Rareș Florea, CEO, Domeniile Averești: Trei sferturi din ce am realizat până acum se datorează networkingului pe care l-am făcut. Dacă erau șapte evenimente în fiecare zi a săptămânii, participam la fiecare dintre acestea

Cu o experiență profesională de treisprezece ani în industria serviciilor financiare, retail și comerț online, Rareș Florea este responsabil acum de strategia comercială a Domeniilor Averești în România, precum și de expansiunea brandurilor din portofoliul cramei în Europa și în Asia. Și-a depus CV-ul o singură dată, pe la vreo 20 de ani, iar schimbările profesionale care au urmat după primul job au venit către el și nu invers. Cum a reușit? Datorită relațiilor de business pe care și le-a construit – uneori în fiecare seară a săptămânii.

Absolvent al Universității București, Facultatea de Administrație Publică, Rareș Florea a intrat în contact cu mediul de afaceri internațional încă de la primul loc de muncă, la Banc­post, gestionând pentru echipele din care a făcut parte relația comercială cu parteneri strategici din Europa Centrală și de Vest. Și-a consolidat ascensiunea profesională ocupând poziții cheie în cadrul mai multor companii de top precum Bancpost sau Groupon România, supervizând relația de business cu partenerii internaționali. În 2012, s-a alăturat Upstream, unul dintre principalii furnizori de soluții de mobile marketing cu o prezență puternică în peste 40 de țări, în calitate de director de achiziții. Între anii 2012-2015, Rareș Florea a ocupat poziția de online sales manager în cadrul PayU România, cel mai important procesator de plăți online din România. Din iunie 2015, s-a alăturat Vector Watch, fiind responsabil cu performanța comercială a companiei în România și Europa Centrală și de Sud-Est, supervizând totodată și implementarea activitățior de marketing și de vânzări ale companiei. Din toamna anului 2019 este country manager al companiei Domeniile Averești, care înseamnă astăzi  o plantație de 650 de ha, cea mai mare plantație de Busuioacă de Bohotin și cea mai mare de Zghihară de Huși din România; o capacitate de producție de 6 milioane de litri anual și ca-pacitate de depozitare de 8 milioane de litri.

Rareș Florea a fost unul dintre invitații recenți ai emisiunii Viața ta e un business a canalului Aleph Business, unde a vorbit despre toate momentele cheie din cariera sa.

Când erai la Bancpost acum mulți ani de zile, ce-ți imaginai că vei ajunge?

Când eram bancher aveam 20 de ani. Asta înseamnă cu 16 ani în urmă. Am început în Bancpost, o școală foarte bună de business. Mi-am dorit să lucrez pentru o companie americană, dar cumva, în Bancpost vindeam celebrele carduri American Express. Așa am început, le vindeam către persoane fizice, dar un anumit tip de persoane fizice – cu venituri mari, cu un anumit statut. Am avut norocul să lucrez direct în centrală, era foarte, foarte aproape de unde eram student, la Universitatea din București, la Administrație Publică (domeniu în care n-am apucat să profesez niciodată; am 1 metru 90, dar nu sunt cum se spune „înalt funcționar public”, cum spune diploma mea de licență).  Mi-am dorit foarte, foarte mult să lucrez pentru o companie americană și uite, viața m-a adus la American Express si era atunci o nebunie, erau carduri de care nimeni n-a mai auzit, era ceva exclusivist, de elită.

Și în primul an de muncă, țin minte, mama administra două școli și o grădiniță la Roman, în Neamț și tata era electrician; țin minte că le-am spus că în acea vară nu mai merg acasă în vacanță, ci rămân în București, să lucrez. Mi-au spus că e OK, dacă cred că mă descurc.

