Rețeta britanică de ieșire din criză

Dacă actualele tendințe se mențin, până la jumătatea actualului secol principalele națiuni europene ar putea ieși din topul celor mai puternice 10 economii la nivel mondial; acum ratele de creștere în Europa sunt la jumătatea celor dinainte de criză, iar fără reforme, Europa va rămâne și mai mult în urma competitorilor săi și nu va mai reuși să compenseze veniturile pierdute în perioada crizei. Avertismentul e conținut în materialul asumat de cabinetul prim-ministrului britanic și distribuit participanților la întâlnirea de săptămâna trecută de la sediul BNR cu Vince Cable, ministrul britanic pentru afaceri și inovație.

Cu un discurs destul de agresiv, în care a insistat că “în cazul celui mai negru scenariu, întregul proiect al Uniunii Europene ar putea eșua, cu consecințe dezastruoase pentru noi toți”, Vince Cable a reluat avertismentul guvernului său, rostind la București una dintre cele mai puternice pledoarii pro-europene de după declanșarea crizei din 2008, pornind de la o perspectivă total diferită de termenii în care au loc discuțiile de acum despre viitorul Europei.

În loc de separarea obișnuită dintre zona euro și statele europene fără moneda unică, Cable, emisar al unei țări care și-a păstrat moneda proprie, a vorbit despre Uniunea Europeană ca piață comună comercială, a muncii, a inovației, a energiei, a educației și ca subiect de drept în negocierile comerciale cu restul lumii; în loc de criza datoriilor suverane și de evenimentele de pe piețele financiare ca determinant al politicii statelor europene și al conflictelor dintre ele, demnitarul britanic a vorbit despre avantajele economice ale UE ca bloc unitar în competiția cu celelalte puteri globale; în fine, în loc de bănci și multinaționale migratoare (întâlnirea de la BNR avea loc exact în ziua când Nokia a anunțat că renunță la investiția din România), Cable a vorbit despre forța de muncă educată și IMM-urile inovatoare ca atuuri ale Europei pentru relansarea post-criză.

Eventualilor eurosceptici din public, Cable le-a reamintit că numai grație pieței unice, “cea mai mare realizare economică a Uniunii Europene și cea mai mare piață de desfacere din lume”, cu peste 500 de milioane de consumatori care generează 12 trilioane de euro anual, a reușit Europa să devină un actor global alături de SUA și China și că nu trebuie să piardă acest statut.

Pe de altă parte, birocrația europeană și o legislație rigidă fac ca numai 12% din comerțul online al UE să fie transfrontalier, iar beneficiile rezultate din liberalizarea industriei aeriene n-au fost extinse și pentru căile ferate sau alte căi de comunicații. Estimările citate de Vince Cable susțin că o liberalizare suplimentară a serviciilor și crearea unei piețe digitale unice ar putea aduce economiei europene venituri în plus de 800 de miliarde de euro pe an, adică echivalentul unei creșteri medii anuale cu circa 4.200 de euro a veniturilor dintr-o familie europeană obișnuită.

La fel, dacă s-ar reduce obstacolele comerciale între UE și alte piețe (Japonia, Mercosur), Europa ar câștiga 5,2 milioane de locuri de muncă, adică mai mult decât a pierdut în perioada de recesiune, iar dacă ar reuși să termine toate negocierile comerciale în curs de desfășurare, PIB european ar putea crește cu 60 de miliarde de euro. Cât despre birocrația la nivelul afacerilor, înființarea unei firme costă 2.285 de euro în UE, față de 644 de euro în SUA sau 593 în Brazilia, iar costurile de conformare la reglementările europene și de obținere a patentelor îi sufocă mai ales pe micii întreprinzători, cei care concentrează două treimi din locurile de muncă în Europa și realizează mai mult de jumătate din PIB.

“România și Marea Britanie au interesul comun de a elimina aceste bariere structurale în calea creșterii economice, care dacă nu vor fi abordate, ne vor trage pe toți înapoi”, a insistat Cable, într-unul dintre multele puncte ale discursului în care și-a luat România ca aliat. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a adăugat chiar că “o combinație între birocrația de la Bruxelles și birocrația de la București poate fi fatală dezvoltării României”, că România susține reforma instituțională europeană pentru eliminarea poverii birocratice și că aceasta trebuie să fie o urgență pentru toate statele membre.

Dincolo de politețea de a-și declara puncte de vedere comune cu cele al gazdelor (în cazul de față BNR), Cable a adus un argument rațional, exprimat la fel de diplomatic: “România este un stat mare al Uniunii și are o contribuție mare de adus la o direcție sănătoasă a politicilor europene, având o perspectivă proaspătă asupra lor”. La nivel practic, britanicii vor stimula prospețimea respectivă, având în vedere anunțul lui Vince Cable că experți ai guvernului român vor merge la Londra ca să se inspire din experiența englezească a autorităților de reglementare, ca și remarca aceluiași Cable că “printre conducătorii și inovatorii României în viitor” se vor afla și unii dintre numeroșii tineri români care studiază la Oxford sau Cambridge.

Cât despre investiții, Cable a spus că firmele britanice sunt interesate să investească în special în sectorul energetic, punctele de atracție fiind planurile României de a liberaliza sectorul energetic și de a stimula producția pe bază de resurse regenerabile – hidro, eoliană, solară, geotermală, biomasă. La ora actuală, numărul firmelor britanice cu afaceri în România depășește 4.000, care numai anul acesta au creat câteva sute de noi locuri de muncă; exemplul dat de Cable a fost cel al companiei de servicii IT Endava, care până în iunie 2012 vrea să angajeze în total 1.000 de specialiști români.

Asemănarea dintre România și Marea Britanie se oprește însă într-un punct important: dacă Vince Cable a lăudat planul guvernului român de a stimula cu credite subvenționate IMM-urile (programul Kogălniceanu), plan pe care l-a asemănat cu cel promovat de el însuși la Londra pentru a susține micii întreprinzători, resursele disponibile pentru cele două state sunt cum nu se poate mai diferite. Cable, alături de oficiali ai Băncii Angliei, promovează o nouă rundă de relaxare monetară cantitativă (cumpărare de obligațiuni de către banca centrală spre a injecta lichiditate în piață), după model american, după cel lansat în 2009 de Banca Angliei și încheiat după un an și 200 de miliarde de lire cheltuite, iar estimările actuale vorbesc de circa 50-100 de miliarde de lire care ar urma să fie necesare pentru stimularea economiei.

Susținerea de către Cable a noii inițiative i-a atras critici din partea comentatorilor atenți la inflație și sceptici în privința eficienței unor astfel de stimulente: economia britanică a crescut cu numai 0,2% în trimestrul al doilea, iar estimările curente pentru 2011% sunt inferioare previziunii de 1,7% din martie a guvernului Cameron. În mod excepțional însă, temându-se de o întoarcere a recesiunii globale, FMI recomandă acum țărilor dezvoltate să amâne cel puțin o parte din programele de austeritate bugetară până după revenirea la o creștere economică durabilă.

Nu acesta e cazul României și al economiilor europene din Est; de o astfel de schimbare de politică am putea profita doar indirect, prin faptul că România depinde vital de o relansare a economiei UE. “Vorbim de o încetinire a economiei românești la anul, din motivul singular, dar foarte important, că UE va avea doar o creștere mică”, a spus Mugur Isărescu. Sau altfel spus în cuvintele lui Vince Cable: “Este esențial pentru România ca UE să atingă și să mențină o creștere sustenabilă”.