Un român cotizează la sistemul public de pensii circa 652.000 de lei în 35 de ani de muncă, dar pensia cumulată pe care o primește ulterior nu ajunge nici la jumătate din sumă. De ce este sistemul public de pensii pe deficit?

♦ Durata medie de viață a unui român este de circa 75 de ani, adică zece ani peste vârsta oficială de pensionare ♦ „Nu există un cont pentru fiecare. Banii se duc într-o găleată mare, care este bugetul. Din care sunt plătite investițiile, achiziția de bunuri și servicii, desigur și pensiile. Noi avem o problemă structurală cu bugetul.”

Un angajat român cotizează la sistemul de pensii circa 652.000 de lei în cei 35 de ani de activitate profesională ceruți de lege. La final, pensia medie este de 40% – 50% din salariul pe care-l câștiga. Statisticile Eurostat arată că speranța de viață medie în România este de circa 75 de ani, adică cu zece ani peste vârsta de pensionare, iar în acești ani pensionarul nu primește înapoi nici măcar jumătate din cât a cotizat toată viața la sistemul de pensii.

Așadar, fiecare român cotizează la pensie 25% din salariu, dintre care 3,75% se distribuie la fondul de pensii private. Astfel, 21,25% din salariu se duce la sistemul public de pensii. Calculând pe baza unui salariu mediu brut de 7.300 lei, putem să spunem că se duc la sistemul public de pensii circa 1.550 de lei pe lună. Presupunând că un angajat se pensionează la limita de vârstă de 65 de ani, are cotizația de 35 de ani cerută de lege și a avut salariul mediu pe economie din prezent, la sfârșitul vieții profesionale totalul cotizat ar ajunge la aproape 652.000 de lei, adică puțin peste 131.000 de euro.

Pensia medie din România a ajuns la puțin peste 2.000 de lei în luna iulie a acestui an, iar dacă durata medie de viață după pensie este de 10 ani, el primește înapoi doar 240.000 lei, adică jumătate din suma cu care a contribuit. Atunci, de ce sistemul public de pensii este pe deficit?

Sunt multe cauze, spun economiștii. Una ar fi că cele 25 de procente din salariu brut reținute angajatului de Fisc pentru contul de pensii se duc într-o „găleată mare”, care este bugetul consolidat al statului. De acolo, banii se împart – la bunuri și servicii, la investiții și, desigur, la pensii.

Deși Institutul Național de Statistică publică regulat veniturile obținute la fondul public de pensii, realitatea este că acest fond nu este separat de bugetul consolidat, iar administrația se poate înfrupta din el și apoi pune la loc din bugetul de stat.

Apoi, urmează pensiile speciale, pensia minimă garantată în plată și cea mai gravă problemă, demografia.

„Sistemul public de pensii este o schemă Ponzi finanțată de stat”, spune economistul Adrian Codirlașu, vicepreședinte al CFA România.

Sistemul public de pensii a fost inventat în vremea cancelarului Bismarck, șef al Prusiei între 1862 și 1890. El presupune solidaritatea între generații, adică plătesc azi pentru generația din spate și voi fi plătit de generația ce vine.

„Schema a funcționat bine atâta vreme cât cei care intrau în «câmpul muncii» erau mai mulți decât cei care ieșeau. În România, din 2030, numărul celor care ies va fi mai mare decât al celor care intră. Azi pensia reprezintă între 40% și 50% din salariul fostului angajat. După 2030 va fi și mai mică”, spune Codirlașu.

Azi, lucrurile sunt îngreunate și de „pensiile speciale”. Deși unii îi scot dintre „speciali” pe militari și pe polițiști, ei tot „speciali” rămân, pentru că pensia lor nu este legată de contribuția lor efectivă la sistemul de pensii.

„Când cineva iese la pensie la 45 de ani – militar, polițist – cu o pensie peste a celorlalți, înseamnă că el nu mai contribuie vreme de 20 de ani la sistemul public de pensii, dar beneficiază de 20 de ani în plus la pensia la care nu a contribuit. El primește bani din banii celor care contribuie, nu din banii lui. Apoi pensia minimă obligatorie în plată, pentru cei care nu au contribuit, deși mică, înseamnă și ea ceva în bugetul de pensii”, spune Codîrlașu.

Economistul Laurian Lungu crede că pensiile sunt sau vor fi pe viitor peste nivelul de 50% din ultimul salariu pentru că sunt actualizate cu inflația (inflația mușcă cumplit din veniturile celor mai săraci), dar admite că cel care, potrivit statisticilor, mai trăiește, în medie, doar zece ani după pensionare nu-și va primi toți banii înapoi.

„Nu există un cont pentru fiecare. Banii se duc într-o găleată mare, care este bugetul. Din care sunt plătite investițiile, achiziția de bunuri și servicii, desigur și pensiile. Noi avem o problemă structurală cu bugetul. Sistemul a mers atâta vreme cât numărul contribuabililor a fost mai mare decât numărul pensionarilor. Și de aici încep problemele”, spune Lungu.

Potrivit INS, bugetul public de pensii a fost pe excedent până în vremea guvernului Năstase, de acum 20 de ani, apoi a intrat pe deficit. Liberalizarea vizelor a fost bună pentru România, dar milioane de oameni au plecat și nu mai contribuie la pensiile celor de aici. Pentru 3-4 milioane de români, „solidaritatea între generații” se petrece în Italia, în Spania sau în Germania, nu aici.