Reinventarea produselor de lux

“Dacă aș putea să aleg câte ceasuri îmi doresc, aș cumpăra cel puțin 20 de ceasuri din magazin, dar preferatul meu în acest moment este acest Vacheron din aur“, povestește Max Igor Müller, administratorul rețelei româno-elvețiene de bijuterii și ceasuri de lux Helvetansa, în timp ce înlocuiește modelul Vacheron Constantin de pe mâna sa cu ceasul său mai simplu, cu spate transparent ce permite vizualizarea mecanismului, marca Baume & Mercier.

Max Igor Müller este de trei ani responsabil de activitățile companiei Helvetansa, care operează prin două magazine în București și o reprezentanță în Mamaia și care a avut venituri de 2,2 milioane de euro anul trecut. Müller și-a asumat misiunea de a reorganiza activitatea firmei după ce anterior a lucrat timp de patru ani ca manager pentru o companie din industria modei din Hong Kong și încă șase ani în calitate de consultant pentru compania-mamă a Helvetansa, La Boutique Suisse, fiind responsabil de managementul punctelor de distribuție ale companiilor din Polonia, Cehia, România și Rusia, perioadă în care a fost și brand manager pentru mărci precum Vulcain, Pilgrim, Carl F. Bucherer, Davidoff și Viceroy pentru Europa de Est, Orientul Mijlociu și Rusia.

Micile îmbinări sub forma semnului maltez ale brățării, mișcarea fină a mecanismului și mai ales faptul că este alcătuit în totalitate din aur roșu fac din ceasul preferat al lui Müller și cea mai scumpă piesă din magazin, cu un preț care se ridică la 60.000 de euro. „Mi-ar plăcea să cumpăr și alte ceasuri, dar problema cu un astfel de hobby este că e foarte scump.“

La fel au considerat probabil și românii pasionați de ceasuri și cu dare de mână, care, înainte de 2008, nu puneau prea multe întrebări legate de bani și cumpărau cele mai speciale piese din magazine. Acum, chiar și aceștia au întors foaia. „Segmentul de lux a fost extrem de afectat. Dacă în trecut am vândut piese foarte scumpe, precum ceasuri cu mecanism tourbillon ale căror prețuri ajungeau la 250.000 de euro, iar media prețurilor era de 20-25.000 de euro, după 2008 prețul pentru cele mai scumpe ceasuri a scăzut la 50-60.000 de euro, iar prețul mediu al ceasurilor vândute este de 10.000 de euro“, explică Müller schimbarea uriașă a industriei în care activează.

Până la izbucnirea crizei, Helvetansa vindea anual șase-opt ceasuri cu mecanism tourbillon cu un preț mediu de 150.000 de euro anual. După 2008, nu a mai vândut niciunul. Vânzările slabe s-au reflectat în afacerile magazinelor din București, din apropierea Pieței Revoluției și de pe Calea Victoriei, dar și în cadrul reprezentanței Helvetansa deschise în cadrul hotelului Vega din Mamaia. În 2009, veniturile companiei ajunseseră la 19,1 milioane de lei (aproximativ
4,2 milioane de euro), iar în 2010 s-au înjumătățit, pierderile companiei ajungând la 2,1 milioane de lei (cca 500.000 de euro).

Dezechilibrul a fost principalul motiv pentru care Max Igor Müller a preluat rolul de administrator al companiei româno-elvețiene. A continuat astfel demersul început de tatăl său în urmă cu două decenii, când compania La Boutique Suisse a acceptat să livreze lui Adrian Stoican, fondatorul afacerii Helvetansa, primul lot de ceasuri elvețiene de pe piața autohtonă, format din mărcile Doxa și Candino. Cumpărătorii români au fost receptivi la lux, iar Helvetansa a ajuns să importe treptat Tissot, Longines, Ebel, Hermès, IWC, Vacheron Constantin, Piaget, Cartier, Daniel Roth, ajungând să aibă un portofoliu format din 25 de branduri, la care se alătură alte câteva mărci de bijuterii: Piaget, Chaumet, Frieden, Leo Wittwer, Pilgrim sau Ti Sento.

Ca urmare a declinului economic, fondatorul a ieșit din afacere, iar Helvetansa a fost integrată total în afacerea societății elvețiene La Boutique Suisse. „Greșeala noastră a fost că nu am acumulat rezerve în perioada de boom, însă am căutat soluții pentru a ne păstra deschise ușile“, explica Müller. Cea mai dificilă decizie pe care a luat-o a fost închiderea primului magazin Helvetansa, deschis în 1996, care implica și concedierea angajaților de acolo. „Nu a fost deloc ușor, dar am reușit să echilibrăm astfel situația, iar perspectivele sunt mai pozitive decât în urmă cu câțiva ani“.

Optimismul lui Müller reiese din vânzările din prezent: Helvetansa vinde între 500 și 1.000 de ceasuri de peste 5.000 de euro anual, un rezultat încă departe de cele de dinaintea crizei, dar satisfăcător comparativ cu ce s-a întâmplat în timpul acesteia.