Se reîntorc pe piață miliardele de euro care au plecat în criza politică, dar băncile din România au expunere mult prea mare pe piața titlurilor de stat. Bomba arieratelor, adică datoriilor știute și neștiute, poate exploda în orice moment. Fără stabilitate politică suntem terminați. Prin cazul Anastasiu, liderii din business sunt avertizați direct să nu se bage în politică

După cazul Dragoș Anastasiu, care s-a  soldat cu execuția în numai trei zile a vicepremierului, înainte să înceapă vreo reformă, viața își urmează cursul.

Până la urmă, execuția în direct a lui Anastasiu, unul dintre cei mai cunoscuți lideri din business, a fost și este un avertisment direct pentru liderii de business din sectorul privat să stea în banca lor, că poate fiecare are câte un “schelet” prin dulap, de care a uitat.

Liderii din business, așa cum au fost și pe vremea lui Cioloș, nu sunt deloc bineveniți în politica sistemului de stat.

Acum, că vicepremierul Dragoș Anastasiu și-a dat demisia, să vedem câteva teme economice care sunt pe masă:

1. Au reînceput să intre banii – miliardele de euro – în România, bani care se reîntorc pe piața valutară, monetară și în mod special pe piața titlurilor de stat, după ce au ieșit în criza politică din noiembrie/decembrie și după primul tur al alegerilor prezidențiale reluate – ieșirea pe primul loc a lui George Simion și demisia premierului Ciolacu. Atunci au ieșit sume foarte mari din România, iar mulți români și-au schimbat leii din depozite și de la saltea în euro, ceea ce a creat o presiune puternică pe cursul valutar leu/euro. BNR a cheltuit peste 8 miliarde de euro din rezerva valutară pentru a apăra cursul, care a crescut cu numai 3-4%.

Valuta se reîntoarce în România, și aici vorbim de câteva miliarde de euro, ceea ce a permis stabilizarea cursului valutar, reducerea dobânzilor la lei și finanțarea deficitului bugetar și a datoriilor statului.

Acum, problema Băncii Naționale este să nu scadă cursul sub 5 lei pentru un euro. Nu să crească. În iunie BNR a recuperat peste 2 miliarde de euro din valuta pierdută în criza politică, iar în iulie vom vedea în câteva zile care a fost soldul.

Dar să nu ne iluzionăm. Ministerul Finanțelor reușește să atragă bani din afară și să se împrumute pentru că oferă în continuare dobânzi foarte mari, chiar dacă în ultima lună au mai scăzut după aprobarea primului pachet de austeritate fiscală.

România a scăpat, cel puțin până în toamnă, de agențiile de rating, dar până la următoarea evaluare Guvernul Bolojan trebuie să arate că poate să pună în practică atât pachetul fiscal 1, cât și pachetele fiscale 2 și 3. Cheltuielile bugetare trebuie ținute în frâu, iar majorările de taxe trebuie să-și producă efectele.

Pachetul fiscal 1 nu poate să producă prea mari rezultate în cele cinci luni care au mai rămas din acest an, așa că deficitul bugetar nu va fi 7%, poate nici 7,6%, cea mai optimistă variantă, ci mai degrabă se va întrepta spre 8% din PIB, ceea ce rămâne un deficit bugetar foarte mare și în orice moment pot să apară noi majorări de taxe și impozite în încercarea de a crește veniturile.

Economia este la limita recesiunii, așa că Guvernul Bolojan nu prea se poate baza pe o creștere semnificativă a încasărilor. În cea mai bună variantă, dacă s-ar alinia toate planetele, economia ar rămâne cu un ușor plus în acest an (0,2-0,3%), ceea ce nu are cum să ajute semnificativ guvernul în încercarea de a reduce deficitul bugetar.

Dacă acum am primit un respiro, atât din partea agențiilor de rating, a investitorilor, a Comisiei Europene, a creditorilor și a piețelor financiare, orice derapaj care ar apărea poate prăbuși această construcție.

Iar orice derapaj – fiscal, economic, politic – trimite România în “junk”.

2. Băncile din România, atât cele care au capital românesc cât și cele care aparțin grupurilor bancare internaționale, sunt supraexpuse pe piața titlurilor de stat, ceea ce reprezintă o foarte mare vulnerabilitate pentru bănci, pentru sistemul bancar, pentru România.

