Proiectul cloudului guvernamental de 500 mil. euro, cu bani din PNRR. ANIS, puternica asociație a firmelor de soft, acuză un „derapaj“: Statul vrea să interzică pe furiș achiziția de servicii de cloud de la firme private. Școlile nu vor mai putea cumpăra abonamente la Zoom sau la alte platforme în cloud după ce statul va finaliza, cu bani din PNRR, propriile centre de date

Statul român este pe cale să legifereze, printr-un proiect de ordonanță de urgență – care ar fi discutat netrasparent, în spatele ușilor închise, un adevărat „derapaj“, respectiv blocarea de pe piața furnizorilor de servicii de cloud pentru sectorul public a tuturor furnizorilor privați, acuză, printr-un mesaj nebișnuit de dur, Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS), care grupează cei mai mari jucători din industria locală de IT, cu un business cumulat de aproape 4 mld. euro pe an și 47.000 de angajați.

Statul român este pe cale să legifereze, printr-un proiect de ordonanță de urgență – care ar fi discutat netrasparent, în spatele ușilor închise, un adevărat „derapaj“, respectiv blocarea de pe piața furnizorilor de servicii de cloud pentru sectorul public a tuturor furnizorilor privați, acuză, printr-un mesaj nebișnuit de dur, Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS), care grupează cei mai mari jucători din industria locală de IT, cu un business cumulat de aproape 4 mld. euro pe an și 47.000 de angajați.

Proiectul înființării unei infrastructuri guvernamentale de cloud, discutat încă din perioada guvernului Dăncilă – când costurile erau estimate la mai puțin de 50 mil. euro, a revenit în discuție anul trecut, iar odată cu decizia ca acesta să fie structurat diferit și finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), au crescut și costurile la 500 mil. euro. Spre deosebire de varianta publică a proiectului de OUG privind cloudul guvernamental, în culise se pregătește o altă variantă, care prevede că odată cu lansarea cloudului guvernamental instituțiile de stat nu vor mai avea voie să cumpere soluții de cloud public (de la furnizori privați), precum Amazon, Google și Microsoft, susține Alexandru Lăpușan, vicepreședinte al ANIS.

„Suntem pe un calendar foarte strâns pe zona de PNRR și asta forțează multe instituții să accelereze cadrul necesar pentru obținerea acelor fonduri. În cazul nostru, vorbim despre cloudul guvernamental, avem o ordonanță de urgență care a fost lansată în procesul de transparență decizională undeva în august 2020, însă din păcate se pare că ultima formă – care nu mai e atât de transparentă – deși suntem în acest proces de transparență decizională, este una absolut dramatică pentru viitorul digitalizării României.“

Blocajul ar putea fi ocolit doar dacă soluțiile ar funcționa din cloudul creat de statul român, un scenariu puțin probabil, afirmă Lăpușan. „Asta înseamnă că orice soluție a unui producător – de exemplu, străin – pe care vrei să o folosești pentru că e ieftină și bună nu va fi utilizabilă pentru că nu o să facă nimeni efortul de a se muta într-o țară din estul Europei într-un cloud guvernamental doar așa pentru că e o lege locală. Și atunci ce se va întâmpla este că de fapt instituțiile publice o să aibă acces la mult mai puține soluții software și mult mai scumpe și mult mai proaste“.

Chiar și pentru firmele locale aceasta ar fi o problemă, continuă Lăpușan. „producătorii români ar putea să își mute softurile lor într-adevăr într-un astfel de cloud, însă imaginați-vă că un operator privat care are o platformă de tip SaaS are o mică dilemă – cum poate ca o firmă privată să își găzduiască o platformă privată într-o infrastructură deținută de către stat?

Va plăti, va putea să aibă acces la aceste servicii? Păi dacă nu se poate treaba asta, cum pot eu să deservesc clienții care folosesc acel soft din browser, deci sunt eliminați și producătorii locali care deja sunt în piață și care deja deservesc aceste instituții, pentru că, de facto, ei nu au de ce să fie deserviți de un cloud guvernamental – nefiind instituții publice.“

Care ar fi deci impactul unei asemenea decizii?

