Reportaj: Acasă la Nobel, Ikea, Ericsson, Saab, Scania și Electrolux

În 1864, când a explodat întreaga fabrică în care producea dinamită, pe una din cele mai sărace insule ale orașului, iar fratele său Emil a pierit în accident, lui Alfred Nobel nici nu-i trecea prin minte câtă lume va tânji la unul dintre premiile ce-i poartă numele. Insula săracă, altădată zonă industrială, s-a transformat acum într-un cartier de locuințe, iar fosta fabrică este unul dintre cele 80 de muzee găzduite în orașul atestat documentar de opt secole.

Câteva ore de plimbare, de preferat pe jos, sunt suficiente pentru a simți pulsul orașului, chiar dacă “poți sta o lună întreagă în capitala Suediei, să faci în fiecare zi altceva și să nu vezi tot”, dă asigurări Gabriela, ghidul de 42 de ani, care vorbește șase limbi. În numai trei luni, din iunie până în august, în Stockholm s-au înregistrat nu mai puțin de 1,4 milioane de înnoptări; spre comparație, în București hotelierii au avut în tot anul trecut 1,8 milioane de înnoptări.

Numai cele 80 de muzee și parcurile, care sunt pentru locuitorii orașului aproape sacre, oferă suficiente lucruri noi de făcut în fiecare zi. “Avem o problemă cu traficul pentru că nu putem construi autostrăzi pe zonele verzi, care sunt protejate prin lege”, explică ghidul. Un alt exemplu este chiar Biblioteca Regală, care păstrează câte un exemplar din fiecare carte tipărită, a fost înființată cu mai bine de un secol și jumătate în urmă, iar la un moment dat a ajuns neîncăpătoare. Nu putea fi extinsă în lateral, pentru că este așezată într-un parc, așa că singura soluție a fost să fie construite cinci etaje suplimentare, dar sub pământ. Pentru un locuitor al meleagurilor dâmbovițene, unde magazinele stau îngrămădite în inima orașului, un astfel de respect pentru spațiile verzi pare oarecum nefiresc.

O altă surpriză, din rândul celor pe care orașul le are ascunse la tot pasul, este lipsa magazinelor, fie ele super sau hipermarketuri, de electroretail sau de mobilier din orașul propriu-zis, locuit de peste 800.000 de oameni. În țara natală a celui mai mare retailer de mobilier din lume, Ikea, n-am văzut în trei zile niciun magazin. Poate și pentru că siglele luminoase, fosforescente, mari cât jumătate din clădire, nu-și au deloc locul la Stockholm. Poți căuta cu privirea ore în șir, de pildă, o farmacie, fără niciun succes. “Avem farmacii”, dă asigurări un locuitor, nefamiliarizat cu colțurile de stradă populate cu 3-4 spații de vânzare a doctoriilor. În rândul surprizelor, la loc de seamă stă sentimentul de relaxare, mai mult decât în alte țări, pe care-l au deopotrivă toți oamenii din oraș. Poate pentru că nu-i apasă grija zilei de mâine, țara fiind ferită, până acum, de problemele economiei mondiale.

Salariul mediu brut este de 28.000 de coroane suedeze, echivalentul a circa 3.300 de de euro, iar impozitele, stabilite de municipalități, variază între 28% și 34%. În capitală, de pildă, impozitul este de 31%, iar locuitorii sunt foarte conștienți de povara dărilor, în sensul că-și trag la răspundere edilii. Țara în care consumul de presă e mai mare decât oriunde în lume este și locul unde opinia publică are o forță veritabilă, având puterea de a schimba miniștrii. Social democrați de peste 50 de ani, cu doar trei scurte întreruperi, când puterea a intrat pe mâinile opoziției, suedezii sunt de părere că guvernul are o răspundere cât se poate de reală.

“Nu e treaba noastră, ci a Guvernului să se ocupe de programe sociale; noi plătim taxe prea mari ca să ne mai gândim și la caritate”, spune Elaine Weidman, vicepreședinte în cadrul Ericsson. Compania este acum implicată într-un proiect prin care edilii orașului doresc să dezvolte un cartier nou (în care municipalitatea investește un miliard de euro pentru infrastructură) în care să reducă emisiile de dioxid de carbon cu 30% până în 2020 și până la zero până în 2030. Aceasta este un alt tip de surpriză pe care îl oferă capitala Scandinaviei: în sensul cel mai concret, suedezii sunt preocupați, chiar la nivel de individ, de reducerea emisiilor de gaze toxice.

Câteva exemple: suedezii sunt cei mai harnici la capitolul reciclare; în trei ani traficul din oraș a fost redus cu 70%. Firește, există o strategie clară și ajutătoare. În cazul reciclării – oamenii duc toate sticlele și borcanele înapoi la magazine, iar în cazul în care aruncă diferențiat gunoaiele primesc scutiri la taxe și impozite. În noul cartier, toate locuințele vor fi vândute complet echipate cu electronice și electrocasnice cu cel mai mic consum de energie electrică; 30% din energie va fi asigurată de surse regenerabile; deșeurile organice vor fi colectate în echipamente instalate sub chiuvetă, vor fi colectate și folosite ca îngrășăminte în agricultură.