Rețeta subdezvoltării. România exportă cereale și mână de lucru în fermele și abatoarele din Germania și importă carne de porc. Unde ajungem în acest fel? „Ce suntem noi: piață de cons

Pandemia de COVID-19 a dezvăluit cu o și mai mare acu­ratețe elementele relați­ilor economice dintre Ro­mâ­nia și țările mari din Uniunea Europeană: exportăm cereale și importăm produs finit. Pe locul 1 în UE la porumb și floarea-soarelui și pe locul 4 la grâu, România nu reușește să-și asigure din producția internă carnea de porc pentru consum. Aceasta este calea spre dezvoltare?

În 2019, România a produs 29,5 mi­lioane de tone de cereale, din care 14 mi­lioane de tone au fost exportate, primele trei piețe de export din Europa fiind Spania, Italia și Germania, arată datele de la Institutul Național de Statistică. Tot anul trecut, România a im­portat 288.416 tone de carne de porc (proaspătă, refrigerată sau congelată) în valoare de 629 de milioane de euro, conform aceleiași surse.

„Trebuie să pompăm bani în dezvoltarea industriei alimentare, să investim în afacerile antreprenoriale, să facem politici sau linii de credit în acest sens. Toți tinerii pleacă în Germania pentru că noi nu avem companii ro­mâ­nești mari, performante, iar coloșii nemți ne fură forța de muncă, pentru că noi nu suntem competitivi. Dar ce sun­tem noi: piață de consum, forță de mun­că și materie primă pentru Europa?“, spune Cosmin Moldovan, di­rec­to­rul general al Moldovan-Car­man­geria Sân­nicoară, un business de 20 de milioane de euro.

România are un efectiv de circa 4 mi­lioane de capete de porcine și produce aproximativ 30% din con­su­mul total de carne de porc din România, iar Germa­nia este una dintre principalele țări din care importă carne. Anul trecut volumul de carne importat din Germania a fost de 52.200 de tone, al cărui cost total a fost de 114 milioane de euro.

„România este deficitară la producția de carne de porc pentru că nu știe să transforme cerealele în carne. Noi producem 30% din cât consumăm, deși în urmă cu 2-3 ani, înainte să apară pesta porcină africană, producția a ajuns la maximum 45% din consum, dar apoi a scăzut iar. Avem mari pro­ble­me, iar statul nu acordă subvenții pen­tru creșterea suinelor. Totuși, pu­tem accesa fonduri europene pentru in­ves­tiții în acest domeniu cu o marjă de pâ­nă la 50%“, spune Cătălin Ene, cofondator al companiei Macro Suin.

El adaugă însă că fondurile euro­pene pentru dezvoltarea acestui sector sunt insuficiente, pe de o parte, iar potențialii investitori sunt reticenți să investească în sectorul creșterii sui­ne­lor, deoarece este un business riscant, care necesită experiență în domeniu și cu­noștințe ale legislației în continuă schim­bare, mai ales pe partea de mediu.

„Trebuie să găsim soluții pentru industria cărnii, să vedem cum facem ca o parte din capital să migreze către acest sector și atunci vom reuși să încli­năm balanța comercială în favoarea noas­tră. Prin investiții, România ar putea recupera și ar fi bine să facă asta“, a mai spus Cătălin Ene.

Pandemia a scos la iveală și faptul că 500 de muncitori de la un abator din Germania erau români. Compania din Birkenfeld, de lângă orașul Pforzheim din Germania, pentru care lucrează un număr total de 700 de salariați, angajați ai unor companii subcontrac­tate de abatorul german.

La începutul lunii aprilie, Germa­nia a anunțat că are nevoie de aproxi­mativ 300.000 de lucrători sezonieri în agri­cultură, iar pe data de 9 aprilie au ple­cat 2.000 de români de pe aeroportul din Cluj-Napoca să lucreze în agricul­tura nemțească, iar autoritățile le-au facilitat transportul pe cale aeriană.

„Am avut o firmă de construcții în urmă cu doi ani și am fost nevoiți să o închidem pentru că toți oamenii au plecat să culeagă sparanghel sau căpșuni cu 9 euro/oră în Germania. Au dat cu piciorul la firma românească și au mers să lucreze pentru nemți. Noi trebuie să găsim mecanisme să îi menținem aici. Băncile nu ne susțin ca în afară, politicile nu sunt la fel, iar antreprenorii români rămân cu buza umflată“, mai spune Moldovan.

Vineri, 8 mai, CFR Călători a anunțat că a pregătit trenuri pentru asigurarea transportului lucrătorilor sezonieri la Viena, comandate în aceeași săptămână de operatorul feroviar de călători din Austria (OBB) și în urma discuțiilor purtate între autoritățile din Austria și România. Trenurile au fost programate să plece din Timișoara, respectiv Viena, în datele de 9, 10, 12 și 13 mai, iar numărul total de locuri într-un tren este de aproximativ 350 .

Cătin Olteanu, proprietarul Strong Berry, un fermier care cultivă câteva hectare cu fructe de pădure în Lunca Dâmboviței, localitatea Dragomirești, susține că agricultorii au fost „legați de mâini“ în această perioadă, deoarece resticțiile de circulație au avut un impact negativ asupra forței de muncă. El lucrează cu zilieri, care vin de la 20-30 de kilometri distanță, însă în această perioadă a fost nevoit să se descurce singur.

În plus, fermierul adaugă și faptul că românii preferă să lucreze în străinătate, unde câștigă mai bine, iar interesul intermediarilor este să îi trimită. De altfel, „statul bâjbâie și țara rămâne fără forță de muncă în agricultură, dar cu mulți oameni în șomaj tehnic“. 

Anul trecut, Cătin Olteanu și-a restrâns activitatea din cauza lipsei forței de muncă. În 2018, el cultiva 10 hectare cu fructe de pădure, însă o parte din producție a rămas neculeasă pentru că „găsim greu forță de muncă, costurile cu angajații sunt prea mari, iar zilierii costă mai mult decât salariații“ și reducerea la jumătate a culturii a fost o metodă ca firma să rămână în continuare profitabilă.

„Statul ar trebui să analizeze companiile care au potențial de creștere și să le susțină. Să avem o afacere românească mare în fiecare județ. Noi suntem de 25 de ani pe piață și am rămas aici, dar firmele străine mari au plecat. Acum avem nevoie de 15-20 de oameni în producție și nu găsim pentru că sunt plecați în străinătate, în șomaj tehnic sau asistați sociali“, adaugă Cosmin Moldovan.

El consideră că este un moment bun ca statul să facă investiții în acest sector, pentru că există loc de creștere și capacitate, iar acest lucru ar putea asigura în viitor independența față de UE. „Ne luptăm să trimitem comisari europeni din România, dar când vine vreunul să ne întrebe ce probleme avem și de ce am nevoie?“

În 2018, 51.000 de români și-au stabilit reședința obișnuită în Germania pentru o perioadă mai mică sau mai mare de 12 luni, arată datele de la Institutul Național de Statistică.