Reportaj: Un pic din misterele producătorilor de vin din Bordeaux
În industia vinului, regiunea Bordeaux din sud-vestul Franței nu are nevoie de nicio prezentare. Vinurile produse aici iau calea întregii lumi, iar mărci precum Petrus sau Chateau Canon ajung în pivnițele colecționarilor pentru mii bune de euro. Bordeaux, inima producției de vin din Franța, ascunde sute de castele, fiecare cu povestea sa. Dar cine se așteaptă ca aceste castele să se impună prin g…
Castele își fac loc printre parcelele fărâmițate cu vii, iar printre acestea se numără și Chateau Canon, de numai 22 de hectare. Numele Canon este cunoscut în întreaga lume, dar mai celebri sunt proprietarii, frații Alain și Gerard Wertheimer, care mai dețin și casa de modă Chanel. Casa Chanel a cumpărat proprietatea în 1996, la trei ani după ce foștii acționari au scos-o la vânzare și este a doua pe care o deține în zonă, după Chateau Rauzan-Segla.

“Suntem aici de 15 ani, însă abia anul trecut am început să câștigăm bani”, spune John Kolasa, manager Chateau Canon și Rauzan Segla. El rezumă în acest fel sumele mari care a trebuit investite în viticultură. “Avem o legislație teribilă”, se grăbește el să adauge, referindu-se, printre altele, la faptul că producătorii nu au voie să intervină asupra viței, nici măcar să o ude în perioadele de secetă extremă. La Bordeaux, totul se realizează manual și totul se reduce de fapt la “terroir”.
Termenul este propriu limbii franceze, nu are corespodent în română și se referă la toate condițiile naturale, de la sol la aer, la poziționarea podgoriei, care influențează gustul vinului. Pentru producătorii din Bordeaux, acesta face diferența între un vin produs pe o parcelă și pe o alta situată la numai 500 de metri distanță, iar pentru cumpărători poate însemna și câteva sute sau mii de euro în plus pe o sticlă. La Canon, proprietarii au decis să planteze Merlot (pe 75% din suprafață) și Cabernet Franc, iar după vița de vie, trandafirii sunt cei care îți iau ochii. La capătul fiecărui rând de viță de vie se află câțiva trandafiri strânși în jurul stâlpului, rolul lor nefiind decorativ. În cazul în care vreo boală ar ataca vița de vie, aceasta ar deveni vizibilă în primul rând pe trandafiri și ar fi timp pentru intervenția asupra strugurilor. Toate proprietățile din Bordeaux au, de altfel, trandafiri la capătul rândurilor cu viță de vie. Misterele Bordeaux-ului continuă însă și sub proprietăți, unde se află un labirint de galerii ce parcă nu se mai termină.

Nu foarte departe de Canon, un alt producător de vin își “îngrijește” viile. Petrus își trage numele de la romani, iar vinurile sub această etichetă sunt printre cele mai scumpe din lume. Dacă de la producător pleacă la prețuri de peste 1.000 de euro, în pivnițele private ajung la sume mult mai mari.
Petrus se află pe un deal care are un sol unic, care nu se regăsește nicăieri în lume, nici măcar dincolo de drumul care mărginește proprietatea. La Petrus se cultivă 11,5 hectare cu Merlot, iar producția este vândută încă dinainte de a fi gata. Acesta este și motivul pentru care în cadrul companiei lucrează numai opt oameni (plus cei angajați temporar în timpul culesului), fără un director de marketing. Doar Petrus, fără Chateau (castel), explică cei care fac turul proprietății, deoarece aici nu a fost niciodată un castel. O construcție mică, extrem de simplă, fără pivniță, care acum se extinde este centrul vinurilor Petrus. Cei care au grijă de vie lucrează după reguli foarte clare: trunchiul trebuie să fie drept, iar singura coardă păstrată este important să fie perpendiculară pe trunchi, pentru că astfel se poate extrage din sol cantitatea necesară de substanțe. Nimic nu se face automat, adaugă și reprezentanții Petrus.

Dacă Petrus și Chateau Canon lucrează după metode tradiționale, Roland Collection sunt cei care încearcă noi modalități de producție, iar Dany și Michel Rolland, oamenii din spatele companiei, sunt nonconformiștii din Bordeaux. Mai mult chiar, deși are propriile proprietăți, Michel Rolland este consultant pentru mulți proprietari de podgorii din lume. În vinurile sale se vede cel mai bine diferența dintre vinul produs de pe o parcelă și o alta aflată dincolo de drum. Diferență sesizabilă atât la nivel de gust, cât și al aromei și culorii.
Nonconformistul Michel Rolland încearcă noi modele pentru presele de struguri, noi forme de vase (din ciment) în care apoi depozitează, dar și noi modalități de producție. Acest lucru a atras și atenția autorităților din Bordeaux, extrem de conservatoare, dar care în final au înțeles că vinurile sunt așa cum ar trebui să fie. El a mers și mai departe și a făcut vinuri diferite de pe rânduri de vie alăturate.
Acestea sunt câteva dintre misterele pe care Bordeaux-ul le-a dezvăluit, dar, cu siguranță, multe altele stau ascunse în multele castele.