Reportaj: Berlin, orașul în permanentă devenire
Capitala Germaniei reprezintă un paradox între nou și vechi, între comunism și capitalism, între ținuta dreaptă a nemților și deschiderea lor către nou.
Sunt multe lucruri de văzut în Berlin, mai ales pentru cei pasionați de istorie; mă încadrez aici, așa că am căutat să aflu cât mai multe despre Zidul Berlinului, despre viața în timpul războiului rece și, evident, din timpul celui de-al doilea război mondial.
Nu era prima vizită în Berlin, iar asta m-a ajutat să mă orientez puțin mai bine în ceea ce privește ”programul“ de vizitare. Ne-am cazat în Charlottenburg, un cartier liniștit din vechiul Est, și am luat-o la pas către centrul istoric.

Centrul istoric, trebuie spus, nu este chiar atât de vechi precum ar sugera numele. De altfel, de fiecare dată când începeți un tur sau o vizită cu ghid, așteptați-vă să înceapă așa: ”Acest obiectiv a fost reconstruit în anii ’60, deoarece a fost distrus aproape integral în timpul bombardamentelor din ’42-’44“. Unul dintre cei cu care am stat de vorbă a punctat foarte corect fenomenul: în Berlin totul pare vechi, dar este de fapt nou. E un oraș mereu în devenire. Așa cum, de fapt, spune și sloganul de pe pliantele turistice.
Primul lucru pe care vi-l sugerez e o plimbare în zona Checkpoint Charlie, unul dintre vechile puncte de trecere dintre Berlinul de Est și Berlinul de Vest. Este zona pe care nemții au încercat să o păstreze cât mai aproape de forma din timpul războiului rece – cu ajustările de rigoare pentru turiști, bineînțeles. Veți găsi aici celebrul semn ”You are now leaving the American sector“ și câțiva actori cu pretenții de soldați care pentru doar 2-3 euro vor sta la poze. Tot aici, pe Friedrichstrasse, veți putea lua un prim contact cu ceea ce a rămas din Zidul Berlinului; nu e segment prea lung, însă e destul de bine conservat și cu explicații din plin. Pe o rază de 200 de metri mai puteți vizita muzeul Checkpoint Charlie, cu imagini și filme de arhivă, precum și o reproducere în 360 de grade a unei scene din anii ’70. A, și să nu uit: tot aici puteți face o scurtă pauză pentru a vedea ”Currywurst museum“. Nu cred că e cazul să dau mai multe detalii, dar vă recomand doar să săriți micul dejun dacă plănuiți să includeți muzeul pe lista de obiective.
Un alt loc cu o puternică încărcătură emoțională se află la 5 minute de mers pe jos de Checkpoint Charlie: fostul sediu al Gestapo. Numit Topography of Terror, memorialul vă va fi probabil recomandat de majoritatea localnicilor. Nu este un muzeu per se, ci un spațiu care înglobează povești cutremurătoare din timpul în care Hitler conducea destinul Germaniei. Ca în cazul multor alte memoriale sau muzee destinate acelor vremuri, intrarea este gratuită.

