REPORTAJ: "Angoasele" media de după Ceaușescu, cercetate de o româncă de la Universitatea din Groningen

Dana Mustață, în vârstă de 35 de ani, a vorbit pentru MEDIAFAX despre parcursul ei de cercetătoare și de profesor-asistent în studii de televiziune și jurnalism la Universitatea din Groningen, începând din august 2011.

Născută la Slatina, în 1979, Dana Mustață a părăsit România imediat după terminarea liceului, când a avut șansa să obțină o bursă de studiu în Olanda, la Colegiul Universitar din Utrecht. Acolo a obținut o diplomă de licență (Bachelor of Arts) cu specializare în științe sociale, sociologie, antropologie, psihologie și jurnalism. Și-a continuat studiile cu un master în film și televiziune la Universitatea din Amsterdam, după care a urmat un master de cercetare la Universitatea din Utrecht, aceea fiind perioada în care și-a dezvoltat interesul pentru istoria Televiziunii Române. Era aceeași perioadă în care în România apăreau primele articole în presă despre dosarele radio-televiziunii publice.

“Atunci mi-am început doctoratul pe istoria Televiziunii Române, în 2006, la Universitatea din Utrecht, iar proiectul l-am susținut în 2011 și practic teza de doctorat a fost o primă istorie a Televiziunii Române”, își amintește Dana Mustață.

– Transmisia live a Revoluției Române, la TVR, în decembrie 1989

Dana Mustață, care de formație este istoric de televiziune, spune că rostul său este să înțeleagă ce s-a întâmplat în decembrie 1989, nu să facă judecăți despre cine a fost vinovat.

“Dacă vrem să înțelegem ce s-a întâmplat în momentul din decembrie ’89, trebuie să contextualizăm acel moment și să ne uităm cam ce s-a întâmplat în ultima decadă a perioadei Ceaușescu, când practic spiritele împotriva regimului, împotriva lui Ceaușescu deveniseră din ce în ce mai aprinse, când erau deja schimbări politice în celelalte țări și când, la un moment dat, devenise clar că Ceaușescu trebuia să plece, să cadă de la putere. Practic, Revoluția, transmisiunea în direct a Revoluției trebuie văzută prin prisma a ceea ce s-a întâmplat de la începutul anilor ’80 încoace”, spune Dana Mustață.

Deși nu crede că la momentul respectiv Televiziunea Română a manipulat oamenii să iasă în stradă, Dana Mustață spune că este important să ne punem foarte atent întrebarea “Ce rol are televiziunea?”.

“Și mă refer aici nu la instituția televiziunii, cât la televiziune ca un mediu de comunicare în masă. Ce rol poate avea acest mediu într-un eveniment de așa anvengură? Practic, rezultatele din teza mea de doctorat au fost că ce s-a întâmplat, lupta care s-a dus la Revoluție între revoluționari – care au fost oameni, telespectatori ieșiți în stradă -, pe de o parte, Ceaușescu, pe de altă parte, și Securitatea, pe de altă parte, a fost o luptă care a început pe la începutul anilor ’80. Iar Revoluția a fost momentul oportun pentru ca acea luptă între acești trei practic jucători-cheie să treacă dintr-un mediu privat – pentru că ea exista într-un mediu privat și acel mediu privat era supravegheat, monitorizat de către Securitate -, iar momentul decembrie ’89 a fost momentul în care ceva ce se întâmpla deja în mediul privat a putut ieși în spațiul public”, explică cercetătoarea.

– Redeschiderea dosarului Revoluției și efectul faptului că după 1989 românii și-au întors spatele propriei lor istorii, neînțelegând de fapt ce s-a întâmplat

“Cred că ce se întâmplă acum în România este ceva ce se întâmplă și în alte țări și este ceva normal”, consideră Dana Mustață. “Imediat după ’89, noi ne-am întors spatele propriei noastre istorii, am vrut să judecăm fără a înțelege ce s-a întâmplat și cred că încă nu avem o înțelegere pe deplin a ceea ce s-a întâmplat înainte de ’89”, explică aceasta.

“Că se judecă ce s-a întâmplat, bineînțeles, este nevoie de asta, dar aș pleda și pentru a înțelege, de fapt, ce s-a întâmplat. Și cred că este de natura istoricilor să înțeleagă, să încerce să cerceteze, să studieze și să facă public ceea ce s-a întâmplat. Că se întâmplă acum și nu s-a întâmplat mai devreme cred că are de-a face cu psihologia postsocialistă care nu se regăsește numai în România, se regăsește și în alte țări, în afară de fosta Germanie, care a fost prima care și-a deconspirat trecutul”, mai spune Dana Mustață.

– Psihologia postsocialistă reflectată în media din Europa de Est: România a fost “extrema rea” a fostului bloc sovietic

Din septembrie 2013, Dana Mustață coordonează proiectul “Television Histories in (Post)Socialist Europe”, în care sunt analizate, printre altele, diferențele și asemănările din media din diferite țări din estul Europei.

“Este un proiect care încă se desfășoară, din care fac parte mai mulți cercetători specializați în istorie de televiziune din diverse țări și, prin comunicarea, colaborarea dintre noi, ne-am dat seama că au existat anumite diferențe, au existat și similarități între țările fostului bloc sovietic. România a fost în anii ’80 extrema rea, să spunem așa. Am avut un regim dictatorial care s-a resimțit foarte mult în cultura de televiziune. Fosta Iugoslavie, pe de altă parte, a fost extrema puțin mai pozitivă, la modul că ei au mai avut programe de divertisment, de exemplu”, explică Dana Mustață.

În anii ’80, însă, România a fost o țară atipică din acest punct de vedere, mai spune cercetătoarea română.

