REPLICA lui Varoufakis, în The Guardian: "Germania nu-i va cruța pe greci de DURERE, are un interes să ne distrugă"

Grecia a devenit un stat insolvent în 2010, recunoaște el, după care au apărut două opțiuni în vederea rămânerii în zona euro, și anume opțiunea “sensibilă, pe care orice bancher decent ar recomanda-o – restructurarea datoriei și reformarea economiei – și cea toxică – oferirea unor noi împrumuturi unei entități falite, pretinzând că rămâne solventă”.

Europa a ales-o pe a doua, punând băncile franceze și germane expuse datoriei publice grecești “mai presus de viabilitatea socio-economică a Greciei”, denunță fostul ministru, recunoscând că o restructurare ar fi implicat pierderi din partea bancherilor.

“Grijulii să evite să mărturisească în fața parlamentarilor că cei care urmau să plătească din nou băncilor noi împrumuturi nesustenabile sunt contribuabilii, oficiali UE au prezentat insolvența statului grec ca pe o problemă de lipsă de lichidități și au justificat «planul de salvare» drept «solidaritate» cu grecii”, acuză Varoufakis.

“Pentru a pune transferul cinic al pierderilor private iremediabile pe umerii contribuabililor, ca un exercițiu de “tough love”, Greciei – ale cărei venituri naționale s-au micșorat cu peste un sfert și din care urmau să fie plătite noile și vechile datorii – i-a fost impusă o fișă de austeritate. Este necesară expertiza matematică a unui puști de opt ani ca să-ți dai seama că acest proces nu se putea termina bine”, scrie el.

“Odată ce sordida operațune a fost completă, Europa a obținut automat alt motiv să refuze să discute restructurarea datoriei: acest lucru avea să afecteze buzunarele europenilor! Iar astfel au fost administrate doze tot mai mari de austeritate, în timp ce datoria creștea, obligându-i pe creditori să acorde împrumuturi și mai mari, în schimbul unei austerități și mai mari”, continuă el.

“Guvernul nostru a fost ales să pună capăt acestei bucle nefericite; să ceară restructurarea și să pună capăt austerității paralizante”, subliniază fostul ministru, adăugând că negocierile au ajuns în mult mediatizatul impas deoarece “creditorii continuă să respingă orice restructurare tangibilă a datoriei, insistând în același timp ca datoria noastră imposibil de plătit să fie plătită de cei mai slabi dintre greci, de copii lor și de nepoții lor”.

Varoufakis dezvăluie că Jeroen Dijsselbloem, președintele Eurogrupului, l-a vizitat în prima sa săptămână de mandat pentru a-l pune în fața unei alegeri dure, și anume fie să accepte “logica” planului de salvare și să renunțe la orice solicitări de restructurare, fie acordul de împrumut “crapă – repercusiunile nerostite fiind că băncile grecești aveau să fie condamnate”.

După cinci luni de negocieri se profila Grexitul, ieșirea Greciei din zona euro, scrie el.

“Amenințarea unui Grexit a avut o istorie scurtă și agitată”, scrie fostul ministru, evocând faptul că i-a băgat în sperieți pe bancheri în 2010, dar și în 2012, “când ministrul de Finanțe al Germaniei Wolfgang Schäuble a decis că costurile Grexitului erau o «investiție» care merită, ca modalitate de disciplinare a Franței și celorlalți”.

Atunci când Syriza a ajuns la putere, în ianuarie, “ca o confirmare a afirmației noastre că «planul de salvare» nu avea nimic de a face cu salvarea Greciei (ci numai cu consolidarea Europei de Nord), o mare majoritate (a membrilor din cadrul) Eurogrupului – sub tutela lui Schäuble – a adoptat Grexitul fie ca rezultatul lor preferat, fie ca arma preferată împotriva Guvernului nostru”, continuă el.

Grecii se tem, pe bună dreptate de ieșirea din uniunea monetară, recunoaște fostul ministru, evocând însă retragerea fără dificultate a lirei sterline din Mecanismului european al ratei de schimb în 1992. Dar, “din nefericire, Grecia nu are o monedă pe care să despartă de euro”, contină el, adăugând că țara sa a adoptat euro. “o monedă străină integral administrată de către un creditor ostil restructurării datoriei nesustenabile”. “Pentru a ieși (din zona euro), ar fi fost necesar să creăm o nouă monedă de la zero”, conchide Varoufakis

În opinia sa, acest sfârșit de săptămână reprezintă punctul culminant al negocierilor, în contextul în care Euclid Tsakalotos, succesorul său, “depune eforturi să pună boii înaintea carului”, adică “să convingă un Eurogrup ostil că restructurarea datoriei este o condiție prealabilă a reformării Greciei cu succes, ci nu o recompensă ex-post a acesteia”.

Trei sunt motivele acestei dificultăți, și anume “inerția instituțională”, faptul că o datorie nesustenabilă le oferă creditorilor o putere imensă asupra debitorilor – “iar puterea corupe”, notează el.

Al treilea motiv, “mai pertinent și mai interesant” spune fostul ministru, este faptul că “euro este un hibrid între un regim de rată de schimb valutar fix (…) și o monedă de stat”. “Primul se bazează pe frica expulzării pentru (ca membrii săi) să rămână împreună, în timp ce moneda de stat implică mecanisme pentru reciclarea surplusurilor între statele membre (de exemplu un buget federal, obligațiuni comune)”, afirmă Varoufakis. subliniind că “zona euro nu se încadrează între cele două – este mai mult decât un regim al ratei de schimb și mai puțin decât un stat”.

Europa nu a șiut cum să răspundă crizei din 2008-2009. “Ar trebui să pregătească terenul pentru cel puțin o expulzare (Grexit) sau să întărească disciplina? Sau să treacă la federalizare?”, se întreabă el, notând că “până acum nu a făcut nici una ni alta, iar angoasa sa existențialistă continuă să crească”.

“Schäuble este convinsă că, așa cum stau lucrurile, el are nevoie de un Grexit ca să asaneze atmosfera, într-un fel sau altul. Brusc, o datorie publică greacă nesustenabilă permanent, fără de care riscul unui Grexit ar păli, a dobândit o nouă utilitate pentru Schauble”, scrie Varoufakis .

“Ce vreau să spun cu asta? Pe baza lunilor de negocieri, convingerea mea este că ministrul german al Finanțelor vrea ca Grecia să fie împinsă afară din zona monedei unice, pentru a-i speria pe francezi și a-i face să accepte modelul său al unei zone euro disciplinare”, conchide fostul ministru grec al Finanțelor.