Am stat vreo 2 ani și jumătate în acel post, iar apoi, împreună cu echipa de executivi, am plecat la Millennium Bank – era celebra bancă roz, care se evidențiase cu pomul din față de la Unirii și foarte mulți dintre noi au migrat acolo. După o anumită perioadă, am primit un telefon de la foștii mei colegi greci. „Domnule, știți? Uite, avem o poziție pe care știm că ți-ai dorit-o, dar nu puteam să o oferim fiindcă atunci erai foarte tânăr etc.” Și am trecut la ei, tot la Amex, la divizia de comercianți. Dacă erai un comerciant sau un brand mare, cum ar fi
Radisson, Louis Vuitton etc. și aveai clienți din afară, care voiau să plătească prin Amex, trebuia cumva sa ajungi la Bancpost, în speță la departamentul nostru. Și am preluat această misiune, care cred că m-a definit. Acolo am intrat sau am început să interacționez cu niște branduri mari. Și practic tot ce venea ca brand mare din afară avea contract cu Amex pentru zona de acceptare de carduri. Și acolo am stat aproximativ doi ani fiindcă mi-a plăcut extraordinar de mult acel rol.

În facultate am făcut foarte mult Drept Antifraudă, dar în același timp, eu sunt născut comerciant. A existat un fel de îmbinare a acestor două domenii în rolul meu și astfel că ajunsesem la 22 de ani să pregătesc tot ce însemna echipe noi de vânzări din țară care veneau în training pentru partea asta de Amex. Ei probabil se așteptau să vadă un domn, nu un puști de 20 și ceva de ani. Îmi amintesc, de asemenea, și că în ultimul an la Bancpost am semnat un contract de acceptare a cardurilor American Express cu IKEA. Existau două condiții pentru ca banca să își păstreze licența atunci: să semneze cu Carrefour și să semneze cu IKEA. Șeful meu de atunci a semnat cu Carrefour, iar eu cu IKEA. Ca să aveți un ordin de mărime, șeful meu a semnat în șapte ani, iar eu într-un an și 8 luni. Au fost chinuri fantastice, adică îți dai seama că nu dormi noaptea într-o astfel de situație, nu?

Cât a fost bonusul?

Undeva la 6.450 de lei. Era fabulos, eu aveam salariul de aproximativ 1.700 de lei.

De ce ți-ai dorit să lucrezi pentru americani?

Cred că datorită faptului că am învățat engleza; am fost olimpic la engleză și am învățat engleza cel mai mult de pe Cartoon Network – cu toată sinceritatea. Am avut apoi și o profesoară foarte, foarte mișto, la școală, senzațională. Probabil, nu știu, de la televizor, am crescut cu asta și toată lumea vrea „the american dream”.

De ce sunt americanii primii când vine vorba de marketing?

Știu să vândă orice și au un om pentru fiecare activitate în parte – unul face site-ul, altul face marketingul etc.; la noi am fost învățați cu „Maricica, tu ești bună la marketing? Bine, tu te ocupi de marketing.” La noi există mentalitatea asta din comunism de om bun la toate.

După perioada Amex, în care ai învățat meritocrația, ai schimbat mai multe joburi. Te-ai dus la Upstream, apoi la PayU
România, iar mai târziu la Vector Watch.

Înainte de Upstream, celebrul Groupon și-a anunțat intrarea în România, tot prin prisma
Amexului, CEO-ul de la momentul respectiv, desemnat tot de americani, care condusese Groupon Turcia, avusese un magazin în Mall Vitan, unde am semnat tot eu să-i facem POS de American Express. Ei căutau pe cineva care să le furnizeze comercianți buni și foarte buni din București și atunci cineva din bancă m-a recomandat pe mine, „un băiat care îi știe cam pe toți din țară”. Ca să îți dau un exemplu, când se construia Băneasa Shopping City erau niște branduri nou intrate în România, cum era Reserved al grupului DPD din Polonia, care a fost de altfel și primul cu care am semnat în Băneasa. Era un șantier înăuntru și îmi aduc aminte că ai mei colegi nu voiau să intre ca să nu se murdărească, eu am tras ceva peste costum și am interacționat cu viitorii proprietari de branduri și de magazine de acolo. Am semnat contracte acolo, pe cărămizi.

