PSIHOLOGIA ÎN VREME DE CRIZĂ: „Trebuie să luăm lucrurile pas cu pas și fără să ne facem scenarii de viitor îndepărtat”

Lavinia Țânculescu, doctor în psihologie, axat pe psihologia muncii și organizațională, a vorbit într-un interviu Business MAGAZIN despre efectele izolării la domiciliu, în care se regăsesc mulți dintre angajații companiilor din toată lumea în prezent.

Potrivit specialistului, efectele izolării se leagă cel mai mult de starea noastră psihică, iar evenimentele pe care le trăim trebuie gestionate pe plan emoțional într-un mod cât mai potrivit pentru fiecare dintre noi. Ea observă că fiecare persoană are propriile mecanisme de <<coping>> (de a gestiona situațiile cu care se confruntă n.red.), unele dintre acestea chiar inconștiente, altele exersate. Mecanismele de gestionare a stresului se încadrează în mai multe categorii, potrivit specialistului, care se referă fie la aspectul cognitiv, prin planificare, de pildă sau prin alte aspecte care țin de relaționare, de solicitarea ajutorului celorlalți, cât și prin metode care țin de reacțiile emoționale –  cum ar fi, de exemplu acceptarea situației sau orientarea pe beneficiile acesteia.

Un alt tip de a face față provocărilor izolării este cel de natură religioasă sau spirituală – prin apropierea de noi înșine, de Dumnezeu. „Gestionarea situației prin care trecem ține foarte mult și de structura noastră de personalitate și de cum știm să gestionăm unele elemente prin acceptarea unor lucruri pe care le avem sau nu în bagajul nostru. Spre exemplu, reziliența sau forța psihică.”

Apoi, contează și eficacitatea personală – acea autoeficacitate în diverse situații: „Persoanele vulnerabile sau anxioase au comportamente invers proporționale ideii de autoeficacitate”.

Legat de anxietatea care este menționată de mulți dintre cei care lucrează de acasă, și aceasta se împarte în mai multe categorii, potrivit Laviniei Țânculescu: anxietatea de perspectivă presupune întrebări legate de cum vor evolua lucrurile, iar anxietatea inhibitorie, că nu știi ce să faci în prezent, motiv pentru care mulți dintre angajați poate muncesc mai mult de acasă „ca să nu aibă  conexiune deloc cu ei înșiși”. Alții se simt de-a dreptul epuizați – se confruntă cu o stare de oboseală și o stare de sfârșeală.

Psihologul amintește și de o glumă din mediul online în acest sens care spune – „După ce se încheie această perioadă îmi voi lua două zile de concediu”.

Unii dintre angajații izolați la domiciliu se plâng chiar că, în pofida oboselii, nu reușesc să doarmă. „Imaginați-vă mintea care funcționează ca un procesor în permanență ocupat cu gânduri, griji. Anxietatea înseamnă de fapt că îmi fac mereu griji, mă tem să nu se întâmple ceva rău, îmi este teamă de lucruri, sunt absorbit de problemele mele – sunt foarte turbulat de evenimente și mă preocupă faptul că nu știu cum vor fi de acum încolo lucrurile, că nu mă voi adapta, ori toate acestae țin de scenariul catastrofic că s-ar putea să nu reușim, ce vom face noi în situația respectivă.”  În acest context, Lavinia Țânculescu îi sfătuiește pe oameni să se ghideze după o vorbă care există în limba engleză „Lets cross the bridge when we get there” (Să trecem podul când ajungem acolo n.red), adică să luăm lucrurile pas cu pas și fără să avem apetența scenariilor de viitor îndepărtat. De asemenea, îi sfătuiește pe oameni să se hrănească din micile succese ale fiecărei zile și să nu își propună să facă foarte multe lucruri  imposibil de realizat – de tipul poate azi o să aflu cum o să fie boala tratată – când închizi calculatorul, seara, trebuie să închizi „programele”, respectiv procesele de gândire care te îngrijorează”.  

„Mulți dintre oamenii aceștia nu reușesc să își închidă programele – de aceea au insomnii și de adormire, și de trezire – evident că somnul  este de mai proastă calitate fiindcă energia psihică este folosită în a lumina acele gânduri”, explică Lavinia Țânculescu.

Legat de faptul că poate unii dintre cei izolați la domiciliu mănâncă mai mult în această perioadă, psihologul Lavinia Țânculescu subliniază că mâncarea nu se consumă de foame ci pentru că de cele mai multe ori este tot o expresie a anxietății.  „Mâncarea, la fel cum se întâmplă și în cazul obezității, o mănânci fiindcă este un lucru sigur, fiindcă vorbim despre  o certitudine. Te-ai înconjurat de o platoșă care cumva te va proteja, prin urmare tot în zona de protecție mergem. De cele mai multe ori vorbim despre supraviețuire, dar nu este numai foamea de supraviețuire. Iar cumpărăturile de alimente în exces pot reprezenta de asemenea o formă de reasigurare.

Citiți mai multe despre psihologia în vreme de criză în următorul articol de copertă al Business MAGAZIN – Viață de corporatist (izolat la domiciliu) – pe care îl veți regăsi în format e-paper pe site-ul revistei www.businessmagazin.ro