REPORTAJ. Ce profesii au oamenii din spatele șoferilor de servicii de ride-sharing: sportiv de performanță, inginer, economist, regizor sau actor

În 2020, am petrecut numai în mașinile șoferilor care lucrează pentru Bolt, companie estoniană de ride-sharing denumită anterior Taxify, 1.270 de minute, suficient cât să citesc 747 de pagini dintr-o carte în timp ce sunt pe drum, consideră reprezentanții platformei. Totuși, eu am ales „să citesc” povești adevărate, iar astfel am aflat că unii dintre șoferii acestei companii, dar și ai altor firme de servicii de ride-sharing, precum Uber sau Yango, au profesii ca sportiv de performanță, inginer, economist, regizor sau actor.

În iarna anului trecut, prin ianuarie, în jurul prânzului, mi-am petrecut o oră în compania unui șofer care lucra pentru compania Yango, deținută de gigantul rusesc Yandex, din direcția Băneasa Shopping City spre zona Grozăvești. Era foarte aglomerat, așa că l-am întrebat de ce iese din casă și dacă se câștigă bine, să fac conversație.

„De nevoie. Sunt zile în care, într-adevăr, a meritat să ies afară, pentru că am făcut chiar și 800 de lei”, mi-a răspuns. După o pauză de câteva secunde, a continuat. „Am avut un accident grav la schi, am stat un an și jumătate în spital, apoi jumătate de an am stat acasă să mă refac, iar acum nu am voie să fac efort”, povestea el.

Fusese sportiv de performanță, olimpic național și internațional la caiac și canoe. A făcut asta de când era mic, de pe la 12 ani, iar înainte a jucat fotbal. Practic, până la vârsta de 30 de ani și-a dedicat viața sportului. „Chiar și facultatea am făcut-o în acest domeniu, însă în situația dată, nu mă ajută prea mult, pentru că nu poți să înveți pe cineva să facă sport, dacă tu nu faci.”

Jobul de șofer de servicii de ride-sharing era doar temporar, spera el, gândindu-se că peste câteva luni o să se apuce din nou de sport, dar cu siguranță nu se va mai putea întoarce la fosta sa pasiune: caiac – canoe.

La finalul lunii martie, când deja intrasem în starea de urgență și majoritatea oamenilor se temea să mai meargă cu taxi sau să apeleze la servicii de ride-sharing, pentru că era o perioadă în care mulți români se întorceau din străinătate, din țări în care numărul persoanelor infectate cu coronavirus creștea semnificativ de la o zi la alta, și puteai să contactezi virusul stând mai mult de 15 minute în trafic, recunosc că și eu mi-am comandat o mașină prin aplicația Uber cu scepticism.

Însă, m-am liniștit imediat ce am urcat în mașină, pentru că șoferul mi-a spus că sunt zile în care nici nu merită „să pui roțile în mișcare, căci abia dacă ai 3-5 curse”, deoarece corporatiștii, unii dintre cei mai importanți clienți, practică jobul de acasă. Îmi povestea că în primele două săptămâni de stare de urgență, comenzile sale și ale colegilor săi, cu care a mai discutat, au scăzut cu 30-50% și unii nici măcar nu mai muncesc decât trei zile pe săptămână.

L-am întrebat ce-l determină pe el să mai vină zi de zi la muncă. „Îmi place să conduc și îmi place să discut cu oamenii, să descopăr locuri noi. Între timp, pun bazele unui proiect cinematografic, aceasta este adevărata mea pasiune.”

Era regizor de film și se întorsese din Anglia, în urmă cu câteva luni. „Îmi place avangardismul, lucrurile făcute altfel. Și asta am încercat să fac. Uneori eram și regizor și cameraman și producător, doar să fie totul cum îmi doream. Acum un an, am plecat în Anglia, pentru că îmi doream să fac altceva, ceva mai mult decât făcusem în țară, dar conceptul meu, avangardist, nu a prins la public”, povestea el, acesta fiind motivul pentru care s-a întors. Și pentru el, jobul de șofer pentru platforme de ride-sharing era temporar.

Daniel D., un tânăr de până în 30 de ani, de profesie inginer specializat în forajul sondelor, extracția și transportul hidrocarburilor și de vocație antrenor de fitness și nutriționist, lucra pentru compania Uber să-și susțină micul business, deoarece în starea de urgență a fost nevoit să-și închidă sala de sport.

„În ultimul an de facultate, am primit oferte foarte bune de la firme mari din străinătate și chiar eram hotărât să plec în Germania, dar m-am răzgândit în ultima secundă. În primul an de facultate am mers la un curs despre cum poți să devii antrenor de fitness și nutriționist, care mi-a plăcut foarte mult și ulterior am început să fac sport, să am o alimentație sănătoasă, dar și să mă  documentez tot mai mult despre domeniu. Apoi, am început să îmi ajut și prietenii să aibă un stil de viață sănătos și pe cunoștiințele lor, iar înainte să plec din țară, doi prieteni mi-au zis: ce-ar fi să ne facem propria sala de fitness?”, așa a ajuns antreprenor și a pus bazele unei afaceri în Capitală.

Daniel D. își amintește că încă de la grădiniță voia să fie om de afaceri, din două motive: să ajute oamenii și să aibă o mașină de lux, cum vedea la televizor că au afaceriștii de la acea vreme. Totuși, părinții l-au sfătuit să urmeze o facultate serioasă, să se facă inginer, pentru stabilitate financiară.

„Este provocator să faci business în România acum, dar la început era mult mai greu, pentru că am pornit cu puținii bani pe care îi economisisem în facultate. (…) București este orașul tuturor posibilităților. Aici sunt toate oportunitățile de creștere, de dezvoltare”, spunea el.

Șofer pentru compania Uber era și el temporar, deoarece, deși a mutat activitatea sălii de fitness în online, veniturile au scăzut, iar clienții noi veneau mai greu.

Alt șofer al Uber era economist și spunea că el se aștepta la o criză economică. Trasporta persoane doar să mai schimbe o vorbă și să mai iasă din micul birou, însă, deși lucra cu cifre, nici salariul nu-l mulțumea prea tare.

Un alt domn pe care l-am cunoscut în septembrie și terminase trei facultăți și în prezent era la pensie, era șofer pentru Bolt doar pentru că își dorea să aibă în continuare activitate, susținea el. Am discutat despre astre, despre HoReCa, despre utilaje și unelte mecanice, dar și despre marja de timp, pentru că începusem să pun presiune să meargă mai repede, că o să întârzii.

„Trebuia să vă luați o marjă de timp de 45 de minute. E important să conștientizați ce faceți. Știți vorba aceea, până discipolul nu e pregătit, maestrul nu apare.”

Săptămâna trecută, pe 26 decembrie, pe la ora 20:00 am comandat o mașină prin intermediul aplicației Bolt, pentru că ploua, iar aproximativ 20 de minute, cât a durat cursa, am povestit cu șoferul despre vreme, despre protejarea mediului, despre regulile de circulație din trafic, despre radio și televiziune și despre muncă, în sine.

„Sunt actor la bază, dar oamenii care muncesc mult, ies foarte greu în față. Dacă nu prinzi proiecte bune sau dacă nu ai o casă de producție, e dificil să te faci remarcat”, povestea Ștefan L.

Conform datelor din piață, la final de 2019, erau peste 20.000 de șoferi activi pe zona de ride-sharing în România.