Reportaj: Azerii văd în România poarta de intrare în Uniunea Europeană

UN ARHIPELAG ÎN FORMĂ DE HOMAR CARE CUPRINDE 55 DE INSULE ARTIFICIALE, o pistă de Formula 1, opt hoteluri, un aeroport și un turn mai înalt decât Burj Khalifa din Dubai sau Eiffel din Paris fac parte din planurile desenate pe un șervețel în timpul unui zbor dinspre Dubai ale lui Ibrahim Ibrahimov. El este unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri din Azerbaidjan, proprietarul unui concern din domeniul construcțiilor. Valoarea totală a ansamblului ar ajunge, potrivit The New York Times, la circa 100 de miliarde de dolari, mai mult decât PIB-ul multor țări, inclusiv al celei în care este construit, care se apropie de 70 mld. dolari. Baza construcției din Marea Caspică poate fi văzută de pe faleza capitalei Azerbaidjanului, Baku, supranumită “orașul vânturilor”, și este relevantă pentru dezvoltarea din ultimii 20 de ani a țării, după îndepărtarea regimului sovietic, ca urmare a exploatărilor rezervelor bogate de petrol și de gaze naturale. Dacă “vânturile” i-au adus în Azerbaidjan de-a lungul istoriei pe mongoli, perși, turci, ruși sau sovietici, a venit și rândul românilor să intre pe piața azeră.

“HERE IS AZER, THERE’S NO CRISIS, CRISIS IS IN EUROPE” (Aici e Azer, aici nu e criză, criza e în Europa) reproduce, mai în glumă, mai în serios, vorbele localnicilor Iulian Manea, territory manager pe conturi și parteneri internaționali pentru Siveco, compania de software care are activități în Azerbaidjan din 2009. Primul contract a fost semnat cu Ministerul Educației Naționale, iar Siveco a devenit astfel principalul furnizor de software pentru informatizarea sistemului național de educație în Azerbaidjan. În prezent, compania este implicată în servicii electronice pentru agricultură, pentru cetățeni, împreună cu Ministerul Telecomunicațiilor, dar are un parteneriat și cu SOCAR, compania petrolieră azeră de stat. Manea a observat că azerii nu resimt cu aceeași “unitate de măsură” ca Europa sau America economia actuală. Dimpotrivă, azerii construiesc “un model economic propriu”, similar turcilor. Afacerile din Azerbaidjan își păstrează tradițiile de secole, cu rădăcini în perioada Drumului Mătăsii, pentru care țara era o verigă importantă. “Este o combinație între modernism – chiar unul avangardist -, de pionierat și tradițiile orientale seculare.” Amestec care se observă și în zgârie-norii care acoperă clădirile vechi cu influențe musulmane, în diferența dintre șoselele cu șase benzi și străzile lăturalnice cu gropi și lipsa semnalizării semaforizate corespunzătoare, în taxiurile mov englezești în care se găsesc piei de oaie.

UN PROCES DE NEGOCIERE AICI DIFERĂ DE OBICEIURILE EUROPENE – există un set de reguli nescrise de la care azerii nu se abat, iar protecționismul local funcționează în virtutea tradițiilor: “Aici nu se aplică zicala «business is business, pleasure is pleasure», factorul uman este foarte important”, povestește Manea. Dacă la București sau la Bruxelles birocrația poate fi măsurată în numărul de documente necesar aprobărilor, aici există un alt tip de birocrație: “Este foarte important ca ei să își vadă omologii, există foarte multe discuții înainte de încheierea unui contract”, spune Manea.

Că afacerile în Azerbaidjan nu se pot face prin intermediul telefonului și al internetului o confirmă și Gabriel Comănescu, CEO al grupului Upetrom, companie care prospectează piața azeră de circa 10 ani: “Perspectivele pe piața Azerbaidjanului sunt mari. Ca să participăm și să aflăm de licitații trebuie să fii aici; nu se poate să stai acasă și să te interesezi despre acestea pe internet”. La recenta deschidere a Camerei de Comerț din Baku, Comănescu părea să aibă un rol de gazdă: și-a invitat colegii din România, printre care și directorii companiilor de stat din domeniul energiei Romgaz și Transgaz să investească în piața azeră, mai ales din cauza conductei Nabucco. Proiectul a devenit o prioritate pentru președintele republicii azere Ilham Aliyev, care “atunci când a spus ceva, s-a și întâmplat”. Numit consul onorific al Republicii Azerbaidjan la Constanța de președintele azer, Comănescu a inițiat deschiderea acestei camere, ca sprijin pentru parteneriate între companiile româno-azere, iar politicienii din ambele țări au susținut inițiativa. Pentru companiile din grupul Upetrom, piața de aici este un obiectiv strategic încă din 2004. Grupul de Servicii Petroliere (GSP), compania lui Comănescu, se apropie de finalizarea unui proiect referitor la o flotă specializată în construcții marine; va deschide aici un birou de reprezentanță, iar apoi va dezvolta o bază de operațiuni la Marea Caspică, potrivit spuselor lui Radu Petrescu, directorul de comunicare al grupului. Contextul este favorabil pentru companie, boomul economic din Azerbaidjan fiind posibil datorită petrolului extras din Marea Caspică.

Prin intermediul British Petroleum și al altor companii din domeniul energiei, un milion de barili de petrol traversează zilnic conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, sfârșind într-un port turcesc din colțul nord-estic al Mării Mediterane. Cei de la Upetrom vor să se implice în exploatarea resurselor de petrol și gaze din Marea Caspică prin parteneri precum Socar sau Bahar Energy și sunt interesați și de marile proiecte, cum ar fi Nabucco și Agri. Dacă conducta pentru rezervele de gaz care va lega Asia Centrală de Europa s-ar concretiza, aceasta ar putea genera miliarde de dolari în fiecare an pentru Azerbaidjan și i-ar aduce României o alternativă energetică în raport cu Rusia. Comănescu a invitat firmele să intre pe acestă piață, dar a impus condiția ca acestea să fie “serioase, ca să nu avem probleme”. El a observat că piața din capitala azeră se schimbă peste noapte, “este una din marile minuni ale lumii”. Și chiar dacă în Azerbaidjan sunt șase din cele șapte cele mai mari companii din domeniul energetic din lume, “este loc pentru absolut toți, de la energie până la construcții și turism”. Resursele energetice sunt motoarele dezvoltării altor piețe, vizibile în capitala devenită interfața țării. Turnurile Flăcări din Baku, centrul Heydar Aliyev, o clădire de forma unei navete spațiale construită după o viziune a fostului conducător al țării și tatăl actualului președinte, dar și un turn Trump sunt câteva exemple ale construcțiilor care cresc peste noapte în Baku.