Ieșim puțin din umbra Zidului și ne îndreptăm către poarta Brandenburg, locul prin care Napoleon a trecut, triumfător, în 1806. Pentru a ajunge acolo, vă recomand să o luați pe Unter der Linden, unul dintre cele mai impunătoare bulevarde ale Berlinului. Este o stradă bună și pentru ceva shopping, dar mai ales pentru numeroasele terase și restaurante. Imediat după ce treceți de Poarta Brandenburg, veți putea vizita Reichstagul și clădirile guvernamentale, impresionante prin mixul de arhitectură clasică și modernă. O altă variantă pentru a vă putea bucura de peisajul modern este o croazieră pe râul Spree: puteți opta fie pentru varianta de o oră, fie pentru cea de două ore și jumătate. Noi am ales-o pe cea mai scurtă, pentru că lista obiectivelor era una destul de lungă.
După cum aminteam la început, Berlin are de toate pentru toți. Prin urmare, dacă preferați natura în locul muzeelor sau al bulevardelor, Tiergarten e locul ideal. Este unul dintre cele mai mari parcuri ale Germaniei și este împânzit de poduri romantice, grădini ascunse sau monumente ce amintesc de alte vremuri. Vă recomand să petreceți aici măcar câteva ore; veți uita că sunteți într-una dintre principalele capitale ale Europei.
Mai trebuie să amintesc de două locuri ce nu trebuie ratate de cei care vor să înțeleagă diviziunea dintre est și vest: East Side Gallery și Memorialul Zidului. Primul reprezintă cea mai lungă bucată neîntreruptă de zid rămasă, având aproape 1,5 kilometri; autoritățile au decis să o transforme într-o operă de artă și au invitat unii dintre cei mai cunoscuți artiști de stradă să dea culoare acestui loc. Nu vă lăsați însă păcăliți de descrierea mea oarecum banală: East Side Gallery e un loc impresionant, unde veți ocupa destul de mult din spațiul din telefon destinat pozelor. |n al doilea rând, Memorialul Zidului este un loc de cu totul altă natură; aici construcția gri a fost readusă la forma și aspectul din anii ’60 și ’70. |n jurul zidului s-a amenajat chiar și ”fâșia morții“, zona în care sute de germani din est și-au pierdut viața încercând să sară zidul. Tot pe Bernauer Strasse, vizavi de zid, veți putea intra în clădirea efectivă a Memorialului; este un spațiu modern, unde puteți vedea filme din acele vremuri dar și din 1989, atunci când mii de oameni au luat cu asalt punctele de trecere pentru a-și revedea rudele sau prietenii.

Mai sunt numeroase locuri în Berlin destinate zidului, dar capitala Germaniei oferă și alte puncte de interes.
Unul dintre acestea e Alexander Platz, locul unde – după cum fiecare ghid repetă în mod aproape obsesiv – se regăsește cea mai înaltă construcție din Germania, cu o înălțime de 368 de metri. Este vorba de celebrul turn de televiziune construit de sovietici pentru a-și demonstra superioritatea tehnologică; după cum bine ați intuit, ne aflăm acum în fostul Berlin de Est. Alexander Platz e un loc nu foarte curat, așa cum sunt majoritatea locurilor turistice, dar e o zonă bună pentru cumpărături. Nu vă recomand însă să vă opriți aici la masă: prețurile sunt de 2-3 ori mai mari decât în restul Berlinului. |n apropiere de turnul TV însă, se află unul dintre cele mai inedite lucruri pe care le-am văzut în Berlin. Bulevardul Karl Marx este o stradă uriașă, cu blocuri îmbrăcate în marmură, construite de sovietici din aceleași motive de orgoliu. Nu vorbim de 2-3 blocuri, ci de zeci de astfel de construcții așezate unul lângă altul și aflate într-o stare impecabilă. Ca fapt divers, acest bulevard a fost declarat zonă protejată Unesco datorită particularității sale și a importanței istorice.
Ne îndreptăm acum către vest și ajungem în Potsdamer Platz, un loc dărâmat aproape integral în timpul bombardamentelor și reconstruit apoi începând cu sfârșitul anilor ’90. Potsdamer Platz este precum Defense-ul din Paris sau, dacă vreți, precum Canary Wharf-ul din Londra; la dimensiuni mai mici, ce-i drept, dar cu același tip de clădiri noi, din sticlă, în care companiile își pot etala pretențiile.

Mai sunt câteva obiective importante, dar depinde de numărul de zile pe care fiecare turist îl dedică Berlinului. Aș mai aminti de Domul din Berlin, aflat pe malul aceluiași Spree, alăturat celor cinci muzee ce formează Insula Muzeelor. Muzeul spionilor și cel al filmului, ambele în Potsdamer, merită de asemenea o vizită. Noi le-am lăsat, cum se spune, pe data viitoare.
Un ultim sfat: dacă excursia în capitala Germaniei va fi una ceva mai lungă, merită să faceți o excursie de o zi la Oranienburg, orașul ce găzduiește unul dintre cele mai importante lagăre de concentrare din timpul naziștilor, Sachsenhausen. Nu încercați însă să o faceți pe cont propriu, ci apelați la un ghid; cantitatea de informații este uriașă și trebuie pusă în context.