„Rețeta” sportului sănătos

Fie că vorbim de o rezoluție de an nou, un eveniment pentru care vrem să arătăm bine ori pur și simplu dorința de a face o schimbare sănătoasă în programul zilnic, activitatea fizică e oricând o idee bună. La ce riscuri ne expunem însă dacă începem să practicăm un sport fără a face înainte o vizită la cabinetul medical?

Din punctul meu de vedere este foarte important să mergem la medic înainte de a începe să practicăm sport. Nu degeaba se cere adeverință medicală și când ne înscriem copilul la o activitate sportivă. Medicul poate să facă o anamneză atentă și un istoric medical detaliat care să scoată în evidență o patologie cardiovasculară care poate fi precipitată de efortul fizic”, a spus Alexandra Dumitru, medic specialist cardiolog, Enayati Hospital – parte integrantă a Enayati Medical City, primul oraș din România, în cadrul emisiunii BM Medical City News. Potrivit ei, din acest punct de vedere adresabilitatea este foarte scăzută, puțini fiind cei care consultă un medic înainte să înceapă un efort fizic susținut, prezentându-se cu preponderență în situațiile în care încep să facă efort fizic și să aibă simptomatologie din punct de vedere cardiovascular. „Atunci când te apuci de un sport și nu ești pregătit simptomatologia include durerile toracice anterioare, palpitațiile, uneori sincopa postefort, adică o pierdere a stării de conștiență după terminarea efortului fizic.”

Sedentarismul, învins cu un minimum de efort

La rândul său, vorbind despre riscurile la care ne expunem dacă nu practicăm sport, Paul Năstase, medic primar ortoped-traumatolog, Enayati Hospital, susține că acestea sunt legate de sedentarism, vorbind aici în primul rând de durerile articulare care ne afectează viața de zi cu zi. În al doilea rând el menționează toate toate durerile legate de aparatul musculoscheletal, care sunt în sinergie cu restul corpului. „Important este să ieșim puțin din sfera asta de sedentarism și o să constatăm, spre surprinderea multor pacienți, că dispar toate aceste neajunsuri.

Sedentarismul favorizează degradarea articulațiilor.” El spune că foarte predispuși spre sedentarism și afecțiunile aferente sunt în special pacienții care au o muncă de birou și nu prea frecventează sala de forță sau nu fac activitate fizică. „Îi sfătuiesc să iasă un pic din sfera lor de confort și să înceapă o activitate sportivă. Foarte mulți au tendința să iasă la alergat în fața blocului sau în parc. Sau unde găsesc, și exact trecerea asta de la sub nivelul mării cum îmi place mie să-i spun la o activitate cu efort excesiv e o balanță care nu poate fi controlată de către organism și apar leziunile.”

Cel mai mic efort pe care Paul Năstase îl recomandă este să mergem zilnic 10.000 de pași, „deși această cifră nu este bazată pe nimic științific. Dar este un prag pe care foarte mulți pacienți îl au ca un fel de trofeu.” Mersul pe jos este însă o nevoie fiziologică a corpului nostru și nu reprezintă neapărat un efort fizic, spune el. „Dar în cazul unui pacient sau al unui om care nu face nici măcar acel minim necesar este bine să setezi un prag.”

„Pacienții care, de exemplu, au o muncă de birou opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, ar trebui să facă măcar de trei ori pe săptămână o activitate sportivă susținută pentru sănătate.” 

Paul Năstase, medic primar ortoped-traumatolog, Enayati Hospital

Din punct de vedere ortopedic, el subliniază că fiecare om are totuși nevoie de activitate fizică minim jumătate de oră pe zi. „Pacienții care, de exemplu, au o muncă de birou opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, ar trebui să facă măcar de trei ori pe săptămână o activitate sportivă susținută pentru sănătate.” Legat de riscurile din zona cardiovasculară la care sunt expuși cei care își schimbă brusc obiceiurile privind activitatea fizică, Alexandra Dumitru subliniază că sportul nu declanșează afecțiuni cardiace ci poate să precipite o boală cardiovasculară subiacentă.

