Puterea mai multor minți umane și a imaginației. Cum șase realizări tehnologice au schimbat omenirea

Volumul „Cum am ajuns aici. Șase inovații care au făcut lumea modernă“ este varianta print a unei serii televizate de șase filme, realizată de Steven Johnson, ambele realizări media analizând modul în care șase realizări tehnologice – frigul, ceasurile, lentilele, purificarea apei, sunetul înregistrat și lumina artificială – au schimbat omenirea.

Autorul spune că a rezistat tentației de a emite judecăți de valoare cu privire la respectivele schimbări, dar cartea își propune să analizeze toate fațetele schimbărilor induse de descoperiri, și cele pozitive, și cele negative.  Un concept interesant este, la Johnson, ideea de inovație colectivă, faptul că ideile și inovațiile rezultă din interacțiunea mai multor domenii și a mai multor minți umane. Istoria capacității de a înregistra și transmite vocea umană nu este doar povestea lui Edison sau a lui Graham Bell, ci și povestea unor desene anatomice din secolul XVIII ale urechii umane, cea a scufundării Titanicului, a mișcării drepturilor civile și despre proprietățile acustice ale unui tub vidat spart. În celebrul său discurs de la Stanford, scrie Johnson, Steve Jobs a spus câteva povești despre puterea creativă a explorării unor experiențe noi: abandonarea facultății și audierea unor cursuri de caligrafie vor ajunge să influențeze interfața grafică a calculatorului Macintosh sau faptul că a fost concediat de la Apple la 30 de ani, fapt care i-a permis să lanseze compania de animație Pixar.

Greutatea succesului, a explicat Jobs, a fost înlocuită cu sprinteneala de a fi din nou începător, l-a eliberat pentru a intra în cea mai creativă perioadă a vieții sale. Dincolo de astfel de asocieri, autorul spune că mai există o caracteristică ce poate fi regăsită în cazul tuturor celor care au colaborat voluntar sau involuntar la marile descoperiri ale lumii, faptul că aceștia au lucrat la granițele domeniilor lor oficiale sau la intersecția unor discipline diferite.

Ada Lovelace, care la jumătatea secolului XIX a pus bazele științei care astăzi se numește programare, a pornit prin a vedea posibilitățile estetice ale computerului desenat de Charles Babbage, pentru că viața ei fusese trăită în punctul unic de coliziune dintre poezia romantică și matematică. În plus, puterea de a vedea dincolo de suprafața lucrurilor, aceasta într-un sens romantic și figurat, desigur, i-au permis să își imagineze o mașină capabilă să manipuleze simboluri sau să compună muzică, într-un mod în care nici măcar Babbage nu a reușit.

O carte interesantă, captivantă, bine scrisă, care vă va captiva.