Revenirea Europei depinde de Germania: Între speranța unui „Make Europe Great Again” și realitatea unei Europe care rămâne în umbra Americii
Acțiunile europene au depășit performanța piețelor americane în prima jumătate a anului 2025, într-un context favorabil rar întâlnit: statele europene s-au unit pentru a crește cheltuielile de apărare, Germania a zguduit regulile stricte privind îndatorarea, iar tarifele impuse de președintele…
Acțiunile europene au depășit performanța piețelor americane în prima jumătate a anului 2025, într-un context favorabil rar întâlnit: statele europene s-au unit pentru a crește cheltuielile de apărare, Germania a zguduit regulile stricte privind îndatorarea, iar tarifele impuse de președintele SUA, Donald Trump, au subminat încrederea investitorilor în activele americane. Toate acestea au alimentat speranța unui mult așteptat moment MEGA – „Make Europe Great Again”.
Însă entuziasmul a fost de scurtă durată. Pe măsură ce temerile legate de tarife s-au estompat, piețele europene, deși au continuat să crească, au revenit la tiparul cunoscut: performanțe mai slabe decât cele din Statele Unite. În același timp, euro a rămas sub maximul ultimilor patru ani, atins în septembrie, în apropierea pragului de 1,20 dolari, conform Financial Times.
Potrivit datelor EPFR analizate de Barclays, acțiunile europene au atras peste 86 de miliarde de dolari în 2025, însă ritmul s-a diminuat vizibil în ultimele șase luni, când intrările s-au redus la doar 23 de miliarde de dolari.
Deși perspectivele pentru anul viitor rămân pozitive, Europa este așteptată să rămână în continuare în umbra pieței americane. Patru dintre cele mai mari șase bănci de investiții din SUA și Europa anticipează că bursele europene vor avea performanțe inferioare, inclusiv din cauza expunerii mult mai mari a piețelor americane la boom-ul inteligenței artificiale.
În ceea ce privește moneda unică, evoluția euro va depinde în mare măsură de traiectoria dolarului american. Incertitudinea este ridicată: două dintre marile bănci estimează chiar o depreciere a euro.
„Acum atenția se mută asupra a ceea ce poate face Europa pentru a atrage capital, având în vedere că presiunea de ieșire din SUA nu va fi atât de puternică pe cât ne așteptam”, a explicat Arun Sai, strateg senior multi-asset la Pictet Asset Management.
Un moment-cheie a avut loc în martie, când Germania, responsabilă pentru aproximativ un sfert din PIB-ul blocului european de 28 de state, și-a revizuit regulile fiscale pentru a stimula investițiile în infrastructură și apărare, o decizie văzută inițial drept un posibil catalizator major pentru economia europeană.
În practică însă, o parte importantă din acest spațiu fiscal a fost direcționată către cheltuieli curente, nu către proiecte de infrastructură care ar fi putut susține creșterea economică și performanța bursieră pe termen lung.
Cheltuielile pentru infrastructură ar urma să accelereze în 2026, dar economiștii Barclays avertizează că, analizând acest an și următorul, cheltuielile sociale cresc într-un ritm mai rapid.
„Planurile bugetare ale Germaniei nu sunt atât de ambițioase pe cât ne-am fi dorit”, a declarat Ross Hutchison, șeful strategiei pentru zona euro la Zurich Insurance Group, companie care preferă în prezent acțiunile americane în detrimentul celor europene.
Deși nivelul ridicat al cheltuielilor este un semnal pozitiv, Hutchison subliniază că ar fi fost de dorit o alocare mai mare către infrastructură, cu efecte structurale și durabile.
Analiștii avertizează și asupra unui risc ridicat de implementare, având în vedere că Germania a ratat în ultimii ani mai multe ținte de investiții. Săptămâna trecută, trei institute economice germane și-au revizuit în scădere prognozele de creștere pentru 2026, invocând impactul limitat al cheltuielilor publice și ritmul lent al reformelor structurale.
Pesimismul este reflectat și în evaluările pieței. Deși acțiunile germane sunt în creștere cu 20% de la începutul anului, ele au stagnat în a doua jumătate a lui 2025. Per ansamblu, acțiunile europene se tranzacționează la un discount de aproximativ 35% față de cele americane, raportat la câștigurile viitoare – un nivel apropiat de minime istorice.