„În primul rând se vor bloca toate achizițiile publice care aveau în vedere softuri de tip cloud public. S-a terminat în momentul în care văd un astfel de document funcționarii publici vor zice «eu nu vreau să risc», «nu mă mai duc în zona respectivă», și o să aibă o bază legală.“

 De asta era vital și este vital ca în primul rând să promovăm adopția cloud-ului public, înainte de a crea o și opțiune guvernamentală pentru că ea va avea o gravitație puternică, va atrage până la urmă proiectele statului, e normal să se întâmple lucrul ăsta. Dar în momentul în care introduce o obligativitate se vor bloca din prima aceste achiziții și în al doilea pas companiile de stat, școli, primării, ministere vor renunța și la puținele servicii de cloud computing pe care acum le folosesc“.

Lăpușan susține că state mai mari au încercat o abordare similară, de centralizare, dar ulterior și-au reconsiderat poziția pentru că lucrurile nu au mers iar în acest context România riscă să dea peste cap activitatea a mii de instituții care au făcut deja asemenea achiziții. „Mii de instituții de stat au deja diverse soluții de tip cloud public. Acum această reglementare nouă, stând cu ochii doar pe acei 500 de milioane (de euro – n. red.) care sunt foarte atractivi în zona asta de cloud guvernamental, se concentrează doar pe construirea unor centre de date – impropriu denumite cloud. Ei le zic cloud dar sunt centre de date, nu există nicio informație despre ce ar însemna un serviciu peste această infrastructură, și de pe control pe cum să aibă control anumite instituții pe ce face orice altă instituție de stat. Ori noi credem că este absolut critic să ne uităm la țările care au aplicat lucrurile sănătoase și să vedem că țările care au încercat să facă abordări centralizate – pentru că avem și astfel de exemple – de exemplu Franța sau Spania – nu au reușit. Adică au mai încercat și alții modele centraliste de genul ăsta, și nu le-a ieșit. Totuși noi vrem să mai încercăm încă o dată. De ce?“

Provocările pe care le va ridica platforma de cloud guvernamental sunt prea mari pentru capacitatea pe care o are statul român, consideră reprezentantul ANIS. „După cum vă spuneam avem exemple pozitive în țări precum Polonia, Danemarca, Belgia, Marea Britanie – toate folosesc servicii ale unor companii precum Amazon, Microsoft sau Google. Fiecare și-a făcut un acord cu un alt furnizor. Însă s-a uitat la companiile de top, companiile care știu să facă aceste servicii, nu s-au apucat ca într-o direcție a unui minister sau a unei alte instituții să reinventeze roata și să facă servicii concurente cu acești giganți ai IT-ului. Realitatea este că nu au nicio șansă să facă asta, n-au nicio șansă nici să le realizeze, nici direct, nici prin subcontractare, și nici să ofere suport tehnic de calitate pentru foarte, foarte mulți clienți. Să nu uităm că avem undeva la 10.000 de instituții publice în România – avem multe. Suntem o țară cu foarte multe instituții publice. Gândiți-vă că fiecare instituție are cel puțin un sistem informatic și toate astea ar trebui să fie cumva găzduite în acel cloud. Trebuie să ai un centru foarte puternic de suport tehnic și să-i ajuți pe oamenii respectivi. Nu e chiar un proiect ușor de implementat și atunci nu avem niciun interes să îl centralizăm și vrei să folosești până la urmă puterea pieței pieței libere, iar în perspectiva în care se încearcă un cloud guvernamental care de fapt forțează utilizarea avem deja exemple menționate anterior – cel puțin în Franța și Spania au trecut prin astfel de etape – nu au funcționat, au pierdut niște ani, au pierdut niște bani. Ne permitem? E foarte atractiv să avem banii ăștia de la PNRR care până la urmă sunt un fel de împrumut până la urmă, nu sunt bani pe care-i primim chiar gratis, și trebuie să-i cheltuim pentru a crea aceste centre de date guvernamentale – sunt de acord cu asta – că e nevoie de ele, dar să îi folosim blocând avansul în digitalizare nu ar fi un lucru prea deștept.“

