Progenitura visului american ajută la construirea visului chinezesc

McKinsey este prețuită în cele mai înalte foruri de conducere ale Rusiei pentru că experții ei au ajutat la extinderea influenței rusești departe peste granițe. Un nume poate spune tot despre cercurile la care firma americană de consultanță și-a creat acces și de unde-și primește banii – Gazprom, puternicul exportator de gaze al Rusiei. Rusia este un concurent al Statelor Unite pe plan energetic, dar mai ales militar. McKinsey, născută din visul american, ajută la construirea visului chinezesc. Despre acest lucru scrie The New York Times. Unele afaceri chinezești în care firma de consultanță s-a implicat au adus prejudicii de natură să stârnească revoluții.

În jungla malaysiană, un șantier întins stă abandonat, iar ploaia adusă de musoni macină neîncetat câmpurile de grinzi de oțel, transformând locul într-o mare de rugină. Ar fi trebuit să ia naștere acolo o cale ferată, parte a proiectului chinezesc Belt and Road Initiative, un efort de amploare globală de 1.000 de miliarde de dolari finanțat prin împrumuturi chinezești mari la care participă de obicei companii chinezești.
Cea mai puternică dintre acestea este China Communications Construction Company, un gigant de stat ale cărui inițiale sunt imprimate cu negru pe pereții fabricii de ciment de pe șantierul abandonat.

China Communications, căreia i-a fost interzis timp de opt ani să participe la unele proiecte ale Băncii Mondiale din cauza unui scandal de corupție, a jucat un rol principal în construirea insulelor artificiale din Marea Chinei de Sud, care au produs tensiuni militare cu Statele Unite.
De asemenea, o subsidiară a companiei a construit un port pentru Sri Lanka. Însă datoria acumulată pentru acest proiect s-a dovedit a fi o povară atât de mare pentru guvernul din Sri Lanka încât acesta a trebuit să renunțe la port și să-l concesioneze timp de 99 de ani Chinei.
Ce s-a întâmplat în Sri Lanka a fost atât de alarmant încât noului premier din Malaysia, Mahathir Mohamad, îi este teamă că țării sale i s-ar putea întâmpla același lucru. El a suspendat proiectul feroviar în iulie anul trecut.

„Nu este bine pentru noi“, a spus Mahathir în septembrie. „Muncitorii malaysieni stau pe tușă. Toată forța de muncă este angajată din China. Puteți vedea cât de unilateral este proiectul.“
Însă pentru McKinsey, numai unilateral nu este proiectul. Compania a reprezentat ambele părți implicate în tranzacție.
În 2015, când China Communications construia insulele artificiale militare și încă era sub sancțiunile Băncii Mondiale, McKinsey a luat-o de client, oferind servicii de consiliere în ceea ce privește strategia.

După câteva luni, McKinsey a câștigat un alt contract: de data aceasta cu guvernul malaysian, pentru a evalua fezabilitatea liniei de cale ferată.Un raport confidențial în PowerPoint arată că McKinsey le-a spus oficialilor malaysieni că linia de cale ferată ar putea accelera creșterea economică în anumite părți ale țării cu până la 1,5%. Era o cifră pe care premierului de la acea vreme, Najib Razak, acuzat acum de corupție, îi plăcea s-o citeze.

