile tehnologii. În acest context, România nu are de ales, trebuie să se adapteze. Nu cred că vom deveni un mare inovator în domeniul tehnologiei la scară globală, dar putem una dintre țările care vor adopta și implementa inteligent noile tehnologii pentru a-și consolida competitivitatea. Condiția este însă una esențială: educația. De mulți ani vorbim despre reformă, însă nu am văzut încă o consecvență în acest scop. 2040 poate fi momentul în care vedem primele rezultate reale, dacă începem acum un efort coerent de formare a competențelor pentru mediul de business. Din perspectivă economică, mă aștept la o continuare a maturizării mediului de afaceri. Cred că în 15 ani, companiile românești vor fi mai solide, mai bine capitalizate și mai conectate la piețele internaționale, iar generația de antreprenori care astăzi consolidează afaceri locale va deveni, probabil, clasa de mijloc a capitalului românesc – pragmatică, atentă la eficiență și la sustenabilitate. Capitalul străin va continua să fie parte componentă a economiei locale, dar raportul de forțe se va echilibra. Sectorul imobiliar, pe care îl cunosc direct și la construcția căruia am contribuit în ultimii 30 de ani, va fi un barometru fidel al acestor schimbări. Clădirile nu vor mai fi doar spații, ci ecosisteme eficiente energetic și prietenoase cu mediul, care vor încuraja productivitatea. Cererea se va focusa mai degrabă pe calitate, în detrimentul cantității. Orașele, comunitățile vor fi mai compacte și mai conștiente de nevoia de spațiu public, însă transformarea urbană va depinde de capacitatea autorităților de a planifica pe termen lung – un domeniu în care, din păcate, încă mai avem de învățat. Un alt fenomen inevitabil și pe care îl vedem deja manifestându-se este tranziția către o economie verde și responsabilă. România are un potențial semnificativ pentru a face această tranziție mai ușoară și cu costuri semnificativ mai reduse: energie regenerabilă, agricultură sustenabilă, păduri, resurse naturale. Dar pentru ca aceste atuuri să devină avantaj competitiv, este nevoie de politici stabile și de predictibilitate – lucruri care, din punctul meu de vedere, sunt la fel de importante ca investițiile în sine. Toate acestea vor avea efecte asupra societății românești, care va continua să se transforme, însă nu cred într-o ruptură spectaculoasă. Suntem un popor prudent prin natură, echilibrat și cu credințe în valorile tradiționale. De aceea, cred că tehnologia va aduce schimbări rapide, dar adaptarea va fi graduală. Văd o Românie în care urbanizarea se va accentua, dar unde legăturile comunitare și cultura locală rămân repere importante. Dar cea mai mare provocare, din punctul meu de vedere,va fi cea umană. Va fi o provocare să menținem coeziunea socială într-o lume din ce în ce mai polarizată. Vom avea o parte a societății hiperconectată, educată și globalizată, și o altă parte care riscă să rămână în urmă. Răspunsul nu poate fi altul decât investiția consecventă în educație, infrastructură și cultură – lucruri care facilitează conexiuni și integrarea diferitelor categorii de oameni. Chiar dacă, aceste investiții nu duc rezultate imediate, definesc destinul unei națiuni. Personal, rămân moderat optimist. Nu cred în salturi spectaculoase, dar cred în progres constant, bazat pe disciplină, competență și parteneriat între mediul public și cel privat. Dacă vom învăța să construim pe termen lung, să apreciem stabilitatea și să cultivăm profesionalismul, România din 2040 poate fi o țară mai matură, mai solidă și mai respectată. Viitorul nu trebuie privit ca o promisiune, ci ca o responsabilitate. Nu putem controla totul, dar putem controla felul în care ne pregătim și răspundem schimbărilor care vor veni. Iar în acest sens, cred că următorii 15 ani nu vor fi despre viteză, ci despre calitate, coerență și continuitate.