Reportaj: Amintiri de la Oxford

“Where are you educated?” (Unde sunteți educat?) este de obicei cam a doua sau a treia întrebare pe care ți-o adresează o persoană pe care abia ai întâlnit-o la Oxford. Nu e vorba doar de profesori universitari sau de alte persoane cu pretenții, ci poate fi vorba doar de oameni obișnuiți care vor să converseze cu tine. Răspunsul la care se așteaptă interlocutorul ar trebui să cuprindă, într-o propoziție, școala primară, liceul, universitatea și alte specializări ulterioare pe care le-ai făcut. Interlocutorul nu are nevoie de detalii, dar, în funcție de răspuns, își încadrează conversația într-un anume tipar. Dacă le spui că oamenii înseamnă mai mult decât educația pe care o primesc, ești privit ciudat. Dacă le spui că ai fost educat de părinții tăi, ești privit cu un fel de milă. Te salvează doar dacă spui că ești dintr-o altă țară, moment când se activează cea mai des întâlnită trăsătură în rândul britanicilor: acceptarea tuturor naționalităților și a raselor, într-un avânt național în care orice aluzie, oricât de mică, la adresa unui negru, țigan sau chinez este calificată imediat drept rasism.

Importanța acordată educației se vede peste tot în oraș: nenumărate magazine care vând uniforme pentru toate școlile și colegiile, reduceri acordate elevilor și studenților în orice restaurant sau chiar magazin de haine, promoțiile băncilor pentru credite de studii (care pot acoperi până la 15 ani de studii și care pot să nu fie rambursate dacă tânărul absolvent nu își găsește serviciu în primii 10 ani după absolvire), dar și isteria imobiliară creată de arondarea la o anume școală. În cel mai frumos cartier din oraș, Summertown, diferența de la o stradă la alta poate fi de peste 1.000 de lire la chirie, respectiv de peste 100.000 de lire la achiziția unei case. Străduțele sunt toate la fel de frumoase, dar arondarea casei la o școală bună este prioritatea părinților. Cele mai ieftine case sunt cele din apropierea unei școli de stat de pe străduțele unde locuiesc angajații primăriei: nimeni nu vrea să își dea copiii la acea școală, deoarece angajații primăriei sunt săraci, iar copiii lor nu reprezintă niște conexiuni bune pentru viitor. Pentru că, așa cum spun cei mai mulți părinți de la Oxford, cel mai important atu pe care îl au copiii care învață la școli bune e agenda lor de telefon, prietenii pe care și-i fac și ambiția pe care aceste școli le-o insuflă.

Preocuparea pentru educație și dorința de a învăța la un colegiu bine cotat devine mai ușor de înțeles după o vizită a celor mai frumoase colegii din Oxford, care reprezintă oricum unele dintre obiectivele turistice ale orașului. Coada cea mai lungă este la Christ Church, cel mai vechi colegiu din oraș – 1525 (în jurul căruia s-a și dezvoltat aura academică a locului de-a lungul istoriei), unde au fost educați regi și prim-miniștri, și care este considerat cel mai aristocrat colegiu din Anglia, alături de Trinity College din Cambridge. Ultimii ani au lungit considerabil coada de turiști de la Christ Church, deoarece acolo s-au filmat părți importante din seria “Harry Potter” – sala de mese a colegiului și turnul vizibil în film în timpul întrecerilor pe mături sunt cele reale, fiind folosite în film inclusiv părți din ritualul de cină care se practică și acum în colegiile din Oxford (decanul care bate cu ciocănelul și binecuvântează masa, interzicerea vorbitului în timpul cinei, ținuta obligatorie). Sunt și alte colegii care merită vizitate: Magdalene College, University College, St. Anthony, Nuffield College sau Trinity College. Deși diferite ca stil arhitectural – în funcție de epoca în care au fost construite -, colegiile au aceeași structură: o clădire în formă pătrat-dreptunghiulară, care înconjoară un careu verde (cloister); la primul etaj al clădirii stau studenții din primul an – în secolele trecute, studenții stăteau în colegiu pe toată durata studiilor, dar numărul mult mai mare al studenților actuali nu mai permite acest lucru.