În același document, McKinsey arăta că proiectul va contribui la îmbunătățirea relațiilor cu China – „construirea unei relații inter-națiuni“ – datorită importanței sale în Belt and Road Initiative.
Iar McKinsey a susținut ideea acceptării de împrumuturi uriașe din China, descriindu-le ca elementele care „schimbă jocul“ în regiune.
Nu este greu de observat de unde a venit entuziasmul firmei McKinsey pentru inițiativa Belt and Road: firma a promovat politica chinezească de la cele mai înalte niveluri ale companiei.
Dominic Barton, la acea vreme managing partner la McKinsey, a făcut din Belt and Road tema unui discurs ținut la Beijing în 2015 în care a prezentat istoria comerțului pe Drumul Mătăsii începând cu secolul II î.Hr.
Grupul propriu de cercetare al McKinsey, McKinsey Global Institute, a intrat în acțiune, producând rapoarte – citate pe larg în mass-media de stat din China – care prezintă beneficiile inițiativei Belt and Road.
Barton, care a servit în consiliul consultativ al China Development Bank, unul dintre cei mai mari doi creditori chinezi ai inițiativei Belt and Road, a minimalizat într-un interviu din 2015 în mass-media chineză îngrijorările că inițiativa ar putea fi folosită ca instrument pentru extinderea influenței globale a Chinei.
„Lumea așteaptă ca marele proiect One Belt, One Road să devină din vis realitate“, au scris Barton și colegii săi într-un raport publicat pe site-ul chinezesc al companiei în mai 2015, arătând totodată entuziasmul McKinsey pentru participarea la o astfel de întreprindere.
Sentimentul era reciproc. Nouă dintre cei mai buni 20 de contractori din cadrul Belt and Road sunt sau au fost clienți ai McKinsey, potrivit unui studiu al The Times și RWR Advisory Group care urmărește astfel de proiecte.
În 2016, China Communications, clientul McKinsey, a câștigat contractul de 13 miliarde de dolari pentru construirea căii ferate malaysiene. McKinsey justifica proiectul în timp ce premierul Najib era acuzat de corupție, era criticat de oamenii ieșiți în stradă să protesteze din cauza dispariției a sute de milioane de dolari de la un fond de investiții de stat și avea nevoie urgentă de bani de la un creditor extern ca Beijingul.
Scandalul creat în jurul înțelegerii i-a implicat pe ambii clienți ai McKinsey. Mahathir a declarat presei locale că China Communications, care a câștigat un contract fără licitație pentru calea ferată, ar fi putut supraevalua în mod deliberat costurile pentru a-i ajuta pe Najib și pe aliații acestuia să aducă bani suplimentari în fondul de investiții pentru a înlocui sumele lipsă.
Tony Pua, parlamentar malaysian și adjunct al ministrului de finanțe, a declarat că afacerea a fost intermediată de un om de afaceri malaysian numit Jho Low, care este acuzat de sifonarea a sute de milioane de dolari din fond și despre care se crede că este în China, evitând astfel un mandat de arestare din Malaysia.

McKinsey a explicat că nu are cunoștință de nicio înțelegere secretă între China și Najib. A asigurat că, desigur, va discuta despre uriașul proiect Belt and Road al Chinei, dar a respins ideea că, reprezentând ambele părți implicate în proiect, compania s-a aflat în vreun fel în conflict de interese. Până când China Communications a câștigat oferta, lucrările sale pentru Malaysia erau deja finalizate, se arată în justificările companiei.
„Politicile și procedurile interne riguroase ale firmei noastre asigură că noi venim cu o perspectivă independentă pentru a ajuta fiecare client să își urmărească propriile obiective strategice“, au spus reprezentanții McKinsey.
Însă contextul politic – un guvern care se confruntă cu acuzații de corupție și perspectiva ca Najib să apeleze la China pentru fondurile de care are nevoie pentru a-și acoperi urmele – ar fi trebuit să fie evident pentru McKinsey în acel moment, apreciază Bridget Welsh, profesoară la Universitatea John Cabot din Roma specializată în politica din Malaysia.
„Au ales să facă afaceri cu actori corupți în profuzime“, crede Welsh despre McKinsey.
Aceasta nu a fost prima dată când McKinsey a fost atrasă în aranjamente dubioase prin activitatea sa din China.
Compania a deschis primul său birou acolo în 1995, folosind consultanți din Statele Unite și Marea Britanie. Până la sfârșitul deceniului, McKinsey era pregătită pentru a ajuta Beijingul să-și forțeze companiile de stat muribunde să adopte un management în stil occidental, o specialitate a McKinsey.
Firma a prins câțiva clienți mari. Elevul său eminent a fost Ping An, o companie de asigurări înființată ca parte a unui grup de transport maritim de stat. În 1997, McKinsey a început o relație de două decenii cu compania, timp în care aceasta s-a transformat dintr-o notă de subsol într-unul dintre cei mai mari asigurători din lume.
Povestea succesului McKinsey a ajuns curând la vârful politicii chineze, târând firma – fără ca aceasta să-și dea seama, după cum afirmă directorii ei – într-un posibil conflict de interese în cazul celui mai evident exemplu de îmbogățire a unui oficial din istoria Republicii Populare Chineze.
Întotdeauna în căutarea talentelor de top, McKinsey l-a adus pe Liu Chunhang, în vârstă de 27 de ani, ca asociat cu normă întreagă în 2002. Acesta tocmai absolvise Harvard Business School, cu merite deosebite, conform înregistrărilor școlare, și a stat la McKinsey pentru mai puțin de un an. Însă ceea ce rudele sale au făcut în acest timp avea să le transforme în miliardari.
Liu era ginerele lui Wen Jiabao, vicepremierul țării responsabil cu finanțele. Câteva luni mai târziu, Wen a devenit premierul Chinei, ajungând în poziția de a conduce un guvern.
În acea vreme, un client al McKinsey, firma Ping An, se pregătea pentru o ofertă publică inițială de vânzare de acțiuni la Hong Kong. Familia Wen și asociații lor de afaceri au devenit acționari secreți ai Ping An, achiziționându-și participațiile la un cost redus la sfârșitul anului 2002. În calitate de premier, Wen a condus cabinetul chinez, care supraveghea industria asigurărilor și își dădea acordul în marile IPO-uri.
Varianta McKinsey este că Liu a părăsit compania în iulie 2003. Nu este clar dacă a jucat vreun rol în activitățile de afaceri ale familiei sale extinse. Însă când Ping An s-a listat în anul următor, familia Wen acumulase deja o avere uluitoare, în mare parte reprezentând acțiuni. Până în 2007, familia a acumulat o avere de cel puțin 2,7 miliarde de dolari.
Liu, care este acum un oficial de rang înalt al autorității bancare din China, a declarat printr-un purtător de cuvânt că el „nu a lucrat niciodată pe proiecte pentru clienții chinezi ai firmei“ și că ar fi „înșelător” să fie asociat cu munca McKinsey pentru Ping An.
McKinsey a explicat că Liu a fost angajat pentru că avea pregătirea profesională potrivită, nu datorită conexiunilor familiale.
„Orice sugestie că domnul Liu a fost angajat sau adus pentru scopuri necorespunzătoare este falsă și extrem de înșelătoare“, se arată într-un comunicat al companiei.
Astăzi, în China este o laudă să spui că ai colaborat cu McKinsey. Trebuie să fii bun ca să ajungi acolo. Partenerii companiei au participat la întâlnirile din cadrul companiilor partidului comunist. Mai mult de 90% din cei 350 de consultanți ai companiei din China sunt de origine chineză, potrivit site-ului oficial.
Și importanța Chinei pentru McKinsey este evidentă: ultimii doi parteneri, Barton și Kevin Sneader, au fost promovați din regiune. Sneader conduce acum întreaga divizie din Hong Kong.
Numele McKinsey a devenit atât de prestigios în țară încât a apărut și o clonă chinezească, care a adoptat numele chinezesc al companiei. Compania-clonă – Chengdu McKinsey Management Consulting Company – a câștigat chiar și un contract de consiliere a provinciei Sichuan cu privire la planificarea economică. Șarlatania sa a fost atât de reușită încât Săptămânalul Economic Chinez, o revistă a portavocii Partidului Comunist, Ziarul Poporului, a scris un articol despre răspândirea influenței adevăratei McKinsey, pe care a comparat-o cu o caracatiță, și despre cât de uimitor este succesul firmei false.

