Reportaj: Rățușca cea urâtă a Italiei - GALERIE FOTO

Parfumul mării, farmecul discret al orășelelor, ospitalitatea localnicilor sunt doar câteva din lucrurile care-i rămân în minte turistului ce străbate regiunea. Aflată pe coasta Mării Adriatice, Puglia se întinde până puțin mai sus de Foggia la nord și până unde se termină tocul cizmei la sud, la câțiva zeci de kilometri depărtare de Lecce. Cel mai mare și mai cunoscut oraș al regiunii este însă Bari, unde de altfel am și aterizat într-o sâmbătă noaptea, nu cu mult înainte de miezul nopții, după ce avionul s-a lăsat așteptat circa 40 de minute.

Internetul nu ridica în slăvi orașul Bari, care numără undeva în jur de 300.000 de locuitori. Și cum “preaputernicul” internet dă tonul și ajută în planificarea celor mai multe călătorii, am decis ca nici măcar să nu înnoptăm în Bari (oraș pe care l-am descoperit ulterior și care este o combinație între cartierele tradiționale ale Romei și orașele-port din Sardinia). Am optat pentru un mic oraș port situat la 50 de kilometri mai la nord. Trenul ne-a lăsat undeva la miezul nopții în gara micuțului, dar cuceritorului Bisceglie.

Cum la ieșirea din gară părea că taxiurile stau bine ascunse, am întrebat cum putem găsi sau comanda unul care să ne ducă la hotelul de pe malul mării pe care îl alesesem pentru scurta ședere. De la gară am fost trimiși în misiunea “să găsim un taxi” înspre centrul orașului, aflat la cinci minute pe mers pe jos. Ca și prima dată, și acum taxiurile s-au lăsat așteptate. Din vorbă în vorbă și din întrebare în întrebare am aflat că alesesem “un oraș mult prea mic pentru a găsi taxiuri la tot pasul. Există doar două taxiuri în tot orașul și pe ele le găsești doar dacă ai noroc”.

Am decis însă să nu renunț, știind că hotelul se găsește la câteva zeci de minute de mers pe jos de centru, ceasul bate miezul nopții și nu peste mult timp numărul celor care vor putea să ofere indicații va tinde spre zero. Eram cu atât mai încurajată cu cât la întrebarea cum ajungem la hotel primeam mereu același răspuns: “Pe jos? Ohhh, dar e mult de mers pe jos… prea mult”. “Prea mult”, am aflat mai apoi, însemna adesea chiar și 30-40 de minute.

Norocul ne-a surâs însă când o plimbare pe malul mării până la hotel părea singura soluție. “Mergem în direcția hotelului și, dacă vreți, vă putem lăsa noi”, ne spune un grup căruia cu nici cinci minute înainte îi cerusem indicații. Am acceptat rapid că o plimbare cu mașina sună mult mai tentant decât o plimbare lungă prin întuneric și într-un oraș necunoscut. Aveam să înțelegem ulterior că drumul nu era nici foarte complicat, nici foarte lung, dar mașina a fost binevenită.

Discuțiile cu grupul celor patru italieni – două cupluri cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, potrivit estimărilor proprii – s-au desfășurat în timpul scurtei călătorii cu mașina atât în engleză, cât și în italiană. Prima întrebare, așa cum era de așteptat, a fost ce facem în Bisceglie. Apoi de unde venim. Și mare le-a fost surpriza când au aflat că suntem români și nu britanici. “Vorbiți bine engleza. La noi, doar profesorii vorbesc cursiv engleza. Dar din câte știm noi, românii învață repede și pot vorbi fluent mai multe limbi, nu?”, spune una dintre italience într-o engleză cursivă pe care ne explică însă că a învățat-o când a mers cu jobul patru ani în SUA. Doi dintre însoțitorii noștri nu vorbeau și nici nu înțelegeau deloc engleza.

Păreau însă dornici să știe cât mai multe informații despre noi, România și planurile noastre de călătorie. Le-am răspuns pe rând la întrebări și le-am expus planul de călătorie pe care l-au aprobat rapid. Între timp am ajuns la hotel, unde ne-am luat rămas bun. Ce început bun de călătorie!

Zilele următoare s-au scurs fără incidente majore, asta dacă nu luăm în considerare ploaia care a părut că ia cu asalt sudul Italiei timp de două zile. Și totuși nici măcar ploaia nu a avut forța să umbrească farmecul pe care micile orașe din regiune îl au. De la nord spre sud ele stau aliniate astfel: Trani, Bisceglie, Molfetta și Giovinazzo. Ceva mai la sud, pictate în alb, se întind Ostuni, Alberobello și Locorotondo.