Băncile care operează pe piața românească au cumpărat titluri de stat până la limita maximă, unele chiar au o expunere și mai mare, iar orice criză internă le poate afecta substanțial poziția. Toate profiturile vor fi spulberate peste noapte dacă pe piața titlurilor de stat se produce vreun derapaj survenit ca urmare a unei crize guvernamentale și a unei crize politice.

Ministerul Finanțelor trebuie să vândă titluri de stat unui grup mult mai extins de investitori pentru a reduce presiunea pe băncile locale care, în perioadele de criză din decembrie, din mai, au fost solicitate să finanțeze guvernul, pentru că nimeni altcineva nu-l finanța.

Piața financiară românească nu poate susține finanțarea integrală a guvernului, atât a deficitului bugetar curent cât și a datoriilor care ajung la scadență și care trebuie plătite prin refinanțare.

Despre acest subiect a scris și Eugen Rădulescu, consilierul guvernatorului BNR și fostul director al Direcției de Stabilitate Financiară din Banca Națională.

Problema finanțării bugetului, care are cereri din ce în ce mai mari – deficitul bugetar nu are cum să scadă peste noapte, dar în schimb datoria publică crește accelerat – este extrem de importantă și nu care cumva să devină critică. 

3. Arieratele statului – datoriile pe care le are statul în economie – sunt în creștere exponențială, dar problema este că nimeni nu prea știe cât sunt aceste arierate. În joc sunt câteva miliarde de euro, dacă nu chiar mai mult.

Nivelul arieratelor este necunosut pentru că sunt multe lucrări executate, dar care nu au fost facturare de către companii ca să nu se plătească TVA, pentru că statul nu are lichidități ca să plătească aceste facturi.

Acest subiect a fost adus în discuție în conferința de presă de duminică de către Dragoș Anastasiu, el povestind că știe cel puțin doi constructori care au executat lucrări de peste 1 miliard de lei, dar care nu le-au facturat pentru că statul nu are bani să le plătească.

Sunt foarte multe cazuri în care statul are de plată bani, pe care nu îi plătește pentru că nu are lichidități, sau plătește facturile într-o ordine preferențială.

Toate aceste facturi, toate aceste datorii s-au adunat în niște sume foarte mari care sunt rostogolite de la săptămână la săptămână și care de fapt reprezintă datoria ascunsă a statului.

Deficitul bugetar este mult mai mare decât cel prezentat, iar datoria publică statului este mult mai mare decât cea care este anunțată, de peste 1.000 de miliarde de lei sau chiar peste 1.100 de miliarde de lei cu tot cu garanții.

Aceste arierate pot exploda în orice moment, iar companiile care au de primit bani, fie că sunt de stat, fie că sunt din sectorul privat, sunt “terminate”.

Așa cum a fost terminat în 2009 și Dragoș Anastasiu, care avea de recuperat TVA de la stat, nu mai avea lichidități, și atunci a făcut ceea ce a făcut – să dea mită funcționarilor ANAF, caz care i-a explodat în față peste 16 ani, odată ce a intrat în politică. Dacă stătea deoparte nu i se întâmpla nimic.

Reducerea arieratelor ține de execuția bugetară și de îmbunătățirea situației economice care să permită creșterea încasărilor la buget. Dar situația economică nu se îmbunătățește, cel puțin în următoarele luni.

4. Stabilitatea politică, stabilitatea acestui guvern – format din PSD, PNL, UDMR – este critică în actuala conjunctură economică pentru România. Fără guvern stabil, programul de austeritate fiscală nu poate merge înainte, deficitul bugetar nu poate fi redus, iar piețele financiare nu vor mai împrumuta România.

Nu știu ce vrea PSD de la guvernul Bolojan, de la premierul Bolojan, dar orice derapaj politic va trimite România într-o criză financiară și apoi într-o criză economică foarte puternică.

Și așa piețele financiare, și așa economia sunt la limită.

PSD ar trebui să deschidă sticle de șampanie că premierul Bolojan și-a asumat rolul de kamikaze în această alianță politcă.

România a primit un respiro să plece în vacanță, dar orice derapaj politic, social, financiar, economic ne va arunca într-o criză fără precedent.

România joacă acum cu sume mult mai mari decât în 2009, iar orice criză ar avea un impact mult mai mare.