McKinsey a spus că nu a lucrat la planificarea economică a provinciei Sichuan. Totuși, compania nu s-a dat în lături de la programe controversate precum cel privind orașele inteligente, spre îngrijorarea oamenilor de știință și a avocaților drepturilor omului care spun că această abordare va duce la întărirea statutului Chinei de stat care vede și ascultă orice și pe oricine.
Ideea cu orașele inteligente este de a le face mai ușor de gestionat prin colectarea de date din surse precum camerele de luat vederi. Într-un stat autoritar precum China, acest lucru creează îngrijorări mari.
„Patrulele de poliție nu pot fi peste tot, dar analizele predictive le pot duce la locul potrivit în momentul potrivit“, a scris McKinsey într-o analiză din iunie. „Este vorba despre controlul politic“, a explicat Samantha Hoffman, un asociat al Institutului de Politici Strategice din Australia.
McKinsey lucrează acum cu Ping An pentru a pune în practică teoria orașelor inteligente în orașul chinezesc Nanning pentru a monitoriza frauda financiară.
Compania a susținut – poate chiar până la exasperare, spun criticii – inițiativa guvernului chinez Made in China 2025 de a deveni lider mondial în domenii sensibile, cum ar fi inteligența artificială și aerospațială, o politică ce-i neliniștește pe liderii europeni și americani, care se tem că planurile Beijingului le vor submina economiile și deschid calea dominației Chinei.
În octombrie, vicepreședintele american, Mike Pence, a avertizat că „prin planul Made in China 2025, Partidul Comunist și-a propus controlarea a 90% dintre cele mai avansate industrii din lume“.
McKinsey a produs cel puțin 10 rapoarte în chineză concentrate pe Made in China 2025. Însă la începutul acestui an guvernul chinez a ordonat presei să nu mai scrie despre aceasta, având în vedere criticile intense din partea Statelor Unite și ale Europei. Și rapoartele McKinsey au încetat să mai menționeze aceste planuri.
„Firma pare uneori a fi
aproape ca un braț al Ziarului Poporului“, spune George Magnus, fost economist – șef al UBS, despre McKinsey. „Evident, o fac într-un mod ușor mai subtil – însă uneori
nu foarte subtil.“