REPORTAJ: "La Traviata", o poveste actuală despre feminism și libertate într-o lume a bărbaților, la Opera Națională - FOTO
Opera "La Traviata", de Giuseppe Verdi, a fost pusă în scenă prima dată pe 6 martie 1853, la Teatro La Fenice din Veneția, dar povestea sa este încă actuală, întrucât vorbește despre feminism și despre dorința de libertate într-o lume a bărbaților, precum și despre nevoile firești ale oamenilor.
“La Traviata”, o operă în trei acte compusă de Giuseppe Verdi, pe libretul în limba italiană al lui Francesco Maria Piave, va avea premiera pe 30 octombrie, la Opera Națională București (ONB), iar membrii echipei repetă de zor pentru ca reprezentațiile să iasă așa cum și-au propus.
Pentru acest spectacol, din echipă fac parte personalități recunoscute la nivel internațional. Astfel, regizorul Paul Curran, care a colaborat cu teatre reprezentative din Veneția, Milano, Roma, Londra, Chicago și New York, a acceptat invitația de a pune în scenă “La Traviata” la Opera Națională București. Aceasta este pentru prima dată când regizează acest spectacol și spune că a acceptat pentru că este una dintre operele pe care le îndrăgește cel mai mult și pe care nimeni, până de curând, nu i-a cerut s-o monteze. “Pentru mine, este foarte important să fie piesa potrivită la locul potrivit. Am zis că, dacă o fac aici, la Opera Națională București, este o decizie bună”, spune regizorul.
Un alt nume care ar putea stârni interesul publicului este cel al lui Gary McCann, care semnează scenografia spectacolului și care se declară încântat de arhitectura Bucureștiului, iar faptul că reprezentanții ONB valorifică arta și își doresc să facă lucuri noi, să dezvolte și să realizeze cât mai multe producții este un lucru important. Gary McCann nu este la prima “întâlnire” într-o producție cu Paul Curran și nici la ultima, după cum mărturisește scenograful, iar ideea că va putea să colaboreze cu regizorul a fost un punct în plus în a accepta implicarea în spectacolul “La Traviata”.
Unul dintre cei mai apreciați tineri dirijori și compozitori de astăzi, Alexander Prior, în vârstă de 22 de ani, este parte din echipa spectacolului “La Traviata”. Interesul pentru locuri noi, descoperirea culturilor noi și întâlnirea cu oameni talentați au fost câteva motive pentru care tânărul dirijor a acceptat să facă parte din echipa spectacolului de la ONB. Plus că, deși îl cunoștea de câțiva ani pe regizorul Paul Curran, nu avusese încă șansa de a lucra împreună cu acesta, iar ideea de a colabora a contat în decizia luată.

Cei trei și-au propus să pună în scenă o operă în care vechiul și noul se împletesc, iar povestea din “La Traviata”, deși atât de cunoscută în întreaga lume și cu o istorie deja celebră, rămâne actuală și în prezent, întrucât la baza operei stă romanul lui Alexandre Dumas fiul “Dama cu camelii”, iar premiera capodoperei lirice a avut loc în urmă cu mai bine de 160 de ani, pe 6 martie 1853, la Teatro La Fenice din Veneția.
La repetițiile de la “La Traviata”, implicarea atât a regizorului, cât și a dirijorului se văd încă din prima clipă când pășești în sală. Din distribuția spectacolului fac parte, printre alții, tenorul Lucian Corchiș și soprana Aurelia Florian, care, în timpul repetițiilor, ascultă, ca niște elevi conștiincioși, indicațiile regizorului. Acesta chiar le arată cum ar trebui să se comporte, cum să se miște și când să intre în scenă. Toate explicațiile date de Paul Curran nu îi încurcă pe artiști în demersul lor, ei ascultă și respectă ceea ce li se spune, astfel încât scenele să corespundă cu viziunea regizorală.

Violetta Valéry, interpretată de Aurelia Florian, este o fată de 23 de ani, care sfâșește tragic, în brațele lui Alfredo, pe care l-a iubit atât de mult. Pe tragismul din această piesă mizează și regizorul, care le repetă artiștilor, pe parcursul repetițiilor, că aceasta nu este o operă tristă, “este tragică”. “Trist este când moare un câine, tragic e când moare o fată de 23 e ani. Este nedrept”, spune Paul Curran.
Întrebat de ce mai este încă actuală această operă, după atâția ani de la prima montare, Paul Curran are o explicație simplă: este o poveste despre oameni tineri, în care orice spectator s-ar putea regăsi, despre feministe care au spus “vreau să-mi trăiesc viața în felul meu”.