Cât ai stat la Groupon?

La Groupon am stat aproximativ doi ani.

Doi ani ai stat, până când Groupon a părăsit România?

Conceptul în sine, la nivel internațional, s-a  perimat. CEO-ul companiei a avut o decădere,  acțiunile s-au dus în cap, nu mai mergea conceptul. Și asta  mă întreabă toată lumea – De ce nu a mers Groupon în România? A mers până la punctul în care comercianții respectivi – și o zic cu toată răspunderea – au vrut să câștige mai mult decât trebuia, Groupon era un punct de marketing, nu de vânzare. Și începuseră tot felul de comercianți mai ciudați să vândă pe toate site-urile de cupoane tot felul de produse. Nu Groupon a clacat, ci modelul de business în sine. Odată cu decăderea, au decăzut și toate celelalte site-uri similare.

După Groupon, în toate pozițiile pe care tu le-ai avut de-a lungul anilor, ai fost recrutat sau ți-ai căutat job?

Nu mi-am căutat job, nu am depus CV-ul nici la Groupon; am aplicat doar pentru primul job, cel de la Bancpost.

Ce i-ai spune cuiva care are acum 20 de ani, astfel încât el să fie recrutat de-a lungul carierei ca și tine, să fie căutat de lume și nu invers?

Să muncească zi și noapte, să facă networking. Eu mergeam, dacă vreți, nu știu, dacă erau 5 evenimente în București, de luni până vineri sau chiar șapte, de luni până duminică, mergeam la fiecare dintre acestea. De la un eveniment rămâneai mereu cu ceva,  o lecție, dar mai mult decât orice, făceai networking. Cred că trei sferturi din ce am realizat până acum se datorează net­workingului pe care l-am făcut. Și când parcurgem traseul carierei mele până la final și ajungem și la Domeniile Averești, vedem că întotdeauna am făcut cu totul și cu totul altceva. Adică domeniile în care am activat au fost destul de diferite.

În 2015 te-ai dus la Vector Watch, un domeniu nou, interesant. De ce ai acceptat provocarea de a merge la ei?

Pentru mine, Vector Watch a fost cel mai frumos proiect. După Upstream, am fost recrutat de Naspers pentru a conduce partea comercială de la PayU. Mai târziu, tot prin intermediul unor cunoștințe anterioare, m-am întâlnit cu Geo Santana, fost CEO al Timex, producătorul numărul cinci de ceasuri din lume – unul dintre oamenii cu care orice om de business voia să se întâlnească. M-am întâlnit cu el și cu Steve Jarvis, fostul designer șef de la Nike.

Trebuie să ai și un apetit pentru risc – era vorba despre un start-up, urma să mă căsătoresc – și, deși îmi place să fiu mereu punctual – am întârziat atunci intenționat. După 40 de minute, mi-au spus că sunt angajat. Joe avea și o voce gen Al Pacino.

Oferta a fost suficient de mare?

Ei se grăbeau foarte tare și i-am dus pe Otopeni pe amândoi, iar când am trecut podul terminasem strategia pe trei ani. Abia a doua zi am primit oferta – i-am rugat să mă lase să mă căsătoresc, să mă duc în luna de miere și apoi să lansăm
Vector Watch. În luna de miere am muncit. Ce m-a convins a fost ceasul, îmi plăcea cum arăta.

Care este cea mai mare calitate a ta?

Sunt un om corect. Îmi place să muncesc de dragul de a munci.

Cu această calitate de a munci, de ce nu ți-ai făcut afacerea proprie?

Chiar nu știu să îți răspund, mi-a plăcut foarte mult ce am făcut până acum și nu mi-am dorit propria afacere.

La ce companie ți-ai fi dorit să lucrezi dacă ai fi avut posibilitatea?

La BMW sau la Porsche; am făcut chiar și un ceas cu BMW. Am avut o discuție cu Andrei Pitiș la un moment dat – el și-a dorit să facă un ceas al lui – să asocieze numele lui cu Vector Watch. Și mi-a spus să fac și eu ceva, în ecuația asta, să fie al meu.

