Româncele care conduc companii în domenii considerate „ale bărbaților”. Sunt responsabile de afaceri de milioane de euro, cu mii de angajați

Construcțiile sunt unul dintre aceste domenii, dar asta nu este – și nu a fost nici până acum – o piedică în calea femeilor care simt că au frâiele necesare pentru a struni un astfel de business. În definitiv, nici Margaret Thatcher nu ar fi devenit „doamna de fier” a politicii britanice fără determinarea obligatorie într-o lume dominată de bărbați.
Andreea Hancioglu, director executiv al subsidiarei locale a producătorului turc de țevi Superlit, Camelia Olesen, executivul care conduce filiala din România a grupului danez producător de lavoare pentru băi Kuma, și Ileana Nicolae, șefa pe Europa de Est a producătorului elvețian de materiale de construcții Sika, sunt doar câteva exemple care demonstrează că nu există drum închis pentru femei. La fel cum, de altfel, nici bărbații nu au „interzis” în industria frumuseții.

Un job temporar devenit rol de conducere permanent
Andreea Hancioglu a ajuns la Superlit, companie turcă a cărei activitate este de producție de țevi și tuburi, după ce lucrase deja într-o altă companie cu acționariat turc. La sfârșitul anilor ’90, a lucrat un an în cadrul unei firme de construcții din această țară, care între timp s-a desființat, dar care, atunci când a cooptat-o pe ea, își dorea să se extindă pe piața din România.
„A fost, practic, primul job pe care l-am avut după ce m-am mutat în Turcia, în anul 1999, obținut în urma unui interviu profesional. După perioada în care am lucrat la firma de construcții pe relația cu România, am fost recrutată de firma Superlit, producătoare de tubulatură din material compozit. De atunci lucrez în cadrul grupului Superlit, deci de peste 17 ani.” Superlit face parte din grupul turc Superlit Pipe Corporation, înființat în 1961, care la rândul său este parte a Karamaci Holding, deținut de familia Karamaci, care mai are de asemenea afaceri în domeniul industriei textile și al energiei.
Vreme de opt ani, în perioada 2001-2009, Andreea Hancioglu a lucrat pentru firma-mamă din Istanbul, fiind responsabilă pentru vânzările din zona Eurasia. A avansat până în poziția de management.
„Am fost plăcut surprinsă să observ că, într-o țară cu o cultură de business destul de conservatoare, o femeie poate avea acces aproape la orice tip de job ca bărbații. Mai mult decât atât, femeile au parte de condiții similare, inclusiv salariale, cu cele ale bărbaților, spre deosebire de alte țări, inclusiv din Uniunea Europeană, unde diferențele acestor condiții pot fi relativ mari între bărbați și femei”, povestește Andreea Hancioglu.
Aceasta spune că, în toată perioada în care a lucrat în Turcia, nu a simțit niciun moment că a fi femeie este o piedică pentru dezvoltarea în carieră.
În 2009, Andreea Hancioglu a ajuns în România, la scurt timp după ce a intrat în funcțiune fabrica Superlit de la Buzău. Planul era ca, după o vreme, să revină la biroul din Istanbul. „Dar, cum nimic nu e mai permanent decât provizoratul, de atunci mă aflu la conducerea acestei firme în poziția de director executiv.”
În România, Superlit are o fabrică în Buzău, unde produce țevi și tuburi din PAFSIN (poliester armat cu fibră de sticlă și inserție de nisip). În 2018, afacerile Superlit au ajuns la aproape 51 de milioane de lei, cu 88 de angajați.

Ce provocări îi aduce funcția actuală Andreei Hancioglu?
„Firma noastră produce tubulatură – deci material pentru construcții. Pe de o parte trebuie să faci față unor exigențe extrem de ridicate pe o piață foarte concurențială. Pe de altă parte, trebuie să demontezi prejudecăți într-un domeniu dominat de bărbați. În România, ca femeie într-o poziție de conducere trebuie, de multe ori, să muncești dublu, să dovedești dublu, pentru a fi luată în serios și a reuși”, spune Andreea Hancioglu.
Nu se întâmplă foarte des să interacționeze cu alte femei în lumea de business legată de construcții, dar astfel de situații nu sunt complet inexistente. Domeniul rămâne însă unul dominat de bărbați.