Problema, adaugă Lăpușan, este și că statul român nu prea poate arăta spre proiecte proprii de IT de succes în condițiile în care cele chiar funcționează și sunt utilizate pe scară largă sunt cele pe care nu le-a creat singur, de la zero – un exemplu relevant fiind proiectul ghișeul.ro, cu a cărei performanță se laudă frecvent Agenția pentru Digitalizarea României (ADR), dar care a fost creat și susținut de fapt de actori privați. „Pe de o parte, din păcate autoritățile statului român nu au un CV foarte bun când vine vorba de achiziționat software pentru cetățeni. Mie nu-mi vine în cap un exemplu acum de proiect notabil care este bun și ușor de folosit pentru cetățeni. Cele care le pe care le folosim astăzi și sunt bune și ne plac nu sunt de fapt realizate de către stat. Au fost transferate, donate sunt în tot felul de parteneriate, dar statul de capul lui nu a fost capabil până acum să dea un soft bun, coerent. A fost capabil statul moldovean să facă asta și alte state, dar statul român nu a putut să facă. Deci track recordul există. Noi am fost foarte buni la cheltuit foarte mulți bani în zona de achiziții software. Revenind totuși la întrebarea ta cred că e evident că folosirea unui centru de date de genul ăsta guvernamental poate fi urmărită, pentru că până la urma urmei o să știi câte conturi și au deschis, câte instituții, o să poți să raportezi niște megabytes de trafic, de utilizare, de bază de date, deci s-ar putea raporta lucrurile astea. Eu nu mă tem atât de mult și cred încă o dată că e nevoie ca statul să aibă o infrastructură, un centru de date la nivel de calitate și care să deservească nevoile atâtor instituții. Doar teama noastră este că această viziune care revine obsesiv din anumite direcții – de centralizare și de control. În loc să înțelegem că dacă nu ne deschidem, mai ales în domeniul tehnologiei – către tehnologiile de ultim moment – nu avem șansa să ne revenim din coada Europei de unde suntem, dacă ne uităm la ce top vrem de la DESI până la altele – suntem pe ultimul loc și ne ducem la fund. De ce? Pentru că există doar aceste abordări. Acum în speța aceasta de față avem speranțe că decidenții politici o să înțeleagă până la urmă că ăsta este un derapaj și că trebuie să avem o atitudine deschisă față de soluțiile de cloud public.“

Lăpușan afirmă că ANIS se așteaptă ca totuși proiectul de OUG să nu avanseze în forma discutată în culise. „Suntem în permanentă legătură cu Ministerul Cercetării Inovării și Dezvoltării și vom încerca să avem o discuție cu ei în perioada următoare. Am găsit acolo mereu sprijin și înțelegere. Aș putea spune aproape indiferent de ce culoare politică a fost la acel minister, oamenii mereu au fost deschiși. Am încercat și dialog cu alte instituții – de genul ADR – aș zice cu un grad mai mic de succes și suntem foarte activi în alte grupuri de lucru, cum este de exemplu grupul din Camera Deputaților unde s-a strâns un un for de discuții foarte bun cu ,oameni reprezentanți și unde au fost discuții de valoare. Și vom continua toate aceste discuții pentru a transmite importanța cloud-ului public în digitalizarea României.“

Ce a mai declarat Alexandru Lăpușan în cadrul interviului:

► Practic ar trebui ca acest cloud guvernamental să ajute instituțiile de stat, să le dea o mână de ajutor când nu au infrastructură când nu știu unde să-și găzduiască soluțiile și să le dea într-adevăr un ghidaj – să le spună – ei dacă tot te apuci de un proiect nou, mai bine îl faci să fie compatibil aici. Dar acest lucru ar trebui să fie un lucru opțional, să rămână la latitudinea cumpărătorului până la urmă – ce soluție informatică este potrivită pentru el. Când tragem o linie de asta foarte fermă o să pierdem foarte mult. Practic acesta este motivul pentru care țări ca Franța și Spania până la urmă s-au întors și au zis OK până la urmă ne place să avem control, să fie totul pe un un cloud guvernamental, dar pierdem toate beneficiile unei piețe libere și nu ne permitem să facem asta când suntem în slujba cetățeanului.

► După cum vă spuneam avem exemple pozitive în țări precum Polonia, Danemarca, Belgia, Marea Britanie – toate folosesc servicii ale unor companii precum Amazon, Microsoft sau Google. Fiecare și-a făcut un deal cu un alt furnizor. Însă s-a uitat la companiile de top, companiile care știu să facă aceste servicii, nu s-au apucat ca într-o direcție a unui minister sau a unei alte instituții să reinventeze roata și să facă servicii concurente cu acești giganți ai IT-ului. Realitatea este că nu au nicio șansă să facă asta, n-au nicio șansă nici să le realizeze, nici direct, nici prin subcontractare, și nici să ofere suport tehnic de calitate pentru foarte, foarte mulți clienți. Să nu uităm că avem undeva la 10.000 de instituții publice în România – avem multe. Suntem o țară cu foarte multe instituții publice. Gândiți-vă că fiecare instituție are cel puțin un sistem informatic și toate astea ar trebui să fie cumva găzduite în acel cloud. Trebuie să ai un centru foarte puternic de suport tehnic și să-i ajuți pe oamenii respectivi. Nu e chiar un proiect ușor de implementat și atunci nu avem niciun interes să îl centralizăm și vrei să folosești până la urmă puterea pieței pieței libere, iar în perspectiva în care se încearcă un cloud guvernamental care de fapt forțează utilizarea avem deja exemple menționate anterior – cel puțin în Franța și Spania au trecut prin astfel de etape – nu au funcționat, au pierdut niște ani, au pierdut niște bani. Ne permitem? E foarte atractiv să avem banii ăștia de la PNRR care până la urmă sunt un fel de împrumut până la urmă, nu sunt bani pe care-i primim chiar gratis, și trebuie să-i cheltuim pentru a crea aceste centre de date guvernamentale – sunt de acord cu asta – că e nevoie de ele, dar să îi folosim blocând avansul în digitalizare nu ar fi un lucru prea deștept.