Ai avut pachet de bonus când s-a vândut Vector Watch –  au meritat cei trei ani pe care i-ai petrecut în companie?

Da – și aș mai face-o încă o dată, și fără bonus.

Cine ți-a dat cel mai bun sfat de carieră?

Cred că Andrei – atât Andrei, cât și George
Buhnici sunt doi oameni cu care mă identific în parcursul profesional și care, exact cum stau de vorbă cu tine acum, chiar pot să zic că m-au ajutat. Nu mi-am dat seama pe moment, dar după o săptămână-două-trei, la un moment devine clar că cineva ți-a spus să procedezi într-o anumită direcție.

Ai da Domeniile Averești pentru un job la BMW?

Nu, este prea târziu, sunt agățat, nu e cale înapoi.

Dacă ar fi să faci propriul vin, care să îți poarte numele, care ar fi?

Un vin alb, sec sau poate chiar semisec, ușor de băut, poate ușor fructat – un vin pentru toată lumea, pentru generația nouă, cum a făcut Yellow Tale în State, un brand australian cu succes în America. Tinerii, în special americani, beau mai puțin vin, se reorientează spre alte branduri – trendul din America nu o să vină astăzi în România, dar tot va veni cândva.

Ce ai învățat de la americani?

Meritocrație: produci, primești – foarte simplu, foarte transparent. Am făcut ceva cursuri la Visa Business School, am citit o groază de minuni la vremea respectivă și aveam o tipă din Croația care ținea practic clusterul, stătea și în București, și în Croația, și ne făcea training-uri, Croația fiind țara cu rata cea mai mare de acceptare a cardurilor American Express din Europa, acum 15 ani. Totul era transparent, totul pe cartea de muncă, fără tips, bacșiș, comisioane pe lângă.

Care era salariul de la Groupon?

În jur de 6.000 – 7.000 de lei, ceea ce era un salt uriaș, de la 1.700 – 2.000 și ceva de lei. Dar și poziția era alta, de director comercial. În mod normal, nimeni n-ar risca un job bun. Nu aveam nici mașină, nici birouri, dar împreună cu un coleg foarte bun, cu Bogdan Dumitrescu, din bancă, am plecat, alături de alți câțiva oameni de acolo. Am făcut o echipă de 40 de oameni și cred că am ajuns la
3 milioane de euro venituri, în vreun an. De la zero.

PayU procesa la momentul respectiv undeva la 2-3 milioane de euro, adică cifre care nu mai par atât de mari după 10 ani. Datorită relațiilor anterioare, am primit un telefon de la fostul CEO de la Groupon, care mi-a spus că avem un comeciant foarte bun, EvoMag și nu reușesc oamenii de acolo să îl convingă să lucreze cu PayU. Am depănat amintiri cu cei de acolo (cu care colaborăm – n.red.),  apoi m-au întrebat când încep. A trecut perioada PayU, am depășit 200 de milioane de euro, am adus foarte mulți comercianți –
Decathlon, Carrefour, Cora etc. De acolo, Radu Georgescu vânduse, era deja parte din Naspers, nu am interacționat niciodată fizic cu el. Apoi, după ce Cristi Herghelegiu (fost colaborator – n.red.) plecase de acolo compania crescuse bine, trebuia să mă căsătoresc. Mă sună Herghelegiu într-o zi, să vin la o discuție: „Uite, recomandă-mi și mie te rog, pentru un post cu o titulatură foarte ciudată, cineva pentru Europa de Est, care să știe toată piața de online. Nu pot să îți spun despre ce este vorba.”  N-am apucat să mă întâlnesc cu el, am recomandat oameni, s-au întâlnit, nu s-au plăcut, apoi m-am întâlnit și eu cu el – mi-a spus că este un proiect nou în care vor fi implicați Radu Georgescu, Andrei Pitiș.