Leadership feminin cu influențe nordice
Istoria producătorului danez de lavoare pentru băi Kuma în România se leagă, încă de la început, de numele Cameliei Olesen, actualul director executiv al subsidiarei de pe piața locală. Inițial, a ocupat o poziție consultativă și era reprezentant al companiei daneze în România. Lucrurile s-au schimbat în iunie 2000, când reprezentanța din România a început să funcționeze cu capital majoritar danez, iar Camelia Olesen a preluat funcția de director executiv, având, de asemenea, ca responsabilitate, deschiderea pieței românești.
„Suntem un business colateral construcțiilor. În general, îmbin stilul de comunicare și de conducere nordic cu cel românesc. Lumea de business în acest domeniu aparține bărbaților, dar văd în piață și alte businessuri unde liderii sunt femei. Trăim vremuri moderne, în care respectul este reciproc”, spune Camelia Olesen.
Este de părere că nu poți avea o funcție de conducere până când nu lucrezi efectiv în producție cel puțin jumătate de an. Astfel, și ea a lucrat, în Danemarca, alături de angajații din fabricile Kuma, constatând că forța exemplului este foarte importantă în cultura nordică.
„Am lucrat în secțiile de turnare, finisare, ambalare în 1999, înainte de a deveni directorul companiei în România. Avantajele acestui tip de pregătire înaintea unei promovări în fruntea companiei sunt foarte mari în relațiile de muncă. Nu există mentalitatea pantofilor strălucitori, iar deviza este «It’s nice to be important, but it’s more important to be nice» (E drăguț să fii important, dar e mai important să fii drăguț)”, spune Camelia Olesen.
Lunilor petrecute în producție în Danemarca le-a urmat numirea în funcția de director al operațiunilor din România. Kuma România a fost înființată în decembrie 1998 și a început producția de lavoare dedicate exportului către țara-mamă, Danemarca, un an mai târziu. Astăzi, fabrica din România – din localitatea Bănești, județul Prahova – deservește întreaga piață nordică, în Danemarca existând doar laboratoarele de creație și cercetare, precum și biroul de vânzări pentru Europa de Nord.
În 2018, producția de lavoare pentru băi a Kuma a adus peste 22 de milioane de lei în conturile danezilor. Din Bănești, lavoarele ajung la export pe piețele nordice din Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, dar și în Italia, Ungaria, Olanda. Circa 20% din producție rămâne în România.

Un lider atent la succesori
Pe Ileana Nicolae, grupul elvețian Sika, producător de materiale de construcții, a cooptat-o aproape de la înființarea subsidiarei locale, în 2003. În cei 12 ani în care a condus businessul Sika în România, a dat în funcțiune două unități de producție, iar o parte din membrii echipei pe care a coordonat-o au fost promovați în structuri regionale în cadrul grupului sau chiar au preluat poziții de director general în alte țări.
De altfel, și Ileana Nicolae este în prezent director regional pentru 18 țări din Europa Centrală și de Est și coordonează activitatea Sika AG pentru 15 subsidiare. Anterior venirii la Sika, a lucrat ca director general în cadrul companiei producătoare de ciment HeidelbergCement.
„Am provocări în fiecare zi. De la a cunoaște o piață vastă cum este Rusia, a crește într-o piață mică și saturată ca în Slovenia, a dezvolta echipa și linia a doua de manageri pentru a asigura succesiunea”, spune Ileana Nicolae. În România, Sika a început ca distribuitor, în 2002, deschizând prima fabrică șase ani mai târziu, în 2008, la Brașov, în care produce aditivi pentru construcții. Acesteia i s-a adăugat o a doua, la Căpușu Mare, în județul Cluj, unde sunt fabricate mortare speciale și mortare folosite ca aditivi.
„Nu mi-am pus niciodată problema interacțiunilor cu alte femei în lumea de business legată de construcții. Sunt un partener de business care se întâlnește cu partenerii săi, fie ei bărbați sau femei.”
În 2018, afacerile Sika în România s-au situat la circa 35 de milioane de euro. La nivel de grup, cei peste 18.000 de angajați Sika realizează anual afaceri de peste șase miliarde de franci elvețieni (peste 5 mld. euro).
Sika își are sediul în Baar, Elveția, și este activă la nivel global în domeniul materialelor chimice speciale, deservind industria construcțiilor și industriile producătoare de componente auto, autobuze, camioane, trenuri, fațade, parcuri solare și eoliene.

România, cele mai mici discrepanțe între salariile femeilor și cele ale bărbaților
Statisticile europene arată că România are cea mai redusă discrepanță salarială din Uniunea Europeană, astfel că o femeie salariată câștigă, în medie, cu 5,2% mai puțin decât un bărbat, conform celor mai recente date publicate de Eurostat  – biroul de statistică al Uniunii Europene – și aferente anului 2016.
La nivelul tuturor celor 28 de state membre ale UE, femeile câștigă, în medie, cu 16% mai puțin decât bărbații. Cele mai mici diferențe salariale dintre femei și bărbați, dincolo de România, care conduce acest top, se întâlnesc în Italia (5,3%), Luxemburg (5,5%), Belgia (6,1%), Polonia (7,2%), Slovenia (7,8%) și Croația (8,7%). La polul opus, cu cele mai mari decalaje salariale dintre femei și bărbați, se află Estonia (25,3%), Cehia (21,8%), Germania (21,5%), Marea Britanie (21%) și Austria (20,1%).