Remanierea care nu vrea să moară

Mai exact, dacă e să dăm crezare relatărilor presei, remanierea ar fi fost într-adevăr în cărți, ar fi urmat să se bazeze pe aducerea unor nemembri de partid, spre a evita conflictele interne și s-ar fi făcut cu motivația expusă de Raluca Turcan la RFI (trecerea spre creștere economică și pregătirea pentru alegerile locale). Planul s-a împiedicat însă de pretențiile micului partener UNPR, care ar fi cerut mai mult decât era dispus PDL să cedeze (portofoliul Internelor și al Externelor, cu justificarea că racolările de oameni de la USL din ultima vreme ar fi făcut ca parlamentarii uneperiști să-i depășească numeric pe cei ai UDMR).

În același timp, UDMR a dezavuat ideea de remaniere, declarând prin Marko Bela că nu e necesară nicio schimbare și că, oricum, o remaniere n-ar trebui să vizeze niciun ministru al Uniunii. UDMR a anunțat că se opune ferm și celuilalt proiect promovat de PDL, respectiv legea votului prin corespondență, apreciind că proiectul oricum nu va trece în Parlament, pentru că nu există majoritatea necesară.

Până la votul prin corespondență, săptămâna trecută a fost oricum marcată de absenteismul senatorilor puterii, care a dus la căderea sau amânarea mai multor legi importante, între care cea privind Codul de asistență socială.