Real Estate. Ce înseamnă un cartier perfect?

Aceasta este întrebarea pe care arhitecții Irina Niculescu și Alexandru Belenyi, fondatorii studioului BAAB, și-au pus-o în colaborare cu Storia, în cadrul unui proiect ambițios menit să redefinească spațiul urban din România. Într-un interviu pentru emisiunea ZF Real Estate by Storia, cei doi arhitecți au expli-cat viziunea lor asupra unui nou model de locuire, bazat pe accesibilitate, interacțiune și un mediu mai prietenos cu toți locuitorii săi.

Conceptul de Cartier Perfect nu este doar un ideal îndepărtat, ci un model urban realist, construit pe date concrete. Studiul TRAI, realizat de Storia, a analizat patru factori esențiali pentru calitatea vieții într-un cartier: traficul, reperele urbane, aerul și imobiliarele. Pe baza acestui studiu și a sondajului Vocea Car-tierelor, la care au participat peste 

100.000 de oameni, arhitecții au putut identifica prioritățile locuitorilor. „Pentru noi, ca urbaniști și arhitecți, acest eșantion este extrem de important, pentru că, de obicei, lucrăm cu date de la 10.000 de oameni. Aici am putut colecta informații directe despre ce își doresc oamenii în cartierele lor”, explică arhitecta Irina Niculescu. De multe ori, proiectele urbane încep cu planificarea clădirilor, iar spațiul pub-lic rămâne secundar. Arhitecții de la BAAB propun o schimbare de perspectivă. „Cartierele trebuie să fie proiectate dinspre stradă către clădiri. Mai întâi trebuie să știm cum arată spațiul comun, unde ne întâlnim, unde ieșim din casă, și abia apoi să vină clădirile”, explică și Alexandru Belenyi. Un astfel de model poate părea contraintuitiv pentru dezvoltatori, însă el pune accent pe calitatea vieții și pe inter-acțiunea dintre oameni. Problema principală a cartierelor rezidențiale actuale, mai ales în marile orașe, este că au fost gândite ca dormitoare urbane, lipsite de spații comune generoase, unde locuitorii să poată socializa și să se simtă parte dintr-o comunitate. „Cartierul Perfect nu este o utopie, ci un spațiu în care viața la comun este prioritizată. Ne uităm la spațiul dintre clădiri, la spațiul public și încercăm să modelăm această idee de perfecțiune, care poate fi aplicată oriunde, indiferent de cultură sau de carac-teristicile zonei”, adaugă Irina Niculescu. O componentă interesantă a proiectului este faptul că se ba-zează pe elemente preluate din cartierele socialiste. Deși acestea au fost adesea criticate pentru as-pectul lor monoton, ele au și câteva atuuri importante, cum ar fi distanțele generoase dintre clădiri și prezența unor spații verzi. „În multe cartiere socialiste, distanța dintre clădiri permite existența unor zone verzi și a unor spații de joacă. Spre deosebire de noile ansambluri rezidențiale, unde clădirile sunt înghesuite, aceste cartiere mai vechi oferă o calitate mai bună a vieții prin simplul fapt că permit crearea unor spații comune aerisite”, explică Alexandru Belenyi. Un aspect esențial al proiectului este ideea de cartier prietenos cu copiii. Această alegere nu a fost întâmplătoare, ci reflectă un principiu urbanistic solid: atunci când un oraș este gândit pentru copii, el devine automat accesibil pentru toată lumea. „Ne-am ales ca «client» copilul. Dar nu ne referim doar la copiii mici, ci la întreg spectrul de vârstă, de la 0 la 18 ani. Ne-am gândit la locurile de joacă, la spațiile pentru adolescenți, care sunt adesea ignorate în planificarea urbană. Un trotuar suficient de lat pentru un cărucior de copil este și un trotuar accesibil pentru o persoană în scaun cu rotile sau pentru un vârstnic”, mai spune Irina Niculescu. Această abordare se bazează pe exemple de succes din alte țări. De exemplu, după Al Doilea Război Mondial, Amsterdamul a investit în 700 de locuri de joacă răspândite strategic în oraș, pentru a reconstrui relația locuitorilor cu spațiul public. Acest proiect a avut un impact uriaș asupra calității vieții urbane și este astăzi un model pentru multe orașe europene. O altă idee inovatoare din proiect este redefinirea rolului școlii în cartier. În loc să fie un punct periferic, la care părinții trebuie să ajungă cu mașina, școala ar trebui să fie un element central, ușor accesibil pe jos. „În multe orașe din România, părinții își înscriu copiii la școli din alte cartiere, ceea ce generează trafic și haos. În Cartierul Perfect, școala este nucleul comunității. Dacă părinții și copiii pot ajunge ușor la școală, se reduce poluarea, scade stresul cotidian, iar copiii au un mediu mai sănătos în care să crească”, spune Alexandru Belenyi.

