Richard Dawkins: Gena egoistă sau un alt mod de a vă privi
"Prospect" este o revistă din Marea Britanie specializată cumva în demitizarea unor credințe populare în varii domenii, de la economie la știință, trecând prin artă șI politică. În acest context, cumva firesc zic, cititorii revistei, 10.000 de inși din 100 de țări, l-au desemnat pe Richard Dawkins pe primul loc în clasamentul World Thinkers 2013.
Relevantă poziție pentru un autor care și-a scris lucrarea de căpătâi – “Gena egoistă” – acum 38 de ani și pe care o puteți citi acum, apărută la editura Publica. Dawkins este etolog (știința studiului comportamentului), biolog evoluționist și profesor la Oxford; în plus, are o excelentă imagine publică, generată nu numai de cărțile de succes pe care le scrie sau de conferințele pe care le ține, dar și de numărul mare de urmăritori pe Twitter sau de apariția în cunoscutul serial de animație The Simpsons.
“… Îmi dau seama că am trăit aproape jumătate din viața mea cu ‘Gena egoistă’ – însoțiți la bine și la rău. (…) Publicul reacționează față de noua carte, oricare ar fi, cu încântător entuziasm, aplaudă politicos și pune întrebări inteligente. După care oamenii stau la rând să cumpere, cerându-mi un autograf pe… ‘Gena egoistă’, spune Dawkins. De unde acest succes al unei cărți apărute, să nu uităm, în lumea de dinaintea internetului, a PC-ului și a telefoniei mobile?
Păi vă spun că veți fi surprinși, cei mai mulți, de ideile lui Dawkins, care, dincolo de teoriile invocate (evoluția centrată pe genă) sau de termenii pe care i-a introdus (memă – unitate de informație culturală, capabilă a se propaga de la o minte la alta) spun, cumva simplificate, niște lucruri uluitoare. Gândiți-vă la propria persoană nu ca la rezultatul supem al evoluționismului lui Darwin, fruntea lanțului trofic și ființa în stare să niveleze munții și să sece apele, ci ca la un vehicul propulsat și mânuit de dorința de a supraviețui a genelor noastre.
Genele, cele care trasează caracteristicile viitoarei ființe, care îi stabilesc puterea, locul în lume, înfățișarea, culoarea ochilor, a părului sau a blănii, care îi impun nivelul de agresivitate sau de rezistență. “Ca și gangsterii de succes din Chicago, genele noastre au supraviețuit, în unele cazuri timp de milioane de ani, într-o lume extrem de competitivă”, subliniază Dawkins și, odată ce ați depășit șocul schimbării perspectivei, veți fi tentați (și sunt tentat!) să-i dați/dăm dreptate.
“Gena egoistă” nu este numai o găselniță de marketing, ci și o teorie care vă poate schimba modul de a privi lumea și de a o interpreta. O carte folositoare oricui, manageri, subordonați, lucrători sociali sau simpli pasionați de știință, momentul “wow” al vacanței mele de iarnă.
Richard Dawkins – “Gena egoistă”, Editura Publica, București, 2013