Riscuri si incertitudini în inspecția fiscală. Partea 1: aspecte procedurale utile

M-am decis să scriu o serie de 4 articole pornind de la experiența mea practică de consultant fiscal, în cadrul activităților de asistență acordate contribuabililor pe parcursul inspecțiilor fiscale. Cele 4 articole vor fi structurate la nivelul aspectelor procedurale ale inspecției fiscale utile contribuabililor, precum și al cazuisticii incidente frecvent la niveul riscurilor fiscale privind impozitul pe profit, respectiv privind tva sau alte aspecte practice relevante pe parcursul derulării inspecțiilor fiscale.

Din această perspectivă, o să fac trimitere la aspectele procedurale specifice doar inspecțiilor fiscale, deși este mult de discutat și pe marginea celorlalte forme de control fiscal, reglementate în cuprinsul Titlului VI cod procedură fiscală (și mă refer, în special, la verificarea documentară și la controlul antifraudă, insuficient și incomplet structurate și reglementate de cadrul normativ, în opinia mea).

Cred că deja nu mai este un secret practica organelor fiscale, prin care au demarat o serie de controale inopinante la marii contribuabili, la începutul lunii decembrie 2025, transformate ulterior, ad-hoc, tot în cursul lunii decembrie 2025, în inspecții fiscale. Totul pe repede înainte, fără a mai fi astfel necesară comunicarea notificării de conformare și, doar ulterior și după caz, a avizului de inspecție fiscală, în termenul legal prealabil de 30 de zile specific marilor contribuabili. Desigur, procedura fiscală permite și reglementează o astfel de practică, dar, atunci când o abordezi ca regulă generală și nu ca excepție punctuală, graba devine suspectă în ceea ce privește bunele intenții. Totul a fost însă ambalat frumos și justificat sub aparența unui scop nobil în sine : preîntâmpinarea prescripției anului fiscal 2019 (care a intervenit la data de 29 decembrie 2025). Și, uite așa, au început și inspecțiile fiscale în cauză, pe o baza aflată la limita de demarcație extrem de fragilă între forța legii și legea forței.

Nu mi-am propus în prezentul articol să fac o prezentare in extenso a tuturor aspectelor procedurale legate de inspecția fiscală (pornesc de la premisa că acestea sunt bine cunoscute de cititori), dar o să punctez cîteva aspecte legate de acest subiect care, mie personal, mi se par relevante și utile contribuabililor. Desigur, toate acestea reprezintă doar o opinie personală, fiecare urmând să procedeze în consecință, conform propriilor raționamente profesionale și în raport de situația fiscală personală și particulară.

În cadrul unei inspecții fiscale, ar fi util să solicitați consultarea dosarului fiscal și a dosarului administrativ al acțiunii de control. Organele fiscale nu au obligația să vi le prezinte decât ca urmare a solicitării dvs. scrise, explicite și punctuale în acest sens. Chiar cu riscul de a irita organele de inspecție fiscală cu această cerere, puteți afla informații relevante care au stat la baza documentării și derulării acțiunii de inspecție fiscală. Spre exemplu, inclusiv dacă ați fost subiectul unor verificări documentare despre care nu ați știut sau nu ați fost informați, chiar dacă principiul privind verificarea o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și pentru fiecare perioadă supusă impozitării operează doar în interiorul inspecției fiscale, nu și a celorlalte forme de control (respectiv, verificarea documentară, controlul inopinant sau controlul antifraudă).

Certificați data de începere a inspecției fiscale, care este data menționată în registrul unic de control, nu cea înscrisă în avizul de verificare. Pe parcursul derulării inspecției fiscale, solicitați inspectorilor fiscali date și informații despre aspectele constatate, deoarece aceștia au obligația să vă informeze în acest sens inclusiv pe parcursul desfășurării inspecției fiscale și nu doar la final, prin comunicarea proiectului raportului de inspecție fiscală, prin raportare la prevederile art.130 alin.(1) cod părocedură fiscală. De aceea, este de preferat să fiți proactivi și reactivi încă de pe parcursul derulării inspecției fiscale, pentru a preîntâmpina consemnarea unor constatări nefavorabile dvs. în proiectul raportului de inspecție fiscală, în raport cu situația de fapt fiscală reală a dvs.

După împlinirea termenului de jumătate din durata legală de derulare a inspecției fiscale (care este de 180 de zile în cazul marilor contribuabili, de 90 de zile în cazul celor mijlocii și de 45 de zile în cazul celorlalte categorii de contribuabili) puteți solicita organelor fiscale emiterea deciziei de impunere provizorie, mai ales dacă nu ați fost informați despre finalizarea verificării unei perioade și a unui tip de obligație fiscală. Acest fapt poate pune presiune pe inspectorii fiscali pentru finalizarea și închiderea operativă a unor perioade fiscale, pe tipuri de obligații fiscale, fără a mai relua la nesfîrșit aceleași discuții sterile despre anumite teme fiscale, deja abordate pe parcursul inspecției fiscale. Avantajul emiterii acestei decizii constă și în faptul că stopează obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor fiscale principale stabilite suplimentar și permite identificarea cu celeritate a situațiilor în care a fost aplicat un tratament fiscal eronat. Organul fiscal are obligația să emită și să comunice decizia de impunere provizorie în termen de 10 zile de la solicitarea contribuabilului (în cazul marilor contribuabili, respectiv de 5 zile lucrătoare în cazul celorlalți contribuabili), cu mențiunea că nu se datorează accesorii începând din ziua următoare împlinirii termenului de emitere și comunicare și până la data la care decizia a fost efectiv comunicată contribuabilului.