Irina Niculescu, arhitect, cofondator, BAAB: „Ne-am ales ca «client» copilul. Dar nu ne referim doar la copiii mici, ci la întreg spectrul de vârstă, de la 0 la 18 ani. Ne-am gândit la locurile de joacă, la spațiile pentru adolescenți, care sunt adesea ignorate în planificarea urbană. Un trotuar suficient de lat pentru un cărucior de copil esten și un trotuar ac-cesibil pentru o persoană în scaun cu rotile sau pentru un vârstnic.”

Într-un oraș aglomerat precum Bucureștiul, ideea de Cartier Perfect poate părea un vis greu de realizat. Cu toate acestea, arhitecții de la BAAB sunt convinși că schimbarea este posibilă, dacă orașele sunt gâ-ndite pornind de la nevoile reale ale locuitorilor. „Nu trebuie să acceptăm ideea că orașul este o junglă urbană unde fiecare trebuie să se descurce singur. Putem proiecta cartiere care să fie mai prietenoase, mai sigure și mai plăcute pentru toată lumea, de la copii la vârstnici”, crede rina Niculescu.

Proiectul Cartierului Perfect pleacă de la nevoile locuitorilor săi și își propune să creeze o rețea urbană funcțională, bazată pe accesibilitate și proximitate. Oamenii trebuie să aibă în apropiere tot ce le este necesar pentru o viață confortabilă, fără să fie nevoiți să depindă de mașină sau să se simtă izolați în propriul cartier.

30% dintre români regretă achiziția unei locuințe: unde greșim? Unul dintre cele mai interesante as-pecte discutate a fost gradul ridicat de insatisfacție al celor care cumpără locuințe în România. 30% din-tre cumpărători regretă decizia luată, iar un motiv major este lipsa unei vieți de cartier bine conturate. Proiectul Cartierului Perfect își propune să reducă acest procent, oferind un ghid de educație imobiliară, care să ajute cumpărătorii să facă alegeri informate. Alegerea unei locuințe nu înseamnă doar o in-vestiție într-un apartament, ci într-un întreg ecosistem urban care îți va defini viața de zi cu zi. Un punct central al discuției a fost despre posibilitatea replicării acestui model în mai multe orașe. Răspunsul a fost pozitiv: da, Cartierul Perfect este replicabil, iar multe dintre soluțiile propuse pot fi implementate rapid, cu investiții minime, dacă există voință politică și sprijin din partea comunității. „Nu este nevoie de bugete imense. Multe dintre schimbările despre care vorbim – mobilier urban, plantări de copaci, ex-tinderea trotuarelor – pot fi realizate cu fonduri mici, dar impactul lor este uriaș”, crede Alexandru Belenyi. Un aspect important este finanțarea, care nu ar trebui să vină exclusiv de la autorități sau de la dezvoltatori imobiliari, ci din parteneriate public-private și chiar proiecte de urbanism finanțate prin crowdfunding de către comunitate.

Deși multe inițiative urbane sunt inspirate din modelele vestice, Cartierul Perfect nu își propune să cop-ieze, ci să valorifice ce avem deja. Cartierele construite în perioada comunistă au fost gândite pentru o viață comunitară activă, cu spații verzi, piețe, magazine și transport public bine integrat. „Avem deja această bază. Nu trebuie să construim ceva nou de la zero, ci doar să adaptăm, să refacem, să îmbunătățim ceea ce există deja”, observă Irina Niculescu. Astfel, Cartierul Perfect nu este o utopie, ci un proiect realist, bazat pe îmbunătățirea orașului pas cu pas, într-o strategie pe termen lung. Cine trebuie să se implice? Primăriile, dezvoltatorii sau comunitățile? 

