Regele și patrioții

Într-un plan ceva mai concret, relațiile civilizate între fostul suveran și corifeii USL i-au întristat pe monarhiștii cu state vechi, i-au bucurat pe monarhiștii de stil nou coalizați de adversitatea față de președintele Băsescu, iar pe simpatizanții puterii i-au stimulat să denunțe diverse scenarii oculte, de la ambiții politice ale lui Radu Duda până la conspirații urzite de serviciile secrete pentru a demola actualul regim și republica în general.

Unde încape între toate acestea prezența fostului monarh? Discursul său a conținut o subliniere a rolului Coroanei ca simbol al unității naționale și o critică la adresa guvernării prezente (“Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului (…) Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare”). Suficient pentru a-l transforma într-un actor politic? Nu. Dar nici nu era cazul.