Referendumul lui Băsescu: vara sanie și iarna car

Conform procedurii, Parlamentul urmează să se pronunțe până la 1 iulie în privința cererii lui Traian Băsescu de organizare a consultării electoratului, motivat de faptul că USL nu respectă rezultatele referendumului convocat în 2009 de președinte pe tema parlamentului unicameral cu 300 de membri.

Decizia lui Băsescu are darul de a-l readuce în prim-planul jocului politic, oferindu-i ocazia de a-și lua revanșa față de USL pentru înfrângerea de imagine a sa și a dreptei de la referendumul de demitere din 2012 încoace, din motivul simplu că orice referendum, pe orice temă și indiferent de cine este convocat, este direct și exclusiv un barometru de opinie al electoratului asupra calității guvernării țării și a nivelului de trai. Cu alte cuvinte, electoratul își va exprima părerea despre guvernarea USL, nu despre președinte sau despre Constituție, astfel încât oricât de măruntă ar fi erodarea electorală a guvernării de anul trecut până acum (insuficientă, adică, pentru a valida referendumul), manifestarea ei ar fi contabilizată automat drept o creștere a acțiunilor lui Băsescu și ale micilor formațiuni care își dispută simpatiile electoratului de dreapta fidel lui (FC, Mișcarea Populară) și care vor căpăta astfel o platformă de afirmare nesperată.

Cu instinctul binecunoscut, președintele și-a păstrat însă o marjă de libertate în privința datei de organizare a referendumului său constituțional, sugerând cumva că esențialul e ca USL să știe că nu e liberă să decidă de una singură în privința viitoarei Constituții (“eu, ca omul gospodar, îmi fac vara sanie și iarna car”) și că scopul real al amenințării lui cu referendumul ar fi de fapt să-i facă pe liderii USL să bată în retragere și să accepte voința consultativă a poporului din 2009.