Un alt punct esențial discutat a fost rolul fiecărui actor în dezvoltarea urbană. Momentan, relația dintre administrație, dezvoltatorii imobiliari și grupurile civice nu este clar definită, ceea ce îngreunează im-plementarea unor proiecte coerente. „Primăriile sunt responsabile pentru oraș, dar dezvoltatorii trebuie să colaboreze mai strâns cu administrația. Trebuie să existe un dialog clar, organizat, între toți actorii im-plicați”, crede Alexandru Niculescu.  Un exemplu de bună practică este modelul orașului Praga, unde primăria a creat Institutul de Proiectare 

Urbană, cu peste 200 de angajați – arhitecți, urbaniști, sociologi – care lucrează împreună pentru planifi-carea inteligentă a orașului. Rezultatul? 

Un oraș cu standard ridicat de viață, infrastructură bine gândită și transport public eficient. În România, primăriile au departamente de urbanism subdimensionate, cu doar câțiva specialiști, ceea ce face im-posibilă gestionarea eficientă a orașului. Soluția propusă este extinderea acestor departamente și crearea unor structuri administrative capabile să planifice dezvoltarea orașului pe termen lung.  ■

Carte de vizită:

1. Alexandru Belenyi și Irina Niculescu sunt cofondatorii biroului de arhitectură și urbanism BAAB.

2. Alexandru Belenyi a absolvit în 2010 programul de master în arhitectură la Universitatea Tehnică din Delft, Olanda. Între 2011 și 2015, a lucrat în Londra în domeniul planificării urbane la Chora Architecture and Urbanism, iar ulterior la Aecom București. 

3. În noiembrie 2015, și-a susținut teza de doctorat intitulată „Educația în arhitectură. Dinamica dintre cadru și conținut”. Paralel cu practica profesională, este implicat în mediul academic din 2011 până în prezent. 

4. Irina Niculescu a efectuat în 2009 un stagiu profesional la Mecanoo Architects în Delft, Olanda, și a absolvit în 2011 programul de master în arhitectură la aceeași universitate. Între 2012 și 2015, a activat în domeniul cinematografiei în București. 

5. Împreună, Alexandru și Irina conduc echipa tânără de arhitecți de la BAAB, asumându-și rolul de aliați ai fiecărui client în drumul spre materializarea unui ideal. Ei asigură un proces riguros care conduce la realizarea unor obiecte construite de calitate. 

Sursa: baab.ro

Cinci întrebări și răspunsuri din discuția cu Irina Niculescu și Alexandru Belenyi: 

1. Cât de realistă este implementarea modelului urban de cartier perfect în România?

Alexandru Belenyi: Nu doar că e replicabil, dar l-am gândit în așa fel încât o parte din proiectele din el pot fi făcute oriunde mâine. Cu o minimă voință politică și o sumă destul de mică, aceste schimbări pot fi implementate rapid.

2. Cine ar trebui să finanțeze astfel de proiecte urbane?

Irina Niculescu: Banii ar trebui să provină din parteneriate mai complexe, nu doar dintr-o singură sursă. Se pot face colaborări între autorități, dezvoltatori și chiar comunități, prin proiecte de urbanism fi-nanțate prin crowdfunding.

3. Ce obstacole există în dezvoltarea unui astfel de proiect?

Alexandru Belenyi: Mai degrabă o prejudecată legată de dezvoltarea spațiului public mi se pare mai prob-lematică. Primăriile au fonduri pentru astfel de schimbări, dar colaborarea între administrație, dezvolta-tori și comunități este încă deficitară.

4. Ce schimbări ar trebui să se facă la nivelul administrației locale pentru a sprijini astfel de inițiative?

Alexandru Belenyi: Primăriile din România sunt masiv subdimensionate. Au nevoie de departamente de planificare urbană cu mult mai mulți specialiști – arhitecți, urbaniști, sociologi – care să lucreze îm-preună la dezvoltarea orașului.

5. Există exemple internaționale de administrații care funcționează mai eficient?

Irina Niculescu: Un exemplu foarte bun este Praga. Primăria are Institutul de Proiectare Urbană cu peste 200 de angajați, care asigură o planificare coerentă a orașului. Asta se traduce printr-un standard ridicat de viață, un transport public eficient și un oraș ușor de iubit.