Chiar dacă decizia de impunere provizorie poate fi contestată numai împreună cu decizia finală de impunere (deoarece sumele stabilite prin decizie de impunere provizorie se includ și se regularizează în decizia de impunere finală), obligația de plată a sumelor stabilite în cuprinsul acesteia intervine la termenele reglementate la art.156 alin.(1) cod procedură fiscală, în raport de data comunicării deciziei de impunere provizorie și nu a deciziei de impunere finală. Acesta ar fi, într-adevăr, un risc al solicitării și emiterii deciziei de impunere provizorie, deoarece aceasta constituie titlu de creanță și, în consecință, la expirarea termenului de plată menționat anterior, decizia de impunere provizorie devine titlu executoriu, dacă nu a fost efectuată plata sumelor respective. De aceea, recomand solicitarea emiterii deciziei de impunere provizorie mai ales dacă se merge pe strategia “plătesc și contest ulterior”. Dacă se are în vedere formularea contestației pe cale administrativă, concomitent cu solicitarea de suspendare a efectelor deciziei de impunere finală, atunci solicitarea unei decizii de impunere provizorie (în interiorul derulării procedurii de inspecție fiscală) poate să nu fie cea mai fericită opțiune. Dar, repet, totul depinde și de strategia abordată de fiecare în particular, în raport de inspecția fiscală respectivă.

Pe durata inspecției fiscale, aceasta poate fi suspendată pe un termen de maxim 3 luni, ca urmare a solicitării contribuabilului (respectiv, pe un termen de maxim 6 luni ca urmare a inițiativei organului fiscal). Sfatul meu este să nu cădeți în capcana “bunăvoinței” inspectorilor fiscali, dacă aceștia vă sugerează că aveți dreptul să solicitați chiar dvs. suspendarea inspecției fiscale. Aveți în vedere că nefinalizarea inspecției fiscale într-un termen dublu față de durata legală prevăzută pentru  derularea acesteia, fără însă a lua în considerare perioadele de suspendare ale inspecției fiscale, atrage ca și consecință încetarea de drept a acțiunii respective de control, fără a se mai putea emite raport de inspecție fiscală și decizie de impunere (sau, după caz, decizie de nemodificare a bazei de impunere). În acest caz, organul de inspecție fiscală poate relua inspecția, dar numai cu aprobarea organului ierarhic superior celui care a aprobat inspecția fiscală inițială și doar o singură dată pentru aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale. De aceea, sfatul meu este să lăsați procedura de suspendare a inspecție fiscale la decizia organului fiscal, care trebuie să emită o decizie în acest sens. Pe care trebuie însă să și-o asume și să o motiveze în consecință în raport de cazurile punctuale delimitate de cadrul normativ și nu să o folosească ca un subterfugiu pentru tergiversarea sau prelungirea nejustificată a duratei legale a inspecției fiscale. Pe lângă faptul că aveți posibilitatea de contestare a deciziei de suspendare, solicitați organelor fiscale (după reluarea inspecției fiscale) să vă comunice și ce mijloace de probă suplimentare au obținut ca urmare a acțiunilor care au constituit cauze de suspendare ale inspecției fiscale și care au legătură cu situația dvs. fiscală.

După comunicarea proiectului raportului de inspecție fiscală, nu depuneți notificarea privind renunțarea la discuția finală, chiar dacă vi se sugerează că asta nu înlătură posibilitatea dvs. ulterioară de a formula ulterior contestație pe cale administrativă. Parcurgeți toate etapele prevăzute de procedura fiscală, inclusiv participarea la discuția finală și formularea punctului de vedere în termenul legal de 7 zile lucrătoare (în cazul marilor contribuabili, respecitv de 5 zile lucrătoare în cazul celorlalți contribuabili). În cuprinsul punctului de vedere pe care urmează să îl formulați, combateți constatările care se structurează pe baza unor aprecieri pur subiective și discreționare ale inspectorilor fiscali, subliniind situațiile în care acestea nu sunt întemeiate în baza mijloacele de administrare și de apreciere a probelor în materie fiscală, așa cum acestea sunt reglementate în cuprinsul Titlului III Cap.3 Cod procedură fiscală.

Cam acestea ar fi, în mare, aspectele procedurale pe care eu le consoider utile și care ar trebui avute în vedere în cazul unei inspecții fiscale. Desigur, cele prezentate au un caracter doar exemplificativ și nu unul exhaustiv. În următorul articol, urmează să prezint o cazuistică întâlnită frecvent la niveul riscurilor fiscale privind impozitul pe profit.