► Dacă ordonanța de urgență ar fi implementată în forma care circulă în momentul de față da, ar fi o problemă (pentru sistemul de identificare video la distanță, prin Zoom, al ANAF). Bine, acolo mai e și o altă problemă – că și normele de identificare video s-au schimbat în ultima vreme și poate cei care le-au impus de la ADR poate trebuia să sincronizeze mai bine și cu cei de la ANAF, că mi se pare că un pic i-au lăsat în offsaid.

► Da, într-adevăr, ANIS este foarte activ în zona acestor discuții cu zona guvernamentală și cu zona legislativă. Sunt foarte mulți parteneri de discuții valoroși în zona asta – cu care simțim că e într-adevăr un schimb valoros de informații și vom fi mereu un partener de încredere pentru acest dialog. Până la urmă, asta e calea normală prin care trebuie ca lucrurile să îmbunătățească. Din păcate, reflexele acestea pe care le-ai menționat și tu, în care discutăm ceva la întâlnire, dar în spate pregătim o ordonanță pe care peste noapte o semnează cineva, sunt foarte puternice și este foarte frustrant să ai discuții cu reprezentanții unor instituții, să spună că totul e în regulă, că nu există niciun motiv de îngrijorare, că principiile au fost înțelese și a doua zi să vezi că de fapt ei lucrează la documente opuse – pe care nu le împărtășesc, nu le comunică. E dificil, dar nu abandonăm. Credem că până la urmă rolul nostru ca patronat al industriei de software acesta este – să fim un partener mereu deschis dialogului cu orice instituție care este cu adevărat deschisă, transparentă și își dorește până la urmă să audă și părerea mediului privat.

► Aș putea să vă spun că noi ca țară – fie că vorbim de companii – mediul privat, fie că vorbim de persoane individuale, fie că vorbim de instituții, am adoptat soluții de cloud public mai ales în pandemie. E foarte greu în momentul de față să te gândești la o companie sau o instituție care nu folosește astfel de sisteme – de la soluții de e-mail, la soluții de comunicare, de organizare de ce vrei tu – sau specializate, deja gradul de adopție este foarte mare. Problema noastră, ca de obicei, este că nu avem un cadru legislativ care să controleze, să spunem, acest fenomen. Similar s-a întâmplat și cu partea de semnături electronice. Uitați-vă de cât timp se blochează acest subiect, deși de doi ani de zile semnăm cu toții documente în online – cu semnătură simplă, cu semnătura avansată, mai puțin cu semnătură calificată. Și statul totuși nu prioritizează printr-o ordonanță de urgență sau printr-o lege, deși astfel de inițiative există în Parlament.

► Cumva, sunt blocate sistematic iar abordările sunt tot într-o zonă de control a statului. “Nu – nu semnați orice vreți voi cu ce semnătură vreți voi – stabilim noi cu ce să semnați. Nu găzduiți voi soluțiile unde vreți voi vă spunem noi unde să le găzduiți!”. Nu este o direcție bună pentru noi ca țară.

► Subiectul ăsta, recunosc că personal mă depășește, nu știu dacă intră și în zona concurenței dar cu siguranță știu că eu în calitate de cetățean o să beneficiez de servicii mai proaste și mai scumpe. Și după cum spuneai, aș urma un lider – fie el abstract în forma statului român – în momentul în care mi-a arătat că are rezultate. Dar în momentul în care constant îmi arată că din perspectiva tehnologiei nu poate, nu poate parcă nu aș avea încredere să îi dau integral hățurile.