Protestele din România nu mai sunt suficiente. Avem nevoie de acțiuni concrete
Evenimentele politice din ultimele zile produc un nou val de nemulțumire în rândul celor ”din stradă“, iar cei de la putere insistă parcă să confirme că ceea ce au început în luna februarie a fost mai mult decât o simplă eroare de comunicare.
Sunt de acord cu mișcările de stradă, atât timp cât ele sunt pașnice, dar în cazul nostru rezultatele par a se lăsa prea mult așteptate. Sigur, protestele au reușit să împiedice trecerea sau intrarea în vigoare a unor acte normative importante, dar părea evident că e doar o problemă de timp până când acestea își vor găsi o altă formă într-un alt act.
Răspunsul nu e protestul, ci oferirea unor alte soluții. În mod democratic, evident, pentru că sistemul reprezentativității este singurul care ne mai ține la suprafață.
Corupția, mita și toate problemele care macină România au o singură sursă: banii. Un stat sănătos e un stat care produce bani. Și cei mai potriviți să conducă economia unui asemenea stat sunt oamenii din business.
Franța oferă un exemplu bun prin Emmanuel Macron: deși nu e un candidat plăcut de prea multă lume – ca dovadă și rezultatul obținut în primul tur al alegerilor, de doar 24% – este totuși candidatul preferat de toată lumea. De unde vine Macron? Din mediul privat, fiind un fost bancher. Este un cvasipolitician de 39 de ani care nu a mai participat niciodată la alegeri. Și nu e vorba de alegeri prezidențiale, ci de alegeri de orice fel; Macron a deținut un portofoliu în guvern, dar e o funcție pe care a fost numit. Acestea fiind spuse, Macron are prima șansă de a deveni președintele Franței.
Vorbind de o republică prezidențială, și nu parlamentară, așa cum e cazul României, Macron va deține întrega putere în Hexagon.
Spun că e un exemplu bun pentru că și România ar avea nevoie de oameni veniți din mediul privat. Nu de tehnocrați, adică politicieni neafiliați unui partid, ci de oameni de afaceri care să își asume posturi cheie în sistemul administrativ.
Sigur, e riscant să lași un salariu bun pe unul de la stat, dar până la urmă cred că s-ar găsi oameni dispuși să participe la ridicarea României.
Problema devine, evident, cum ar putea ajunge acești oameni să fie numiți în funcții decizionale.
Și mă întorc astfel la Macron și la mișcarea sa politică, En Marche!, fondată în aprilie 2016. În 12 luni, partidul de centru-stânga a reușit să dea principalul candidat la alegerile prezidențiale. Ca o scurtă paranteză, numele oficial al partidului e mai mult decât elocvent: Asociația pentru Reînnoirea Vieții Politice.
Se poate, așadar, ca un partid oarecum conservator, născut din aceeași mișcare antisistem care bântuie Europa și lumea întreagă de vreo doi ani, să se impună pe scena politică a uneia dintre cele mai performante țări.
De ce nu se poate replica acest sistem și la noi? De ce singurul partid care s-a putut organiza este condus de oameni care nu au putut trasa o agendă economică logică, apelând la fostul guvern condus de Dacian Cioloș?
De ce nu își poate nimeni asuma, în mod deschis, ideea de a implica oamenii de afaceri în conducerea de zi cu zi a țării?
Un răspuns e evident: pentru că oamenii din business nu sunt extrem de populari, iar asta înseamnă voturi în minus. Oamenii din business nu sunt dispuși să intre în dezbateri aprinse, în scandaluri, iar asta înseamnă voturi în minus. Oamenii din business evită iresponsabilitatea și promisiunile care nu pot fi acoperite, iar asta înseamnă și mai multe voturi în minus.
Își mai găsește loc și eternul argument că oamenii de afaceri nu au experiență politică. E adevărat, dar mă îndoiesc sincer că cineva are nevoie de o diplomă în științe politice ca să conducă un minister. E mult mai important să îți alegi echipa potrivită, iar asta e o condiție pe care orice om de succes în afaceri o poate bifa.
E timpul, poate, ca lucrurile să se schimbe; e timpul ca oamenii care au reușit să ridice o afacere să ajute la readucerea României pe traiectoria corectă.
În cele din urmă, protestele sunt doar o reacție, nu și o soluție.