Randamentele fabuloase ale investițiilor în lux

Bijuterii sau pur și simplu diamante? Mașini de epocă? Poate obiecte de artă? Pentru persoanele cu averi mari, cumpărarea unui diamant sau a unei mașini rare este deopotrivă o investiție, dar și o cheltuială pentru propria plăcere. Aproape un sfert din bogații lumii continuă să cheltuiască mai mult pe bunuri de lux și numai 8% spun că vor să reducă sumele alocate acestor produse, arată studiul The Wealth Report 2015, realizat de compania de consultanță Knight Frank. Cei mai mulți dintre cei cu apetit în creștere pentru bunuri de lux se găsesc în Marea Britanie, țară cu cea mai mare densitate a rezidenților cu averi de peste 30 de milioane de dolari. La finalul lui 2014 în Marea Britanie se aflau 81 de miliardari în euro și aproape 2.500 de persoane cu averi mai mari de 100 de milioane de euro. Pentru comparație, studiul arată că România are doar 2 miliardari și 48 de persoane cu averi de peste 100 de milioane de euro. Numai în 2014, averile bogaților au crescut cu 700 de miliarde de dolari. În vârful piramidei bogaților sunt 53 de nou intrați tot anul trecut, arată The Wealth Report.

Nu se vorbește foarte mult despre românii care aleg să investească în pietre prețioase sau colecții de timbre, dar este de notorietate colecția de mașini a lui Ion Țiriac. Aceasta reunește peste 150 de exponate de epocă, fabricate începând cu anii 1899, dar și automobile performante, cu un design actual. Este singura colecție din lume cu cele 6 Rolls-Royce Phantom produse până în 1972, precum și cu exemplare care au apărut anterior unor personalități ca Sir Elton John, Sammy Davis Jr. sau Bernie Ecclestone. Ion Țiriac spune, în materialul de prezentare de pe site-ul Țiriac Collection, că totdeauna a fost pasionat de mașini, dar că din păcate, vreme de 50 de ani nu a prea avut timp pentru a se dedica acestui hobby. Povestește că a început să cumpere mașini în momentul în care și-a permis, din punct de vedere economic, respectiv când a început să facă bani din sport. „În 1969 a fost cel mai bun an al meu, când am câștigat 17 turnee. Cel mai rău m-am clasat la Roland Garros, pe locul opt, fiind singurul amator lângă șapte profesioniști. În acel an am adunat la un loc 5.000 de dolari și mi-am cumpărat primul Mecedes 280 S, țin minte că am ales S, pentru că era cu carburator și puteau românii să umble cu șurubelnița la el“.

Campionii din tenis câștigă acum zeci de milioane de dolari, sume despre care Ion Țiriac spune că sunt rezonabile. Adaugă și că a fost un mare pasionat de Ferrari: „Mereu am luat, am luat, am luat, le-am ținut pe unde nu am mai știut. O poveste complet ridicolă – când a ieșit Ferrari F40 mi-au alocat unul – cu marketingul «serie limitată» pe care îl au sunt probabil cea mai isteață companie din lume -, de-abia așteptam să vină și am mai luat unul la suprapreț.“

Le-a ținut vreme de zece ani la un prieten, spune Ion Țiriac, iar la un moment dat neamțul l-a întrebat ce să facă cu cele două Ferarri de la el din grajd; Ion Țiriac le-a vândut într-o singură zi la preț de unul și regretă și în ziua de azi, pentru că în prezent un astfel de automobil se vinde cu peste un milion de euro. „Este o boală cronică, nu numai o pasiune. Nu mă mai duc la licitații, deși din când în când nu pot să mă abțin. Sunt lucruri care îmi plac, poate peste măsură și atunci nu prea am limită. De pildă 600-le Mercedes eu cred că e o mașină din care am opt bucăți și cred că mai cumpăr dacă mai găsesc. Mi se par atât de performante și fiabile încât am cumpărat tot pe ce am putut să pun mâna.“

Recondiționarea unei mașini de colecție poate dura până la doi ani și jumătate, iar costurile pot fi uriașe, deoarece pentru o singură piesă de la o mașină rară un investitor poate ajunge să plătească cât pentru o mașină întreagă. Cât ajunge să valoreze după recondiționare? „Numai atât cât este cineva dispus să plătească pe ea“, punctează Ion Țiriac, care apreciază că Spania a găzduit, cel mai proababil, cele mai mari colecții de mașini. Valoarea unei mașini de colecție este dată de un complex de factori, iar istoria contează în cazul acesta aproape tot atât de mult cât și obiectul în sine. „S-au făcut doar 16 mașini Phantom 4 și au fost vândute numai către casele regale. Eu am singurele două Phantom 4 care se află în mâini private“, spune Țiriac, care povestește că a învățat să conducă la 15 ani, când lucra la fabrica de camioane Steagul Roșu „și am luat palme de mi-au sărit urechile de la cei mai în vârstă până am învățat să conduc“.