Raport: Mașinile, reclamele și stâlpii de pe trotuare - bariere în accesibilizarea spațiului public
Capitala, dar și restul orașelor, se confruntă cu grave probleme de accesibilizare a spațiului public, barierele fiind multiple, de la deteriorarea pavajului trotuarelor și lipsa pavajului tactil, până la mașinile, stâlpii de electricitate și panourile publicitare plasate pe trotuare.
Raportul de audit al accesibilității spațiului public urban, prezentat joi de Active Watch și Motivation România, a fost realizat în baza unor focus grupuri cu autorități publice, persoane cu dizabilități și public general, precum și prin analiza spațiilor publice de către un urbanist, expert în mobilitate urbană. Auditul a fost realizat în București, Râmnicu Vâlcea și Arad.
Auditul urban realizat în București indică numeroase anomalii în dezvoltarea orașului, a arătat coordonatorul proiectului, Ana Drăguțescu.
“În momentul de față, Capitala se confruntă cu grave probleme de accesibilizare a spațiului public: pavajul trotuarelor este în condiții avansate de deteriorare, bordurile sunt sporadic coborâte la nivel, dar sunt deteriorate, nu există pavaj tactil în numeroase stații de transport public, reclamele situate pe trotuar reprezintă un obstacol periculos, platformele pentru fotoliul rulant aferente intrărilor/ieșirilor din pasaje sunt adeseori deteriorate și nefuncționale, pornirea lor depinzând de diverse persoane de foarte multe ori dificil de localizat”, a spus Drăguțescu.
Ea a mai precizat că, adesea, trotuarele nu au lățimea corespunzătoare și sunt obstrucționate de stâlpi de electricitate, dar o problemă frecventă o reprezintă și autoturismele parcate pe trotuar, care nu mai permit trecerea pietonilor, indiferent de categorie, precum și șantierele de pe trotuar, care nu sunt corect și vizibil marcate, iar spațiul alternativ pentru pietoni lipsește.
“După cum vedeți, ne confruntăm cu o problemă foarte gravă – spațiul public din București este inaccesibil persoanelor cu dizabilități și îi condamnă pe mulți dintre concitadinii noștri la sărăcie și izolare”, a afirmat Ana Drăguțescu.
Inițiatorii raportului de audit au precizat că accesibilizarea orașelor nu este o politică redusă strict la nivelul persoanelor cu dizabilități, pentru că și persoanele vârstnice, copiii sau persoanele cu copii în cărucioare au nevoie de spații sigure și accesibile pentru desfășurarea activităților sociale și economice în spațiile urbane.
“Paradoxurile actuale, în care aglomerațiile urbane îi obligă pe pietoni să meargă pe partea carosabilă, din cauza mașinilor parcate pe trotuare, afectează calitatea vieții oamenilor și pun pietonii în pericol”, au spus inițiatorii, care în luna iulie au organizat și primul marș al pietonilor din București, solicitând autorităților publice să ia măsuri urgente cu privire la proiectarea orașului în beneficiul oamenilor.
Cercetarea vine în întâmpinarea demersurilor autorităților publice din România care în 2015 trebuie să elaboreze Planurile de Mobilitate Urbană Durabilă.
“La mai bine de șapte ani de la elaborarea Legii 448/ 2006, care prevede obligativitatea autorităților publice de a lua măsuri cu privire accesibilizarea spațiilor și clădirilor publice, accesul persoanelor cu dizabilități la oraș este serios afectat de lipsa acestora. «Normativul privind adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap» prevede toate detaliile tehnice cu privire la minimele criterii de accesibilizare. Cu toate acestea, conform analizei realizate, lipsa accesibilizării orașelor este unul dintre principalii factori de segregare a persoanelor cu dizabilități”, se arată în raport.
În cadrul discuțiilor de joi, inițiatorii raportului au propus modificarea legislației astfel încât parcarea mașinilor pe trotuar să fie interzisă, în prezent aceasta fiind acceptată, cu condiția ca pietonilor să le rămână la dispoziție cel puțin un metru.
Ana Drăguțescu a explicat că acest spațiu nu este suficient pentru persoanele care se deplasează cu ajutorul unui scaun rulant, dar nici pentru pietoni, explicând că două persoane care vin direcții opuse au nevoie de doi metri pentru a putea trece una pe lângă alta.