Programatori la păscut caprele

Lucrul ciudat de care vorbesc este următorul: un copil din România are drumul în viață stabilit nu numai de părinți, preferințe, talente sau abilități, ci și de liceul pe care îl urmează. Concret, studiile efectuate de o organizație nonguvernamentală care lucrează în fiecare an cu mii de adolescenți arată că elevii din liceele tehnice sunt, cumva, marcați și au un cu totul alt sistem de valori și alte așteptări de la viață, în comparație cu colegii lor din liceele umaniste.

„Studiile noastre comparative vorbesc de două universuri paralele, cei tehnici și cei umaniști. Dacă la 16 ani ești într-un liceu teoretic sau un liceu tehnologic, în mare parte traiectoria vieții este definită, nu prea mai ai cum să schimbi lucrurile. Totul începând de la modul cum își fac prieteni cei din liceul tehnologic și cei din liceul teoretic. La teoretic găseai criterii de genul admirație, disciplină, performanțe, o tipologie de valori. La zona tehnologică criteriile erau altele – cei care îmi oferă respect, un pic de afectivitate. Cumva discutăm de o realitate cu carențe destul de mari, din familie, lucruri de bază, respect, iar în partea cealaltă erau elemente aspiraționale, de tip disciplină, muncă, performanță, pasiune. Legat de joburi aspiraționale, cei din liceele tehnologice spun că nici nu-și pun problema absolvirii bacalaureatului, își pun problema de elemente de subzistență, de tipul «poate reușesc să mă angajez» sau «poate reușesc  să am un loc de muncă». Din păcate mi-ar fi greu să recomand părinților să își îndrume copilul spre un liceu tehnologic”, mi-a spus interlocutorul meu într-o discuție pentru materialul de copertă al acestui număr al revistei.

La doar câteva zile după întâlnirea cu Ștefan Pălărie, au venit rezultatele de la bacalaureat, iar liceele tehnice par a conduce în nefericitul top al celor care au căzut la examen; unele cu 100% nepromovabilitate. Din cei 63 de copii care au terminat cu 10 examenul de bacalaureat, doar trei sunt din licee tehnice. Specializarea Matematică – Informatică este campioana absolvenților cu 10, un alt fapt cât se poate de relevant. Însuși numărul celor de nota 10, adică 63 de elevi din sutele de mii care au dat examenul, mi se pare a fi măcar îngrijorător. 

Mă întreb dacă ministerul de resort a făcut vreodată o evaluare a ceea ce se întâmplă cu acele licee tehnice și dacă a remarcat cineva aceste discrepanțe; n-aș vrea să incriminez la grămadă, dar dacă studiile indică o atare situație, și șansele unor tineri de a reuși în viață sunt reduse sau eliminate doar pentru că au mers la o anume școală, poate că ar fi lucruri de îndreptat. Există consultanți în carieră care, sunt sigur, ar accepta bucuroși să facă ceva muncă voluntară pentru a le reda copiilor încrederea de care au nevoie și mentalitatea de învingători – iar astea nu sunt vorbe goale, ci lucruri de care elevii chiar au nevoie. Pentru că bănuiesc că ei sunt acolo victimele unui sistem care aplică șanse în funcție de valori străine școlii, de exemplu cea a conturilor bancare, și sunt maculați de mediul în care trăiesc.

Este minunat că avem programatori buni și că aceștia devin o emblemă națională, dar pentru fiecare programator bun avem zeci de elevi care dintr-un motiv sau altul, motive care nu le sunt imputabile, sunt excluși din sistem și societate. Trebuie să facem planuri concrete pentru eliminarea multiplelor segregări sociale. Egalitatea șanselor ar trebui să devină mai mult decât o vorbă, pentru că altfel cine știe dacă nu cumva un potențial Bill Gates paște chiar acum caprele pe cine știe ce maidan.

„Tinerii spartani” ai lui Degas ilustrează, cred, bine, povestea.