„Sporturile recomandate din punct de vedere cardiovascular sunt cele care cresc frecvența cardiacă și o mențin crescută. Astfel, se produce un antrenament al cordului și corpul suportă mai bine orice fel de boală cardiovasculară.” Aici, recomandate sunt alergatul, mersul pe bicicletă, înotul, însă în oricare notează, din nou, că importantă e constanța. „Ar trebui cel puțin 30 de minute de antrenament viguros, de cinci ori pe săptămână, care să țină frecvența cardiacă crescută. Femeile de obicei apreciază clasele de spinning, de pilates, pe când bărbații apreciază mai mult alergatul în parc, mersul pe bicicletă – și aș vrea să le recomand celor care merg pe bicicletă să facă, măcar o dată pe săptămână, și un antrenament al trenului superior – partea superioară – torace, brațe, pentru că mersul pe bicicletă antrenează mai mult trenul inferior și ai exercițiu cardio, dar musculatura nu este toată antrenată în ciclism.”

Recuperarea corespunzătoare, cheia unei operații reușite

Pe zona de ortopedie, Paul Năstase spune că, în principal, cele mai frecvente leziuni apar în schiul alpin și în sporturile cu pivotare – fotbal, handbal, baschet. „Niciodată nu vă duceți pe pârtie nepregătiți. Întotdeauna trebuie să aveți minim o lună și jumătate – două luni în care să vă pregătiți musculatura pentru așa ceva.”

În cazul leziunilor ortopedice, perioada de recuperare poate să dureze de la câteva săptămâni până la un an, un an și jumătate, spune el. „Depinde foarte mult despre ce leziune vorbim. Dacă vorbim despre unele ușoare, care necesită un minim tratament, cum ar fi o infiltrație intraarticulară sau periarticulară, după care pacientul intră într-un proces de recuperare medicală sub îndrumarea directă a unui medic de recuperare medicală, atunci lucrurile pot să se liniștească după hai să zicem două până la maximum șase-opt săptămâni. Dacă în schimb vorbim despre un pacient care a suferit o intervenție chirurgicală, atunci lucrurile se complică foarte mult, în funcție de intervenția chirurgicală.”

El notează că există intervenții chirurgicale, precum ligamentoplastia de ligament încrucișat anterior, al căror succes e asigurat în proporție de 80% de o recuperare postoperatorie conștiincioasă, experiența ortopedului având un aport mult mai mic. „Eu întotdeauna vorbesc cu pacienții mei înainte de intervenția chirurgicală pentru a mă asigura că vor respecta întru totul acest proces de recuperare, foarte îndelungat (9 – 12 luni) și cu competență destul de redusă. Evit să operez pacienți care au alte priorități în viață pentru că mă expun pe mine la un risc de eșec al operației.”

În cazul recuperării cardiace postinfarct, Alexandra Dumitru atrage atenția că, de obicei, în primul an de la un infarct miocardic pacientul face un nou infarct, citând totodată o statistică din SUA care arată că 1 din 4 pacienți va repeta infarctul în primul an de la primul incident. „Acolo sunt mai multe programe de recuperare cardiovasculară. Dar începe și în România să se dezvolte această nișă. Numai că pacienții nu sunt nici direcționați și nici nu sunt educați în stilul acesta. Ei primesc un concediu medical de o lună de zile în care consideră că trebuie să stea, ceea ce este greșit. Cu cât se mai mobilizează mai precoce și vin într-un program de recuperare cardiovasculară sau măcar sunt instruiți cu privire la ce anume efort să facă, cu atât se pot recupera mai bine.”

În încheiere, ea notează că nu e nici prea devreme, nici prea târziu să te apuci de sport – orice sport îți face plăcere. Dar reamintește că este bine să consulți înainte un medic, măcar pentru un sfat care să te poate ghida, în caz că există vreun risc. Potrivit Alexandrei Dumitru, și pentru copii e benefică mișcarea, fie că vorbim de sporturile în aer liber sau la o sală de sport. „Dacă ei învață de mici să iubească mișcarea vor face până la bătrânețe. Va fi ca un drog. Poți să faci dependență și de sport și e o dependență sănătoasă.”