“Până în anii ’80 regăsim foarte multe similarități între televiziunea din România și celelalte televiziuni din estul Europei, dar și cu celelalte televiziuni din Europa vestică. Și asta e mai puțin cunoscut. Tindem să facem diferența asta – televiziunea Europei de Vest versus televiziunea Europei de Est. Au fost diferențe politice, dar au fost și multe colaborări între aceste două regiuni din Europa, au fost și multe similarități, au fost programe, formate care au fost similare (…) Și Anikó Imre de la University of Southern California a făcut o cercetare pe felul în care un anumit format de televiziune german practic a fost copiat și în alte țări. În Ungaria, de exemplu, a existat un format care aducea puțin a «Reflectorul» nostru de altădată”, a exemplificat Dana Mustață.

– Media din România: consumul mare de divertisment, o angoasă care vine din trecut

Dana Mustață remarcă numărul mare de televiziuni din România, însă precizează că acestea funcționează pe o anumită piață de media.

“Când vorbim despre mediul audiovizual în momentul de față nu putem nega că este vorba de o piață a media pe care televiziunile comerciale se bat, față de care televiziunea publică se simte puțin timorată sau încearcă să prindă din urmă această competiție. Sinceră să fiu, în țările vestice nu sunt atât de multe televiziuni private care să fie atât de accesibile ca la noi. Faptul că consumăm foarte mult divertisment acum poate că e și o angoasă care vine din trecut, spun eu. Faptul că unele posturi de televiziune vor să ofere o televiziune care vinde are de-a face cu dinamica pieței și n-o putem nega. Televiziunea care se vinde există și în alte țări din Europa, nu este numai România. În diverse țări se vând diverse conținuturi de televiziune, la noi, în România, într-adevăr asta se vinde (divertismentul de o calitate mai scăzută, n.r.). Însă asta pornește până la urmă de la dinamica pieței”, a explicat Dana Mustață.

– Melanjul între politic și media în România – românii nu au înțeles pe deplin că lucrurile nu se schimbă peste noapte

Dana Mustață crede că, imediat după 1989, românii și-au întors puțin spatele la propria lor istorie. “Practic am fost judecați după anumite norme care aveau de-a face cu independența editorială, libertatea de expresie ș.a.m.d., care erau norme noi pentru cultura noastră audiovizuală. Ce pot să spun în privința asta este că. dacă vrem să înțelegem ok ce se întâmplă acum, înainte de a judeca, trebuie să încercăm să înțelegem”, spune cercetătoarea.

“Interferența asta politică cred că vine dintr-o lipsă a noastră, a societății civile, poate și a istoricilor, cercetătorilor de a încerca să înțeleagă cu ce bagaj am venit noi din comunism și atunci, dacă e să evaluăm performanțele curente ale televiziunii din România actuală, atunci trebuie să luăm în considerare bagajul nostru politic și că lucrurile nu se schimbă peste noapte. Dacă vorbim de TVR, trebuie să studiem practic istoria managementului în TVR după ’89, să ne punem întrebări ce s-a schimbat de la un management la altul, de la o conducere la alta, de ce au fost schimbările respective? Cred că sunt multe întrebări pe care le-am abordat din punct de vedere al judecății. Și eu aș spune, înainte să judecăm, haideți să înțelegem puțin, să ne înțelegem istoria și, dacă e să judecăm sau să analizăm ce se întâmplă în prezent, s-o facem prin perspectiva unei înțelegeri și a unor cunoștințe ale propriului nostru trecut, de televiziune în cazul de față”, mai spune Dana Mustață.

– Cunoașterea propriului trecut prin intermediul arhivelor

Dana Mustață pledează pentru digitalizarea arhivelor din România, inclusiv cea a Televiziunii Române, în acord cu ce se întâmplă în celelalte țări europene. În prezent, Arhiva TVR cuprinde un total de 240.000 de ore de imagini, dintre care sunt digitalizate sub 10%.

“Bineînțeles că în Europa sunt țări care au avut un start și sunt mult peste noi în privința digitalizării. Faptul că noi nu suntem la același nivel ca și celelalte țări se explică prin mulți factori, inclusiv lipsa de fonduri”, a spus Dana Mustață.

Ea a precizat că evenimentele de genul Conferinței Internaționale “Unlocking Broadcast Archives from Eastern Europe”, care a fost organizată pe 12-13 martie, la sediul TVR, și la care a fost invitată, sunt benefice, pentru că prin colaborări sunt atrase și finanțările. “Prin colaborări atragem atenția că sunt materiale aici, care sunt valoroase și pentru că sunt valoroase trebuie digitalizate, trebuie făcute accesibile”, a mai spus Dana Mustață.

De altfel, între 2006 și 2012, Dana Mustață a lucrat ca cercetător la proiectele europene Video Active (www.videoactive.eu) și EUscreen (www.euscreen.eu). Pe platforma euscreen.eu sunt disponibile în prezent și înregistrări digitalizate furnizate de Televiziunea Română. În plus, TVR s-a alăturat și proiectului EUscreenXL, care îl va continua pe cel al euscreen.eu.

“Cred că lucrurile se schimbă, s-au schimbat de ceva ani încoace prin proiecte europene (…) EUscreen, care se numește acum EUscreenXL, a făcut accesibil online materiale digitalizate de la instituții partenere din estul Europei, inclusiv Televiziunea Română. Și, prin genul ăsta de proiecte, cei din afară, Uniunea Europeană, de exemplu, care ar putea finanța proiecte de digitalizare, încep să ne cunoască puțin istoria și să vadă ce fel de materiale avem de oferit. Dacă vrem să înțelegem Europa sau televiziunea în Europa, trebuie într-adevăr să facem accesibile și aceste materiale. Iar pentru a le face accesibile, este nevoie de digitalizare”, a concluzionat Dana Mustață.