“Dacă ești o fată de 14 ani din Afganistan sau Pakistan și ești măritată cu un bărbat de 25 sau 35 de ani, nu cred că este bine. Dacă ești o femeie tânără din România și ți s-a spus «Nu, nu, ești femeie, nu ai voie să devii jurnalistă, nu e pentru tine, este pentru un bărbat». Ai accepta asta astăzi? Nu cred. Deci, de aceea cred că această operă este încă actuală. Da, este despre o prostituată, dar e mai mult decât atât. E despre o tânără femeie care a fost forțată să facă acest lucru de circumstanțele societății, dar care vrea totuși să trăiască o viață liberă și fericită, cu propriile ei reguli. Nu vrea să i se spună: «Ai voie să faci asta, n-ai voie să faci asta». Astfel, eu cred că este o operă foarte modernă. Este, de asemenea, o operă despre sex și o operă despre cine controlează lumea sexului. Este o operă despre ipocrizie. Este o lume a secretelor”, a declarat Paul Curran pentru MEDIAFAX.
Pentru că Violetta moare la vârsta de 23 de ani, pentru Paul Curran a fost “extrem de important” ca distribuția să fie tânără, astfel încât și publicul tânăr să fie atras către operă. Și-a dorit voci tinere și actuale din România. “Românii au dat unele dintre cele mai bune voci din lume. Haideți să sărbătorim. Când mi-au propus și am vorbit despre casting, le-am spus să-mi găsească voci tinere din România. Este important”, a mai spus Paul Curran.
La repetiții, durerea din vocile artiștilor se simte, își iau în serios rolurile, ascultă sfaturile regizorului și merg mai departe îmbunătățindu-și tehnica. Nimic nu pare să le umbrească talentul și implicarea desăvârșită.

Un rol important la repetiții îl are și dirijorul Alexander Prior. Sfaturile lui îi ajută pe artiști să interpreteze mai bine și chiar să înțeleagă cu mai multă ușurință rolul lor. Alexander Prior se implică, vorbește atât cu regizorul, cât și cu artiștii, cântă la pian, dirijează, este parte importantă din spectacol.
Alexander Prior spune că “La Traviata” este o operă ușor de dirijat, iar corul și orchestra din România au fost foarte “deschise” și au acceptat provocările. Consideră, la rândul său, că “La Traviata” este o poveste despre oameni, o operă feministă, actuală chiar și în zilele noastre. “Este ca și cum te-ai uita la un film foarte bun. Este foarte reală”, a declarat dirijorul pentru MEDIAFAX, menționând că din distribuție fac parte artiști foarte talentați.
La sfârșitul repetițiilor, artiștii și echipa regizorală “fac bilanțul” spectacolului. Li se explică ce au greșit, ce ar putea fi făcut mai bine, dar sunt și felicitați pentru scenele reușite. În acest spectacol, atitudinea este importantă, iar un simplu gest poate schimba, într-un fel sau altul, cursul poveștii.
“La Traviata” este o operă foarte modernă”, este de părere regizorul spectacolului și spune că își dorește ca publicul să plece de la operă cu întrebări..”Nu vreau să zică «a fost OK». Vreau ca oamenii să se întrebe «chiar am înțeles asta?». «Ce altceva despre viața femeii sau a bărbatului trebuie să mai știu?», să-și pună foarte multe întrebări”, spune regizorul, care adaugă că a fost o provocare să lucreze la o operă pe care toată lumea o cunoaște, dar și-a dorit să spună o poveste cât mai bine, “într-un mod în care oamenii să înțeleagă”.

În ceea ce privește repetițiile, regizorul spune că a putut lucra foarte bine cu artiștii românii, iar, de la prima întâlnire, totul s-a schimbat și toată lumea este deschisă și dornică să colaboreze.
Paul Curran pare un regizor care știe ce își dorește și, mai presus de toate, știe cum să îi facă pe ceilalți să înțeleagă planurile sale. Dar asta nu înseamnă că la repetiții atmosfera este încordată, ci, din contră, glumele nu lipsesc, râsetele se aud și nici micile probleme lingvistice nu par să pună în pericol succesul spectacolului.
“La Traviata” este o operă care trebuie văzută de cât mai mulți oameni, pentru că, așa cum spune și scenograful Gary McCann, este relevantă și astăzi, pentru că oamenii încă iubesc, simt presiunea societății, dar au aceleași nevoi și aceleași sentimente.
Premiera spectacolului “La Traviata” va avea loc pe 30 octombrie, la Opera Națională București, urmând ca spectacolul să mai aibă reprezentații, anul acesta, pe 31 octombrie, 1 și 2 noiembrie și 4 decembrie.