Programatorii români au trecut prea repede de la „hungry wolf” la „fat cat”
Ioan Iacob de la Qualitance, o companie românească din IT, fondată de el și Radu Constantinescu, doi olimpici la matematică, spune că programatorii români au trecut prea repede de la hungry wolf (lup flămând n.red.) la fat cat (pisică lenesă n.red.), iar acest lucru începe să se vadă în atitudinea lor.
El nu vorbește despre programatorii lui, cei 150, ci despre această piață în general.
IT-iștii, programatorii sunt răsfățații pieței muncii și, în consecință, se comportă ca atare.
Cu o medie salarială de aproape 2.000 de euro pe lună plus alte beneficii, plus faptul că toată lumea trage de ei, programatorii nu-și mai dau silința, nu prea mai vor să arate determinare și ambiție, preferă să trăiască mai mult din statut decât din niște realizări excepționale.
Ioan Iacob spune că discuțiile de angajare cu programatorii au devenit destul de complicate: „Poți să dai o probă, să vedem ce poți? Voi știți câte oferte am eu pe telefon în fiecare zi? Cum să dau o probă?”
Salariile programatorilor pot începe de la 2.000 de lei (400 de euro) și pot ajunge la 50.000 de lei pe lună, adică 12.000 de euro.
Media salarială este undeva la 2.000 de euro pe lună, iar cu acest venit poți să ai o viață bună în București și în principalele orașe.
Problema este că marea majoritate sunt programatori de outsourcing, adică lucrează și execută comenzi externe care vin din afară, pe un cost mai mic decât dacă ar fi realizate în America, Germania, Franța sau alte țări mai puternice financiar.
Prea puține produse și servicii se realizează în România pe cont propriu, care să includă o valoare adăugată mai mare.
Șefii din IT resimt lipsa oamenilor de produs a IT-iștilor care pot să creeze de la cap la coadă un produs sau un serviciu și, mai mult decât atât, să poată să conducă echipe.
Piața de project manageri în IT este deficitară, programatorii fiind persoane mai mult individualiste, care nu vor să-și bată capul în discuții comune. Ei vor să li se dea taskul, să stea singuri în fața calculatorului și să aibă mai puțin de-a face cu lumea din jur. De asemenea, calitatea programatorilor începe să scadă, iar mulți se supraevaluează față de cât știu să facă. Facilitățile fiscale din acest sector contează destul de mult, permițând multinaționalelor să jongleze mai bine cu salariile oferite.
În România, conform unor date prezentate de fostul ministru al comunicațiilor Alexandru Petrescu, numărul programatorilor scutiți de impozitul pe venit a ajuns la 100.000, creșterea fiind de 25.000 într-un an, în urma unei măsuri care a permis și studenților din facultățile de profil să se angajeze beneficiind de scutirea de impozit.
Conform datelor oficiale ale INS, în industria IT&C erau angajați aproape 200.000 de oameni, salariul mediu fiind dublul salariului mediu pe economie.
Prea puține companii românești din IT au reușit să scoată capul în afară, iar cu excepția UiPath și Bitdefender nu prea sunt alte companii care să aibă produse și servicii extraordinare, ce ar putea face carieră pe piețele externe, acolo unde sunt cei mai mulți bani.
Așa cum spunea și Marian Popa de la Deutsche
Bank Technology România, divizia de la București a gigantului bancar german, cu peste 800 de oameni, piața de IT din România a crescut accelerat în ultimii zece ani, mai ales după criză, iar acum a ajuns la un platou de unde trebuie să adauge mai multă experiență, mai mult knowledge, mai multă valoare adăugată pentru a trece mai departe.
Problema este cum pot fi puși la slăbit programatorii, astfel încât să devină din nou niște lupi flămânzi.